Articolul de mai jos a fost publicat pe portalul One India pe 19 noimebrie
2012. Cu părerea de rău că în mass-media românească nu există o astfel de
analiză a cazului morții Savitei Halappanavar, deși a fost subiect de
senzație, traducem acest articol, multe
dintre realități fiind valabile și pentru reacțiile oamenilor de
media și politici din țara noastră, în acest caz și în altele similare.
Mass-media indiană este ca un magician, care continuă să creeze ceva uriaș din nimic. Formatorii de opinie, gardienii morali, care și-au acordat singuri certificate pentru această calitate,
și mai ales cei din presa audio-video și electronică, folosesc din plin o tragedie umană într-un
mod care, din punctul de vedere al statutului drepturilor omului din țara lor, nu ar fi o problemă. De fapt, comportamentul
întregii elite a societății indiene a fost șocant, în acest caz.
Activiștii, politicienii și toți cei care sunt
interesați să apară pe
sticlă, dar nu spun, de fapt, nimic, au avut un subiect important odată cu moartea
tragică a Savitei Halappanavar, în urma unor complicații cu sarcina – o fetiță – în Irlanda. Au împins subiectul în topul știrilor pentru că era o mină de aur pentru rating. A fost surprinzător faptul că mass-media indiană nu a încercat să ancheteze cele
întâmplate, așa cum face cu multă
minuțiozitate când este vorba despre un
politician indian pe care îl au în vedere. De data acesta, mass-media a
prezentat doar câțiva activiști împotriva avortului din Irlanda, dar nu a cerut un
punct de vedere al spitalului sau al autorităților competente. Pe unul din posturile populare de știri, un activist indian pentru drepturile omului profera
acuzații rasiste împotriva autorităților irlandeze pentru că ”au ignorat cererea Savitei
Halappanavar” și au lăsat-o să
moară, într-un mod dureros. Prezentatorul i-a susținut punctul de vedere. A doua zi, același prezentator acuza un alt oficial irlandez pe aceeași temă.
Media și politicienii
practică dublul-standard
Acesta este de fapt miezul problemei, care arată ipocrizia felului nostru
de a fi. Cu aceeași lipsă de rușine, liderii politici au îmbrățișat feminismul cu
entuziasm și s-au aruncat în
luptă spunând că este un caz de încălcare a drepturilor omului. Brinda Karat,
din partea stângii, a declarat: ”ei au preferat să sacrifice viața tinerei femei decât să facă ceva împotriva
convingerilor lor religioase”. Partidul BJP, de dreapta, a organizat o
demonstrație în fața Ambasadei Irlandei din New Delhi. Liderul partidului
spus: ”Moartea îngrozitoare a unei femei indiene tinere care era însărcinată
trebuie să fie un exemplu pentru noi toți să fim uniți pentru a ne
asigura că, chiar și unei femei din
clasa de mijloc i se va face dreptate, dacă vom fi uniți”. S-au făcut apeluri pentru anularea legile Irlandei în
privința avortului. Este de înțeles ca rudele copleșite de durere ale Savitei să procedeze așa, dar cum pot instituțiile politice și diplomatice să
facă astfel de cereri nerealiste?
De ce nu se ridică voci la fel de puternice pentru femeile sărace din India?
Întrebarea mea pentru elita politică și mass-media este de ce nu îşi dedică la fel de mult timp și energie, de ce nu au același standard moral înalt când mii de femei mor datorită condițiilor medicale dezastruoase din țara noastră? De ce nu își mută atenția de la cabinetele
medicale cu aer condiționat din orașele metropolitane la regiunile rurale unde o mamă
însărcinată are mari șanse să moară la
jumătate drumului până la spitalul cel mai apropiat, să nască pe holul acestuia
ori în câmp liber?
Doar pentru că Savita Halappanavar aparține clasei de mijloc înstărite, considerate astăzi ca
reprezentând chipul și identitatea
Indiei, a făcut ca moartea ei să fie mai interesantă? Pe liderele pseudo-feministe
precum Smriti Irani și Karat Brinda nu
le veți găsi niciodată interesându-se de
nevoile reale ale femeilor din țara noastră, dar cu
nerăbdare preiau ceva din străinătate, fără să știe ce s-a întâmplat cu adevărat acolo.
Ne uităm puțin la rata
mortalității materne în
India?
Rata mortalității materne în India
este de multe ori mai mare decât în Irlanda și stimații noștri lideri au ajuns să atenteze până și la suveranitatea Irlandei datorită unei tragedii
punctuale? De ce oare suntem atât de nerușinați și plin ide ipocrizie? În media s-a vehiculat ideea că
moartea Savitei este o crimă al cărui autor este Irlanda.
