Sfântul Andrei - Apostolul care L-a găsit pe Mesia

Troparul Sf. Ap. Andrei

Fiu al Galileei şi frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu şi atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarăşi ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.

În fiecare an, la 30 Noiembrie, Biserica face pomenirea Sfântului  Apostol Andrei. Este numit şi cel întâi chemat, întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat.

Sfântul Andrei cel întâi chemat a fost originar din Betsaida, oraş situat pe ţărmul Lacului Ghenizaret, din provincial Galileia, era frate a lui Simon Petru, care de asemenea făcea parte din grupul celor 12 Apostoli ai Domnului, şi fiul pescarului Iona.

Sf. Ap. Andrei - Sec. XVI - Mănăstirea Aghios Pavlos - Athos

Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, primeşte îndemnul să meargă, împreună cu Ioan, fiul lui Zevedeu, să caute pe Acela despre care Înaintemergătorul spunea că este „Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatele lumii”(Ioan 1, 29).

Auzind aceasta mărturisire, cei doi ucenici au pornit după Iisus, în dorinţa de a-L cunoaşte. Iisus I-a observat şi I-a întrebat: „Ce căutaţi?”, la care ei au zis: „Învăţătorule unde locuieşti?”, El însă le-a zis: „Veniţi şi veţi vedea”. Au mers deci, şi au văzut unde locuia, şi au rămas la El în ziua aceea (Ioan 1, 37-39).

Întâlnirea cu Mântuitorul Hristos şi chemarea la propovăduire sunt amintite de Sfinții Evangheliști Matei și Marcu: „Pe când Iisus umbla pe lângă marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon care se numea Petru, şi pe Andrei fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari de oameni. Iar ei îndată lăsând mrejele au mers după El” (Matei 4, 18-20, Marcu 1, 16-18). După acesta, Apostolul Andrei se adresa creştinilor întâlniţi pe cale cu salutul: „Am găsit pe Mesia” (Ioan 1, 14).

Evangheliile mai amintesc de prezența Sfântului Andrei alături de Mântuitorul Hristos în activitatea Sa misionară şi de momentul când primeşte plinătatea harului, în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, şi, prin sorţii, este rânduit să propovăduiască Evanghelia în ţinuturile situate pe coastele Mării Negre, în Bitinia, Tracia şi Grecia (Macedonia şi Ahaia).

A luminat prin cuvânt şi faptă popoarele, săvârşind minuni şi vindecări, răbdând încercări şi primejdii. Este considerat întemeietorul Bisericii din Bizanţ şi vasul ales prin care Evanghelia a fost propovăduită şi strămoşilor noştri geto-daci. Şi-a încheiat activitatea misionară prin moarte martirică, fiind răstignit pe cruce, în formă de „X”, în oraşul Patras din Peloponez (Grecia).

Pe lângă faptul că tradiţia creştină şi scrierile unor istorici şi teologi, cum ar fi Eusebiu de Cezareea (339-340), Călugărul Epifanie (sec. VIII), dar şi Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, care amintesc de prezenţa Sfântului Andrei pe teritoriul patriei noastre, mai sunt şi alte istorisiri şi creaţii folclorice despre propovăduirea Sfântului Andrei în Dobrogea, care s-au păstrat până în perioada contemporană în ţara noastră.

Folclorul dobrogean pomeneşte pe acest Sfânt Apostol, într-o creaţie intitulată „Peştera Sfântului Andrei”:

La schitul din tei

Crucea lui Andrei

Cine că-mi venea

Şi descăleca?

Venea Decebal

Călare pe-un cal,

Sfinţii că-i găsea

Cu ei că-mi vorbea

Dar nu se închina

Nici cruce-şi făcea.

La schitul din tei

Crucea lui Andrei,

Traian că venea

Slujba asculta

La slujba şedea,

Şi îngenunchea

Şi nu se închina

Pe murg călărea.

Tot în legătură cu Sfântul Andrei, bătrânii din satul Guzgun (azi Ion Corvin), în partea de sud a Dobrogei, în judeţul Constanţa, redau în 1935 următoarea tradiție:

„Sfântul când a vinit, ci ca vinit pe jos c-un băţ în mână. El n-a stat mult, fo dou zile, dac-a stat, şi cân a plecat a plecat făr băţ. Spune că i-a fost seti, s-a fost dat cu băţu-n stâncă ș-a ieșit apă. A tot chiucurat pân-a stat. Bătrânii aşa spun.”

Întrucât după această sărbătoare urmează data de 1 Decembrie, acest sfânt este numit  „ Andrei de iarnă, ori Andrei cap de iarnă.  Iar stră-românii au numit Undrea, luna de după ziua sa, serbat de ei cu practici de prevestire.”

În timpul propovăduirii pe teritoriul patriei noastre, Sfântul Apostol prin salutul adresat: „Am găsit pe Mesia”, nu face nimic altceva decât să transmită harul, şi pacea pe care a aflat-o la întâlnirea cu Hristos, pe când se afla pe cale, în căutarea Cuvântului.

Însă, totodată acest salut este şi un îndemn adresat strămoşilor noştri pentru a păstra cu scump sânge, dar şi pentru a transmite mai departe, credinţa cea adevărată.

Mesajul pe care l-a adresat Apostolul locuitorilor de cum 2000 de ani ai acestor pământuri a fost îndumnezeirea omului şi unirea cu Hristos, iar acesta a rodit în inimile unora, începând cu sfinții ai căror moaştele se află la Niculiţel, până la cei din închisorile comuniste.

Să ne rugăm dar Sfântului Andrei, creştinătorul daco-românilor:

Pe propovăduitorul credinţei la geto-daci şi slujitor al Cuvântului, pe Andrei cel dintâi chemat să-l lăudăm, ca pe strămoşii noştri i-a adus la cunoştința lui Hristos, crucea în mâini ţinând şi izbăvind din  înşelăciunea vrăjmaşului sufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toţi românii să-l lăudăm şi să-l cinstim, ca să se roage neîncetat lui Hristos Dumnezeu, ca să ne ferească de toată răutatea şi să mântuiască sufletele noastre. (Stihira glasului 6 la Utrenia din 30 noiembrie cu unele adaptări)

Text prelucrat de Cosmin Barbu, după Părintele Profesor Doctor Mircea Păcurariu