Fii mereu uimit de misterul fiinţei tale

marți, 30 iunie 2015

| | | 0 comments




Nu-ţi mai pierde timpul şi energia gonind după cine ştie ce idee prefabricată despre cum ar trebui să fii tu. Nu-ţi mai irosi viaţa alergând după un ideal, un chip sau un nume, pentru că felul în care vrei să te defineşti la un moment dat este de fapt irelevant. Adevăratul tău sine nu se ascunde sub un simplu nume. În realitate, persoana ta adevărată se află în interiorul tău. Înaintea lui Hristos, Care poate vedea profunzimile fiinţei noastre, singurul lucru care contează este cine suntem în interiorul nostru, în profunzimile fiinţei, iar nu numele exterior sau titlul pe care uneori ne luptăm o viaţă întreagă să-l dobândim şi să-l menţinem.

Nu mai alerga după imagine, urmăreşte mai degrabă conţinutul.

Nu crede că ştii atât de  bine cine eşti şi nu fi atât de convins că ştii deja ce ar trebui să devii. Nu-ţi confecţiona dintru început un ţel pe care să-l atingi spre sfâşitul vieţii, căci asta înseamnă că în mod sigur te îndrepţi spre dezastru: vei fi mereu chinuit de îndoieli şi dileme, mereu te vei uita în urmă şi te vei întreba dacă nu ai fi putut cumva alege alt drum.

Rămâi aici, acum. Iubeşte-L pe Dumnezeu şi iubeşte oamenii. Depărtează-te de rău şi fă binele. Rămâi mereu deschis, gata să primeşti descoperirea misterului din tine. Acceptă-te ca pe o fiinţă în devenire, aşteaptă şi fii gata să primeşti revelaţia despre adevărata ta identitate – acel nume care reprezintă ceea ce eşti tu în adânc.

Persoana care eşti tu chemat să devii îţi este încă necunoscută. Propriul tău sine îţi este încă ascuns. Eşti o taină pentru tine însuţi, de aceea trebuie mai întâi de tot şi de toate să rămâi deschis în a te accepta pe tine, cel în continuă devenire, cel mereu reînnoit. Nu te lăsa înrobit de o imagine sau de un ţel, pentru că nu vei face altceva decât să-ţi corupi şi să-ţi deformezi fiinţa ta cea adevărată.  Rămâi în aşteptare, gata să tolerezi şi să te întâmpini pe tine însuţi, adevăratul tău sine. Rămâi în aşteptarea unei Revelaţii, pentru că aşa vei ajunge să fii cel care eşti tu cu adevărat.

Traducere: Monica Stinghe

30 iunie: Soborul Sfinților 12 Apostoli

| | | 0 comments

30 iunie: ✝) Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț

| | | 0 comments

FOTO & VIDEO: Virgil Scripcariu, sculptor pro-viaţă

vineri, 26 iunie 2015

| | | 0 comments





de Ştefana Totorcea, Stiripentruviata.ro

Elev al faimosului sculptor Vasile Gorduz, Virgil Scripcariu, azi tatăl a şase copii, mărturiseşte că nu şi-a găsit calea în artă decât după ce şi-a întemeiat o familie.

Astfel, el contrazice mitul romantic al artistului însingurat şi neînţeles şi, pe măsură ce se maturizează ca om şi ca tată, dobândeşte şi succesul binemeritat, de parcă viziunea sa artistică dospeşte numai la căldura căminului.

Cea mai recentă etapă a evoluţiei sale artistice a fost confirmată de curând la Londra, în luna mai, unde a participat la un prestigios târg de specialitate, Art 15, cu sculpturi în bronz şi în lemn şi cu desene.

Creaţia sa recentă, sedimentată în timp şi plină de substanţă, s-a definitivat la Piscu, unde soţii Scripcariu s-au instalat şi au sfinţit locul. Practic, ei au salvat situaţia la nivel local, deschizând o şcoală în propria casă, pentru copiii lor şi cei din zonă, şi organizând ateliere de creaţie pentru toţi copiii doritori de activităţi extraşcolare care să-i înveţe frumosul şi creativitatea.

Sufletul Şcolii Agatonia, autorizată de Ministerul Educaţiei şi acreditată ARACIS, este soţia sculptorului, Adriana Scripcariu, care e şi autoarea unui manual opţional de noţiuni de patrimoniu cultural pentru copiii din clasele III-V.

În această atmosferă, în mod firesc, creaţia artistului a început să graviteze în jurul rodnicei idei de maternitate, la care se adaugă şi alte explorări artistice, realizate într-o expresie plastică matură şi bine cântărită. Expoziţia recent prezentată la Londra s-a intitulat, cu un joc de cuvinte tandru-ludic, „SuperMam”.



Întrebat de Formula-AS de ce acest titlu, el a răspuns: „Este lumea în care eu mă învârt zilnic, compusă din familia mea nume­roasă şi situaţiile cu care ne întâlnim tot timpul. Am por­nit de la un nume căruia, schimbându-i ultima literă (supermam, în loc de superman – n.n.) mi s-a părut că-i schimb fundamental mesa­jul. Într-o lume a super­manilor, eu am vrut să vorbesc despre mamă, o fiinţă mult mai delicată, recunos­cându-i superioritatea gin­găşiei. Expoziţia aceasta îi este dedicată soţiei mele. Pen­tru că ea a dat naştere la şase prunci şi asta înseam­nă mult pentru mine şi pentru ea. Ea este de şa­se ori supermamă, câte o dată pentru fiecare copil. O zeitate! Noi, bărbaţii, nu putem decât să constatăm şi să ne plecăm”.


Prin amabilitatea AnnArt Gallery, vă punem la dispoziţie mai jos câteva imagini cu cele mai recente lucrări ale lui Virgil Scripcariu, care este, printre altele, şi autorul fântânii cu sculptura „Maternitate” de pe strada Arthur Verona din Bucureşti (foto sus):












Așteaptă-mă

| | | 0 comments
foto: Magdalena PALADA-NICOLAU


"Să mă aștepți, mă voi întoarce,
Așteaptă-mă cum se cuvine,
Când ploaia mohorâta-aduce
Tristeți amare pentru tine

Așteaptă-ma când e zăpadă,
Și-n arșița de foc m-asteapta,
Când alții, mulți, sunt dați uitării
Tu-mi stai în așteptare dreaptă

Când nu mai vin scrisori, m-așteaptă:
Vin eu din locuri depărtate!
Când cei ce așteptau cu tine
Nădejdea datu-o-au deoparte. "

26 iunie: Sfântul Cuvios David din Tesalonic

| | | 0 comments

26 iunie: Sfântul Cuvios David din Tesalonic

| | | 0 comments

Care este misiunea mamei în mântuirea familiei sale? / Sfaturi pentru părinţi

joi, 25 iunie 2015

| | | 0 comments


De fiecare dată când vă va răni drept în inimă nedreptatea fiului, împrospătaţi-vă credinţa că aici este mâna Domnului şi că Domnul vă trimite un lucru pentru care veți dobândi mântuirea. Rugaţi-vă cu osârdie pentru copii, şi Dumnezeu îi va păzi în rânduielile cele bune pe cei care vor să fie păziţi şi caută asta.

Mamelor care sunt îngrijorate pentru copiii lor le spun mereu: „Sunteţi părtaşe ale nevoinţei muceniceşti: asta înseamnă că aveţi dreptul să aşteptaţi şi cununile mucenicilor”.

Trebuie să rabzi: aceasta este voia lui Dumnezeu, peste care nu se poate trece. De fiecare dată când vă va răni drept în inimă nedreptatea fiului, împrospătaţi-vă credinţa că aici este mâna Domnului şi că Domnul vă trimite un lucru pentru care veți dobândi mântuirea, dacă îl veţi primi şi îndura cu seninătate. Gândul acesta va şterge ascuţimea şi amărăciunea celor ce vi se întâmplă.

Copiii vă mâhnesc mult. Aceasta este mucenicia mamelor! Dacă veţi îndura toate cu seninătate şi recunoştinţă faţă de Domnul, cu adevărat aşa va fi. Fie voia lui Dumnezeu asupra noastră, a tuturor, iar dumneavoastră fiţi devotată şi supusă Lui.

