APOSTOLUL
II
Tesaloniceni 2, 1-12;
Fraţilor, în privinţa
venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă
rugăm, să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi, nici de
vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum
că ziua Domnului a şi sosit. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci
ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi
nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se
înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare,
aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept
dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste
lucruri? Şi acum ştiţi ce-l opreşte ca să nu se arate decât la vremea lui.
Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum
va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul
Iisus îl va ucide, cu suflarea gurii Sale, şi-l va nimici cu strălucirea
venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de
tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, şi de amăgiri
nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului,
ca ei să se mântuiască. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire,
ca ei să creadă minciunii, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul,
ci le-a plăcut nedreptatea.
EVANGHELIA
LUCA
12, 48-59;
Zis-a Domnul: oricui i s-a
dat mult, mult se va cere de la el; şi oricui i s-a încredinţat mult, se va
cere de la el şi mai mult. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să
fie acum aprins! Dar am un botez cu care trebuie să Mă botez; şi câtă nerăbdare
am până când se va îndeplini! Vi se pare oare că am venit să aduc pace pe
pământ? Vă spun vouă că nu, ci mai degrabă dezbinare. Căci, de acum înainte,
cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a
trei. Se va dezbina tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama
împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei sale şi nora
împotriva soacrei. A vorbit apoi mulţimilor, zicând: când vedeţi un nor
ridicându-se dinspre apus, numaidecât ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este.
Iar când vedeţi că suflă vântul de la miazăzi, atunci ziceţi că va fi zăpuşeală;
şi aşa este. Făţarnicilor, faţa cerului şi a pământului ştiţi să o tâlcuiţi,
dar vremea aceasta cum de n-o înţelegeţi? De ce dar de la voi înşivă nu
judecaţi ce este drept? Iar când mergi cu pârâşul tău la dregător, pe cale
nevoieşte-te să te scapi de el, ca nu cumva să te ducă la judecător, şi
judecătorul să te dea temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă.
Spun ţie că nu vei ieşi de acolo până când nu vei plăti cel din urmă ban.
*
Împlinindu-se trei ani de la
naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au
adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută.
Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate
rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi
arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui,
Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi aducând şi cete de fecioare tinere, au
pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă
împărătească.
Despre aceasta mărturisesc Sfinţii Părinţi
cei de demult. Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune
cuvintele zise de Ioachim: "Chemaţi fiice evreice curate, să ia făclii
aprinse". Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Ghermano, Patriarhul
Constantinopolului, astfel: "Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele
le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am
chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu
mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică şi înainte povăţuitoare, dând pe
fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul
ceresc".
Iar pentru podoabă cea împărătească a
dumnezeieştii prunce, Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Tesalonicului, grăieşte
aşa: "Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeieşti să fie după
vrednicia ei, şi astfel, de un mărgăritar ca acesta prealuminat şi de mult preţ
să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuinţă să o îmbrace cu haină
împărătească, spre slava şi frumuseţea cea mai mare". Pregătind cele ce se
cuveneau pentru cinstită şi slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la
Ierusalim, timp de trei zile. Citeşte mai mult.
Sursă: Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu