Patriarhul Pavle - un sfânt care păşea pe pământ

La 15 noiembrie s-au împlinit 3 ani de când Patriarhul Pavel al Serbiei – un sfânt care păşea până nu demult pe pământ, a păşit în ceruri. Întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe Patriarhul Pavel se trezea foarte devreme. Şi, când toţi dormeau, slujea Dumnezeiasca Liturghie, se ruga pentru poporul său. În inima lui era loc pentru toţi oamenii. Era mic de statură, dar uriaş în duh. Pe umerii săi firavi purta povara întregii naţiuni. Oamenii spuneau: „Acesta este îngerul nostru, care ne acoperă şi ne ocroteşte!”

Ghetele bune. Doamna Ianea Todorovici a povestit un caz care s-a întâmplat cu sora sa. Aceea a venit cu o problemă la patriarhul Pavle. Discutând cu el, întâmplător observă ghetele în care acesta era încălţat şi se îngrozi: erau vechi, rupte cândva, apoi cârpite. Femeia s-a gândit: „Ce ruşine pentru noi, sârbii, patriarhul nostru să umble în aşa încălţări, oare nimeni nu poate să-i dăruiască nişte ghete noi?". Patriarhul imediat i-a răspuns bucuros: „Vedeţi ce încălţări bune am? Le-am găsit lângă o urnă de gunoi. Cineva le-a aruncat, dar sunt din piele. Le-am cârpit puţin şi iată, încă mult timp o să mă servească".

„M-am culcat mai târziu" Despre aceste ghete mai există o istorie. O oarecare femeie a venit la patriarh să vorbească cu el în privinţa unei chestiuni de neamânat. Rugămintea ei era neobişnuită şi nu au lăsat-o să intre imediat, dar, fiind foarte insistentă, a reuşit să aibă audienţă. Văzându-l pe patriarh, femeia, foarte emoţionată, i-a spus că în această noapte a visat-o pe Maica Domnului, care i-a poruncit să-i aducă patriarhului bani, pentru ca să-şi poată cumpăra încălţări noi. Şi, zicând acestea, îi întinse un plic cu bani. Patriarhul Pavle, fără a lua plicul, o întrebă cu blândeţe: „Dar la ce oră v-aţi culcat?". Mirată, femeia îi răspunse că aproximativ pe la unsprezece... „Ştiţi, eu m-am culcat mai târziu, îi răspunse patriarhul, şi tot am visat-o pe Maica Domnului care m-a rugat să vă transmit să luaţi aceşti bani şi să-i daţi celor care într-adevăr au nevoie de dânşii". Şi n-a luat banii.

Dificultăţile diaconului. În clădirea Patriarhiei adesea se repovesteşte dialogul Patriarhului purtat cu diaconul care-l însoţeşte peste tot, pe când plecau să facă slujbă în biserica de la Banovo brdo. - Cum vom merge? Cu automobilul? - întrebă diaconul. - Cu autobuzul! - răspunse Patriarhul cu hotărâre. - E aglomeraţie, e înăbuşitor in autobuz, şi nici nu-i aproape... - Mergem! - zise din nou scurt Sfinţia Sa. - Dar... - mergând în urma Sa, diaconul avansă un argument nou, major - Sfinţia Voastră, este vară, multă lume merge la Ada Ciganlija [cel mai vestit ştrand], autobuzele sunt pline de lume despuiată. Nu e potrivit... - Ştiţi, părinte - se întoarse Patriarhul Pavle - fiecare vede ceea ce doreşte!

Două măsline. La masa de prânz în Palatul Patriarhiei mai mulţi episcopi, printre ei si Patriarhul Pavle. Printre altele, ajunse pe masă şi farfuria cu măsline. Toţi ştiu că Patriarhul ţine la ideea că organismului uman îi sunt optim necesare doar şase măsline. Dar vlădica Ştefan a apucat să ia opt măsline. - Sfinţia Voastră, eu am luat cu două mai mult. Ce să fac? - Acuma ţine ceea ce ai luat, iar mâine să iei cu două mai puţin - răspunse Patriarhul.

