Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Astăzi, Biserica ne cheamă să cinstim pe Sfinţii Îngeri şi lucrarea lor în viaţa noastră şi în lume. Este sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, în jurul cărora Biserica adună şi serbează toată obştea, tot "soborul" Sfinţilor Îngeri laolaltă. Că sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea şi ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creştin.

Despre îngeri, Biserica învaţă că ei sunt "duhuri slujitoare" (Evrei,1,14), adică fiinţe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată prieteni şi ocrotitori ai noştri, puşi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la "Cerul nou şi pământul nou" ce vor să fie. Aşadar, dacă îngerii se arata sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt "lumea nevăzută", "cerul".

Sursă: Mănăstirea Dervent

*

O minune a Sfinţilor Arhangheli: O mamă însărcinată şi un tată pe moarte

Mai aveam cam cinci luni până să văd lumina zilei. Stăteam confortabil şi lipsită de griji în pântecul mamei. Era în toamna anului 1951, în luna noiembrie, de ziua Sfinţilor Arhangheli.

Pasionat de vânătoare, încă din seara precedentă, tata a plecat cu alţi doi vânători tocmai la Ghidigeni, pe lângă Galaţi, unde trebuiau să se întâlnească cu alţi vânători, căci se deschisese sezonul la iepuri.

Gazzul vechi, de pe vremea războiului, hodorogind a ajus spre dimineaţă la gară unde era locul de întâlnire. Unul din cei doi luându-şi din maşină arma, a încărcat-o şi... ca din întâmplare arma s-a descărcat în burta tatălui meu. Acesta a căzut la pământ într-o baltă de sânge. Văzând aceasta, omul a luat-o la fugă şi s-a urcat în trenul care tocmai pleca din gară. Nimeni nu l-a mai văzut de atunci. Celălalt vânător, care fusese plecat după ţigări, văzându-şi camaradul aproape mort l-a urcat în maşină şi l-a dus la spital, la Tecuci. De acolo a plecat să o aducă pe mama să-l ia acasă să-l îngroape, căci se părea că nu va mai trăi mai mult de câteva ore.

Au ajus la spital în seara zilei de 8 noiembrie (hramul de cununie al părinţilor mei): Era lipsa mare de personal, aşa că medicul i-a spus mamei:

- Mergi, femeie, la morgă şi spune-i infermierului să vină cu targa căci omul matale e gata.

Curtea spitalui era cufundată în întuneric, era frig şi doar fulgii răzleţi de nea luminau discret seara tristă de noiembrie.

Deodată o haită de câini au înconjurat-o mârâind supăraţi. .Aproape paralizată de spaimă, căzu în ghenunchi şi cu mâinile împreunate a rugăciune a început să murmure printre lacrimi:

- Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine şi copilaşul din pântecele meu. Presfanta Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, roagă-te la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ai milă de viaţă care creşte în mine şi de copilaşii mei de acasă, iar dacă voia Ta este că bărbatul meu să moară şi să mă lase singură mai bine lasă câinii aceştia să mă sfâşie. În minile Tale sunt, Doamne!

Ca prin minune câinii au început să-i lingă mâinile. Prinzând curaj s-a ridicat de jos. Fără să-i mai fie teamă a alergat spre uşa de la morgă şi împreună cu infermierul s-au înapoiat în spital.

Aici mare zarvă! Intrând în salon, îl vede pe tata cu ochii deschişi. Cu glasul stins îi spuse:

- Femeie să ştii că m-am întors din morţi.

Pentru noi, ziua de 8 noiembrie este foarte specială! Părinţii ne-au pus hramul de cununie tot Sfinţii Arhangheli, ne-am botezat copii cu numele acestora şi am pus numele de Mihail sau Gabriel copiilor botezaţi de noi. Tot în preajma acestui sărbători tata şi-a dat obştescul sfârşit.

Dorina Stoica

Sursă: Creştin Ortodox