109 ani de la naşterea părintelui Dumitru Stăniloae

Fotograf: Monica Drăgan

În iubire se întâlnesc toate virtuţile făptuitoare şi contemplative. Căci cine iubeşte pătrunde în celălalt şi îl cunoaşte. Dar nu iubeşte cu adevărat cel ce mai are o ştirbire în starea morală a sufletului său. Ca să iubeşti, trebuie să crezi, să rabzi, să te înfrânezi, să te smereşti, să combaţi prin toate egoismul tău, să nădăjduieşti în câştigarea iubirii celuilalt.

Voinţa e o lege şi o raţiune a naturii omeneşti, întrucât aceasta nu poate exista fără voinţă. Dar această lege şi raţiune e în acelaşi timp la dispoziţia raţiunii omului, întrucât aceasta îi determină obiectivele. Dar libertatea nu e despărţită de voinţă. Voinţa face uz de libertate precum voieşte. Voinţa însăşi are implicată în ea libertatea. Şi cum voinţa ţine de fiinţa omului, aceasta întreagă e într-o mişcare a voinţei libere.

Omul se formează cum voieşte, în mod liber. Sau omul se face prin libera voinţă mai deplin ca om, sau mai puţin ca om. Omului îi e dată libertatea, dar la rândul său el e produsul libertăţii. Se face prin ea el însuşi, dar totuşi ea îi e dată. Ea pare a fi scoasă de om din nimic, dar ea nu iese din fiinţa lui, însă precum voieşte el, formând pe de altă parte ea însăşi pe om, sau omul formându-se prin ea.

Ea ţine de fiinţa lui, dar fiinţa lui e formată într-un anumit grad şi fel de ea. În faptul că libertatea pe de o parte este dată omului, pe de altă parte îi este dată ca să o folosească cum voieşte, se arată răspunderea lui pentru felul cum o foloseşte. El nu trebuie să o folosească oricum, ci spre dreapta formare a fiinţei lui. Dar în Hristos, Cel ce foloseşte în mod liber voinţa umană, e ipostasul cel unul care e şi Dumnezeu.

Părintele Dumitru Stăniloae, nota 420 la Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scrieri şi epistole hristologice şi duhovniceşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990, p. 201

Sursă: Doxologia

*

Astăzi se împlinesc 109 ani de la naşterea părintelui Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog ortodox român. Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut pe 16 noiembrie 1903 în localitatea Vlădeni, judeţul Braşov, şi a trecut la Domnul pe 5 octombrie 1993, la Bucureşti. A fost profesor de teologie la Facultăţile de Teologie Ortodoxă din Sibiu şi Bucureşti şi membru al Academiei Române.

Prin gândirea teologică, prin lucrările şi traducerile din Sfinţii Părinţi, între care amintim cele 12 volume ale "Filocaliei", la care a lucrat 45 de ani, părintele Dumitru Stăniloae a adus cea mai mare contribuţie teologiei ortodoxe româneşti, care cu greu va putea fi egalată.

"Părintele profesor Dumitru Stăniloae poate fi considerat o personalitate providenţială deoarece s-a afirmat într-o perioadă în care teologia românească era pe drumul căutării propriei identităţi. Identitatea pe care a câştigat-o prin părintele Dumitru Stăniloae înseamnă întoarcerea spre ceea ce are Ortodoxia mai autentic, către o înţelegere duhovnicească a Sfintei Scripturi, o înţelegere în duh a Sfinţilor Părinţi şi mai ales o deschidere către problematica societăţii contemporane. Gândirea sa teologică este o sinteză între învăţătura de credinţă, spiritualitatea ortodoxă autentică şi expresia ei eclesială", a declarat pentru "Ziarul Lumina" părintele Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.

Sursă: Basilica