Rugaţi-vă cu osârdie pentru copii, iar Dumnezeu îi va păzi în rânduielile cele bune pe cei care vor să fie păziţi şi caută asta. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 154)

Sursa: Doxologia

Prin cele ce se văd

| | | 0 comments
foto: Magdalena PALADA-NICOLAU (OrthPhoto)

65 de ani de la Răscoală țăranilor vrânceni din 23 iunie 1950

marți, 23 iunie 2015

| | | 0 comments




„Nu aş putea să închei acest episod al rezistenţei din Vrancea fără a aminti că, din luptele care s-au dat la pârâul Porcului, Cristea Paragină şi Gheorghiţă Bălan au reuşit să scape din încercuirea securiştilor şi să ducă mai departe lupta, făcând să tremure toată Securitatea din Vrancea şi regiunea Galaţi. Mişcarea de rezistenţă a grupului Paragină a fost scânteia care a aprins munţii Vrancei în primăvara anului 1950.

Scăpaţi din încercuire, Cristea Paragină şi Gheorghiţă Bălan s-au retras spre schitul de la Gura Lepşei, spre cascada Putnei, unde au pregătit răscoala din 23 iunie 1950 împotriva regimului comunist care urmărea să ia munţii daţi prin Hrisoave de la Ştefan cel Mare. Aceste hrisoave lăsate din generaţii în generaţii vrâncenilor de nădejde, erau căutate cu asiduitate, dar urmaşii Vrâncioaiei, Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan, fraţii Brânzei, Manoliu, Cojocaru au răsculat toţi munţii reuşind salvarea documentelor.

Între Tişiţa şi Zăbrăuţi, în bazinul Putnei, până sub Măgura Odobeştiului, toate satele s-au ridicat împotriva abuzurilor stăpânirii comuniste. Peste treizeci de comune au pus mâna pe coase, securi şi sape, au dat foc posturilor de miliţie şi sediilor comuniste, punând pe fugă pe călăii şi slugile comuniştilor.

În această încleştare pe viaţă si pe moarte vor cădea mulţi vrânceni, va muri eroic în luptă Cristea Paragină, Gheorghiţă Bălan va fi prins, condamnat la moarte şi executat, dar jertfele lor vor fi mereu vii în sufletele noastre şi ale generaţiilor viitoare. Au murit familii întregi, au luat calea închisorilor sute de vrânceni, dar cea mai mare jertfă a dat-o familia lui Anton Paragină. Răscoala a cuprins cel mai mare număr de participanţi şi a rămas în istorie ca cea mai mare revoltă anticomunistă din România (peste 15.000 de oameni).

Aceştia suntem noi, românii care ne-am opus fiarei comuniste pentru a-l apăra pe Hristos şi fiinţa Neamului”.

Mihai Timaru, Memorial din cotul Carpaţilor..., București: Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2005

22 iunie: ✝) Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Țării Românești

luni, 22 iunie 2015

| | | 0 comments


Dragostea şi îndrăgostirea sunt acelaşi lucru? / Cuvinte pentru tineri

| | | 0 comments
foto: Tijana Lubura (OrthPhoto)

(Selecţii din dialogul dintre Protos. Hrisostom C. și tinerii aflați la Mănăstirea Putna pe 1 ianuarie 2012)


Când eram în şcoala militară am avut un profesor, un ofiţer, care ne preda psihopedagogie. La un moment dat, la unul dintre cursuri, a pus întrebarea: „Cam cum credeţi voi că se petrec lucrurile cu îndrăgostirea? Să vă explic eu cum stă treaba!” A început să ne explice. Pe măsură ce ne explica, începeam să îi dăm dreptate, dar la sfârşitul cuvântului l-am urât pentru că răsturna tot ce era mai frumos, mai înălţător în ceea ce priveşte iubirea. El spunea aşa: „Procesul acesta de îndrăgostire este un proces matematic. Te întâlneşti cu o fată şi îi provoci anumite emoţii. Arta este să ştii ce anume îi provoacă o emoţie mai puternică sau mai puţin puternică. 

Dacă reuşeşti să-i provoci nişte emoţii succesive, fata aceea se va trezi că este îndrăgostită de tine, că nu mai poate fără tine.” 
 