De ce sunt formatorii de opinie, gardienii morali de azi, invizibili când o
străină este violată în India?
Dacă așa văd ei situația de acum, cum o văd pe cea a câtorva sute de turiste
străine atacate în timpul vacanței în țara noastră? Cazul lui Scarlett Keeling este încă
proaspăt. Familia acestei biete femei, violată și lăsată să moară pe plaja Goa în 2008, a fost devastată.
Și sunt multe alte incidente similare. De ce nu se găsesc
formatori de opinie și oameni de media
care să se ocupe și de sentimentele
familiei rănite, de după această crimă? Îi numim pe irlandezi rasiști, dar cu ce credibilitate ne înfățișăm noi lumii ca
ne-rasiști?
Are vreo bază acuzația că nu i-a fost
îndeplinită cererea pentru că nu era catolică? De unde știm că doctorii au refuzat să o ajute pentru că Irlanda
este o țară catolică? Nu
sunt acestea două versiuni indianizate ale faptelor reale?
Un articol străin a pus întrebarea: ”De ce ambasadorul Indiei a decis să adauge vocea sa la
presiunea lobby-ului pentru avort, a Partidului Muncii și a consorțiilor media care
presează de ani de zile să fie schimbată legislația privind avortul? Este o practică normală în lumea
diplomației moderne să te
alături unor cereri particulare care vizează schimbarea unei legi fundamentale
într-o țară suverană?”
Același articol ridică și probleme care sunt în afara domeniului medical: ”conexiunile
dintre familia Halappanavar, lobby-ul avorționist și campania rapidă
din mass-media rămân neclare. Cum a
aflat, în mod real, ziarul Irish Time despre acest caz? Ei îl citează pe
Praveen Halappanavar în mod extensiv, dar el i-a contactat pe ei sau mai întâi
a vorbit cu cineva din lobby-ul avorționist?”
De ce această confuzie?
Sunt două aspecte implicate în cazul morții Savitei, unul pur medical și care se referă la o persoană, iar al doilea,
politico-religios, se referă la întreaga societate. Din punct de vedere
medical, chiar și un doctor și Biserica Catolică din statul natal al Savitei,
Karnataka, au spus că septicemia a fost cauza exactă a morții și că doctorii nu au
reușit să prevină aceasta. Celălalt
aspect al problemei, care reflectă disensiunile din Irlanda cu privire la
avort nu are nimic de-a face cu India. Este problema lor internă. Dacă
mass-media vrea să vadă demonstrațiile din Irlanda ca
fiind în favoarea Savitei, se înșeală. Adevărul este
că moartea tragică a Savitei a fost folosită intenționat în dezbaterile politice interne despre avort și că, chiar dacă legile privind avortul vor fi schimbate,
acesta se va datora mai mult proceselor politice de acolo, și nu morții Savitei.
Dacă în Irlanda este rău, la noi este și mai rău
Suntem adesea aclamați ca o putere
globală emergentă și tindem să ne
supra-estimăm. Adevărul este că suntem un stat post-colonial, indiferent cât ne
pretindem a fi o națiune avansată. Mai avem un drum lung până să ne facem curat în
propria curte. Prezentându-ne peste graniță cu afirmații naționaliste și feministe, goale
pe dinăuntru, ne vom face de râs. Irlanda cel puțin face ceea ce zice. Noi am aplicat legea determinării sexului copilului nenăscut. Există milioane de Savite care mor în
condiții mult mai dureroase în propria lor
țară. Să avem grijă de ele mai întâi.
*
Indian media is a conjuror that continues to create something big from
anything or nothing. The self-certified moral guardians of the Indian media,
particularly those hailing from the electronic background, have been dragging
on a human tragedy in a way that the human rights records of their own country
are always in order. In fact, the behaviour of the greater Indian society in
general was shocking.
Activists, politicians and all those who are more interested to show their
faces to the camera and speak nothing but hollow words are found going
overboard on Savita Halappanavar's tragic death over maternal complications in
Ireland and the media, which is largely a representative of the urban elite,
has found a golden opportunity to push it high on the viewership rating list.
What was surprising with the Indian media did not care to investigate the
matter, as it generally does with great interest when an Indian politician is
netted, and instead allowed some activists to tear into lone representatives
from Ireland who are actually anti-abortion activists. There was no voice
present to represent the hospital and authorities concerned.
In one of India's
popular news channel, a human rights lawyer was seen levelling racist
allegations against the Irish authorities for 'ignoring Savita Halappanavar's
plea' and allowed her to die a painful death. The anchor, quite supported the viewpoint. The very next day,
the same anchor of the channel was seen charging at another Irish
representative on the issue.