Mesaj către America. Atunci când vlădica Pavle a devenit Patriarh, îşi aminteşte Slobodan Mileusnic, directorul Muzeului BOS, multe delegaţii şi numeroşi reprezentanţi din străinătate şi-au exprimat dorinţa să-l întâlnească pe Sfinţia Sa. A venit atunci şi ambasadorul destul de activ al Americii la Belgrad, Warren Zimmermann. Patriarhul l-a primit în Palatul Patriarhiei. Ambasadorul i-a transmis salutări şi felicitări în numele poporului american, în numele preşedintelui Americii şi în numele său personal. S-a purtat o convorbire oficială, protocolară şi în final ambasadorul a pus întrebarea: - Cu ce am putea să vă ajutăm? - Excelenţa Voastră, să nu ne puneţi piedici; cu aceasta ne veţi ajuta.

Pentru Milos Crnjanski. În acelaşi fel procedează Părintele Patriarh şi cu ceea ce primeşte în dar. Dacă primeşte material pentru mantie, îl păstrează până întâlneşte un călugăr sau preot care nu are posibilitate să cumpere. Atunci îi calculează cât are nevoie pentru a coase o mantie, şi-i dă exact atât, ca să mai rămână şi pentru alţii. Renumitul istoric al literaturii Zika Stojkovic, care a colaborat cu vlădica Pavle, pe când acesta fusese episcop de Raska şi Prizren, la editarea operei capitale: "Monumentele din Kosovo", i s-a plâns odată în Palatul Patriarhal că are greutăţi în a aduna bani pentru continuarea tipăririi seriei începute de Opere ale unuia din cei mai importanţi scriitori sârbi, Milos Crnjanski. Ascultându-l, Patriarhul se ridică, se duse până la patul său, ridică perna, luă de sub ea portmoneul, apoi scoase din el trei mii de mărci şi le întinse lui Stojkovic: - "Iată, e contribuţia mea pentru tipărirea cărţilor lui Milos Crnjanski. Să vă fie de ajutor!".

"Arătarea" Născătoarei de Dumnezeu. S-a întâmplat ca în cabinetul Patriarhului, pe când acesta discuta cu un funcţionar al Patriarhiei, să dea buzna un om între două vârste, cu ochi mari şi cu privire înflăcărată. A început să explice că a trebuit să vină, deoarece are să comunice ceva important... Patriarhul l-a invitat să ia loc, să se mai liniştească. Iar acela începu atunci să povestească cum că în somn i s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu şi ce i-a spus... Patriarhul l-a ascultat cu atenţie, apoi l-a întrerupt tăios: - "Ascultaţi-mă, domnule. Eu sunt episcop de aproape cincizeci de ani, călugăr sunt, se înţelege, de şi mai mulţi ani, în fiecare zi slujesc Sfânta Liturghie; mie nici măcar un înger nu mi s-a arătat încă, iar Dumneavoastră vi s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu! Lăsaţi-o baltă, vă rog...".

Ziarele şi anii lumina. Pe vremea grea a războiului, după o întâlnire în cabinetul Patriarhului, pe când se hotăra asupra unor chestiuni în care nu era uşor să fie luate decizii, Sfinţia Sa, spre a glumi pe socoteala Sa, zise celor prezenţi: - "Voi aţi crezut că o veţi scoate uşor la capăt cu mine. Credeţi că eu sunt slăbănog, de constituţie fragilă... Dar de fapt voi nu mă cunoaşteţi bine...". Se sculă şi de pe masa de lucru aduse nişte ziare, cu denumire sârbească, în care prin fotomontaj era reprezentat ca un războinic-superman, cu bombe şi muniţii la brâu. - "Uitaţi-vă cum mă văd alţii, iar voi aţi crezut că sunt slab!". Din întâmplare, tocmai atunci veni să-l fotografieze vestitul foto-reporter Vican Vicanovic. Pentru a realiza fotografia dorită, se adresă Patriarhului: - Luminăţia Voastră... [în limba sârbă joc de cuvinte: Vasa svelosti - Sfinţia Voastră; Vasa svetlosti - Luminăţia Voastră]. La care Patriarhul replică: - De vreme ce eu deja sunt lumină, la ce-ţi mai trebuie bliţul!?

Sursa: Lumina Ortodoxiei