Nevoia de duhovnic

marți, 13 noiembrie 2012

| | |

Fotograf: Monica Drăgan

Pentru că începe Postul Naşterii Domnului şi pentru că postul este strâns legat de rugăciune şi de cercetarea conştiinţei, fiecare dintre noi avem nevoie de un duhovnic. Cei care au duhovnic ştiu foarte bine cum este să îţi îndrepţi paşii spre biserică, împovărat de griji, şi cum la întoarcere, după ce te-ai spovedit, să simţi că eşti uşor precum un fulg.

De greşit, ştim cu toţii să greşim, dar iertarea se obţine doar prin rugăciunea duhovnicului.

Poate că mulţi dintre noi credem că nu greşim niciodată. Dacă ar fi aşa, ar însemna că în permanenţă să fim buni, plini de bucurie, dragoste, îndelungă răbdare, făcători de bine, înfrânaţi, cu pace în suflet, nădăjduind numai în Dumnezeu, purtându-ne mereu cu toţi cu blândeţe, curaţi sufleteşte şi trupeşte. Mai pe scurt, am fi fericiţi.

Firesc ar fi ca, atunci când simţim că ne lipseşte ceva din însuşirile de mai sus, să dăm fuga la duhovnic şi să mărturisim ce gresală a alungat roada Duhului Sfânt.

Precum o bună gospodină care în permanenţă îşi inventariază cămara şi vede ce îi lipseşte, întocmindu-şi lista de cumpărături, tot aşa ar trebui să procedăm şi noi cu sufletele noastre. 

Un pic de efort din partea noastră va fi răsplătit înzecit de către Dumnezeu şi, la sfârşitul Postului, ne vom putea bucura cu adevarat de sărbători.

Sufletul este copilul nostru; chiar dacă uneori este murdar sau bolnav şi ne este ruşine cu el, avem datoria să îl curăţăm pentru a ne însănătoşi. Trebuie să avem însă grijă să nu îl dăm pe mâna oricui, pentru că riscăm să îl pierdem.

Prin rugăciunile duhovnicului, Dumnezeu ne repară sufletele împovărate de griji. Un duhovnic bun este acela care îţi devine părinte duhovnicesc, iar sfaturile sale sunt daruri preţioase. Mulţi vor spune că sfaturi bune găsesc şi prin cărţi sau pe internet. Foarte adevărat.

Iertare şi binecuvântare găsim doar la părinţii noştri duhovnici. Ne aşteaptă pe fiecare cu braţele larg deschise, cu genunchii plecaţi la rugăciune, cu lacrimile şiroind pe obraji pentru greşelile noastre, de multe ori neştiute nici chiar de noi înşine.

De mâine începe postul. Să nu risipim acest timp binecuvântat. Să-l cheltuim cu folos duhovnicesc. Doamne, ajută!

Dacă nu aveţi un duhovnic, rugaţi-vă:

"Doamne, Tu, care nu voieşti moartea păcătosului, ci ca să se întoarcă şi să fie viu, Tu, care Te-ai pogorât pe pământ tocmai spre a învia pe cei ce suspină şi care sunt morţi prin păcat şi spre a-i face vrednici să Te vadă pe Tine, Lumina cea adevărată, pe cât este cu putinţă omului, trimite-mi un om care să Te cunoască, pentru că, slujindu-l şi supunându-mă lui din toate puterile mele, ca şi Ţie, şi făcând voia Ta în a lui, să-Ţi plac Ţie, singurului Dumnezeu, şi să mă învrednicesc şi eu, păcătosul, de Împărăţia Ta" (Sfântul Simeon Noul Teolog).