Fotograf: Monica Drăgan
Părinte Arsenie, eu cred că mânăstirile noastre au un rol extraordinar de mare în poporul românesc!
A venit la mine un preot, tânăr, după ce
terminase Teologia, trimis să stea două săptămâni şi să înveţe slujba Sfintei
Liturghii. Părintilor, m-am ocupat de el. M-am împrietenit cu el, ca să putem
discuta tot. Şi i-am spus asa: Părinte, când mă vezi pe mine la Altar că fac o
miscare pe dreapta, să mă întrebi de ce am făcut-o pe dreapta şi de ce n-am
făcut-o pe stânga. Eu am să-ţi explic de ce! Ori îţi spun c-am greşit, ori îţi
spun eu ceva. N-o fac eu degeaba. Întreabă-mă orice!"
Şi m-am ocupat de el. Ştiti ce mi-a spus după
două săptămâni? Părinte, vă mărturisesc în frica lui Dumnezeu: în patru ani de
Teologie n-am învătat atât cât am învătat aici în două săptămâni!"
De asta le spun la toţi: Când începeţi
preoţia, nu faceţi un lucru pe care nu-l ştiţi, aşa după capul vostru. Du-te
mai întâi şi-ntreabă pe cel mai bătrân!" Mai întâi de toate să ştiţi că
mântuirea la Dumnezeu se capătă întrebând!
Da. Cine vrea să se mântuiască, cu
întrebarea să călătorească!"
Să-ntrebe. Să întrebe, pentru că, vă spun drept,
părintilor, dacă ar face un preot Sfânta Liturghie cum trebuie, adică si cu
trăire, să ştiţi, părintilor, că ăla, într-adevăr, capătă o libertate de preot şi dobândeşte multe suflete pentru Hristos. Asta este marea noastră misiune,
părintilor! Ne-a făcut Dumnezeu preoţi! Noi suntem călugări, dar eu stau de
vorbă şi cu preotii de mir.
Să mântuim lumea cu orice chip! Un preot este
un alt Hristos pe pământ! Liber! Gata oricând de jertfă! N-am nevoie să mă
motivez, nici n-aveţi voie să mă-ntrebaţi! Ăsta-i adevărul! Pentru că: "Iată, vă
dau vouă puterea de a lega si de a dezlega!" Gata! Puterea lui Hristos! Nu poate
omul să dezlege. Si atunci de asta vă spun, e usor lucru să faci preotie cu
dragoste! Ai vreo neputintă? Du-te si te spovedeste si rămâi mai departe pe
drumul tău!
Cum vă spuneam, nici o nenorocire nu înseamnă
ceva. Nimic nu este pierdut atâta vreme cât credinţa-i în picioare; capul se
ridică din nou şi sufletul nu abdică. Nu vă temeti, dacă aţi greşit! Întrebaţi şi intraţi în ordine imediat!
Nu-mi pare rău că sunt om bătrân! Vă rog din
toată inima să mă credeţi. Sunt foarte bucuros că sunt de vârsta asta, să ştiţi! Părinţilor, nu fac nimic pentru mine. Toate le fac pentru Dumnezeu şi
pentru cei ce sunt ai lui Dumnezeu! Deşi de multe ori pot să fac foarte multe
lucruri. Dar, am tot ce îmi trebuie, nu-mi lipseşte nimic.
Dialog cu Părintele Ioanichie Bălan consemnat în cartea Ne vorbeşte Părintele Arsenie Papacioc, Editura Mănăstirea Sihăstria
0 comments:
Trimiteți un comentariu