Media, politicians indulge in double-standards
This entire matter shows the hypocrisy of Indian psyche. The shameless
political leaders with all feminist enthusiasm jumped into the fray and said it
was a case of violation of human rights. Left's Brinda Karat said: "...
they preferred to sacrifice the young woman's life rather than to do something
which have gone against their religious belief."
The BJP also brought out
a rally and protested in front of the Irish embassy in New Delhi. Party leader
Smriti Irani said: "This horrific death of a pregnant young Indian woman
should be an example for all of us to stand united and ensure that even a
small, middle class family will get justice when India stands united."
There are even calls that Ireland's abortion laws should be liberalised. It is
understandable if the grief-stricken kin of Savita make such demands but how
can formal political and diplomatic establishments raise such an unrealistic
demand?
Why don't we see an equally strong voice in favour of poorer women in
India?
My question to the political and media establishments is that why don't
they devote as much time and energy and assume a moral high ground when several
thousands of women die under pathetic medical conditions in this country? Why
don't they care to look away from the air-conditioned doctors' chambers of the
metropolises to the distant rural areas where a pregnant mother has a high
chance of succumbing midway to a primarily health centre because of the huge
distance or delivers on the corridor of a health centre or even in the open
field?
Just because Savita Halappanavar belonged to the well-off middle-class,
considered today as India's face and identity, that made her agonising death
more saleable? Pseudo-feminist leaders like Smriti Irani and Brinda Karat are
never found addressing the real woes of the women in the country but eagerly
take up an issue abroad without actually knowing what had happened on ground.
We are pointing out at Ireland's maternal mortality rate?
India's maternal
mortality rate is multiple times of that of Ireland and our esteemed leadership
has begun challenging even the latter's sovereignty just because of a one-off
tragedy? Why is the Indian mind so shameless and thought so full of hypocrisy?
Some sections of the media call the Halappanavar death as a murder committed by
Ireland.
Why are India's moral guardians invisible when a foreigner is raped in
India?
If that is the case, then what about those several foreign tourists who
are targetted while they come for holiday in this country? The case of Scarlett
Keeling is still a fresh one. The family of the poor soul, who was allegedly
raped and left to die on a Goa beach in 2008, was devastated. And there are
many other similar incidents. Why don't we find the 'morally superior'
activists and mediamen from India addressing sentiments left wounded by the crime.
We call the Irish racist, but what is our credibility to show to the world as a
non-racist race?
Does the projection that poor woman pleaded, saying she was
not a Catholic, has any solid base? Or did the doctors really refused to help
Halappanavar, saying it was not possible for Ireland is a Catholic country? Are
these too Indianised versions of what actually happened?
A foreign article has
rightly asked: "...why the Indian Ambassador to Ireland has decided to
weigh in, adding his voice to the pressure of the abortion lobby/Labour
Party/media consortium who have been pressing for years for legalisation. Why
is the Indian Ambassador suddenly so interested in Ireland's abortion laws? Is
it really normal practice in modern diplomatic circles to join in partisan
demands of a sovereign country to change so fundamental a law?"
The same
article has raised questions that lie outside the medical domain. It says:
"...the connections between the Halappanavar family and the abortion
lobbyists and the rabidly pro-abortion media remain unclear. How exactly did
the Irish Times become aware of the case? They quote Praveen Halappanavar
extensively, but did he contact them or did he speak to someone in the abortion
lobby first?..."
Why are we confusing ourselves?
There are two sides in
the Savita death case, one purely medical and pertains to an individual while
other, politico-religious and more concerned with the community/society. On the
medical part, even a doctor and Catholic Church in Savita's home state
Karnataka said that septicaemia was the precise reason for her death and that
doctors failed to anticipate such a fatal outcome.
The other side of the story,
which reflects the inner tussle in Ireland over changing its abortion laws, has
really nothing to do with India. It is their internal matter. If the Indian
media is feeling elated to see those rallies in Ireland in favour of Savita, it
is mistaken. The truth is that Savita's tragic death has been used up in
Ireland's internal political games over abortion and even if the rules on
abortion are changed in the future, it will be more effected by the compelling
political equations than by Savita's death.
If Ireland is bad, we are worse
Applauded as an emerging global power often, we Indians tend to overestimate
ourselves. But the fact remains that we are a post-colonial state no matter how
much we pretend as an advanced nation and have a long way to go before we put
our own house in order. Going overboard with hollow feminist and nationalist
assertion makes us look a laughing stock. Ireland at least practices what it
preaches, do we follow the 'sex determination is illegal' principal that we
preach? There are a million Savitas who are dying more painful deaths in their
own country. Let's take care of them first.
0 comments:
Trimiteți un comentariu