Mi-a trebuit mult timp ca să înţeleg unde greşea. Aceasta nu este dragoste cu adevărat. Este un proces chimic, psihologic, sau cum vreţi să-i spuneţi. Oricum, este trupesc şi nu altfel. Simţi că ai nevoie de respectivul pentru că ţi-a făcut anumite lucruri. Procesul trupesc de îndrăgostire nu are cum să treacă de primul pas, de primul test, dacă vreţi, care este încrederea. Trebuie să treceţi pragul încrederii, care este foarte greu de trecut, să renunţaţi să aşteptaţi ceva în schimb. 
 
Dacă cineva te lasă să-l iubeşti este mare minune. Prinde-l, nu-l lăsa, străduieşte-te să-l iubeşti cât poţi de mult şi inima singură îşi va găsi cale către cealaltă inimă; acesta nu mai este nici un proces chimic, nici mecanic, nici matematic, nici măcar metafizic, acesta este un proces dumnezeiesc: inima îşi găseşte cale către cealaltă inimă.





Prin cele ce se văd

| | | 0 comments
foto: Oksana Lugovaya (OrthPhoto)

Intoleranță la castitate în Consiliul Național al Elevilor? Ieri și azi

sâmbătă, 20 iunie 2015

| | | 0 comments


De curând, câteva ONG-uri româneşti mai vocale au făcut valuri în presă, cerând nici mai mult, nici mai puţin decât demisia unui consilier din Ministerul Educaţiei, pentru că organizaţia pro-educaţie din care face parte şi-a „permis” să semneze o scrisoare deschisă în care se spunea: „Calea cea mai sigură de a evita bolile cu transmitere sexuală, avortul precum și suferința emoțională de pe urma acestora, este abstinența până la căsătorie”.

A apărut chiar şi un articol, „Elevii se opun abstinenței sexuale până la căsătorie”, semnat de președintele Consiliului Național al Elevilor (CNE), Horia Onița, care susţinea: ,,În calitate de reprezentant al elevilor, al intereselor, drepturilor, nevoilor, doleanțelor și în primul rând drepturilor elevului, consider că obiectul scrisorii formulate de către Asociația Părinți pentru Ora de Religie, acela al promovării necesității abstinenței sexuale în rândul adolescenților, este unul vetust, ce nu își are locul într-un sistem de învățământ care dorește să integreze valori europene de toleranță, libertate, democrație”. În acelaşi material, iniţial publicat de Evenimentul Zilei, dar apoi dispărut de pe site-ul ziarului, actualul preşedinte CNE mai spune: „Consider că este la decizia fiecărei persoane să creadă sau să nu creadă în relevanța, importanța sau sănătatea pe care o aduce abstinența până la căsătorie.

Adică elevii, care au majoritatea sub 18 ani, ar trebui, indiferent de ce îi învaţă părinţii acasă, să aibă dreptul de a fi informaţi despre sexualitate şi de a decide singuri să îşi înceapă sau nu viaţa sexuală. Această concepţie rezonează cu ideologia radicală neo-marxistă a drepturilor sexuale şi trece cu tăvălugul peste drepturile parentale şi opţiunea părinţilor cu privire la educaţia copiilor. În acelaşi stil se promovează în unele ţări occidentale legiferarea eutanasiei la copii, ca şi cum aceştia ar avea capacitatea de a decide în cunoştinţă de cauză.

Fără îndoială, mesajul de mai sus i-a tulburat pe mulţi care au apucat să îl vadă. Dar cel mai mult poate că a tulburat un fost membru în CNE. Suntem în măsură să vă prezentăm mărturia acestuia, făcută sub anonimat, în legătură cu presiunile ideologice la nivelul acestui organism al elevilor, care ar trebui să fie liber de manipulări ideologice şi de atacuri la viaţa privată:





Sunt fost membru CNE și m-am hotărât să scriu acest articol pentru că nu mai pot să tac. Nu o să îmi dau numele pentru că mi-e frică de linșarea publică pe care unii dintre colegii mei o exercită față de cei care cutează să vorbească zilele astea despre abstinență și castitate. Nu vreau să mă văd zburând de la facultate (mentorii lor sunt profesori și politicieni) așa cum văd că încearcă să îl zboare de la Ministerul Educației pe consilierul care face parte dintr-o organizație care a susținut, alături de multe altele, rolul benefic al promovării castității în educație.

În ultimele zile, spațiul public a fost invadat de vocile unor reprezentanți ai elevilor care încearcă să arunce castitatea la gunoi. Văzând discursul actualului președinte al CNE, care susține că obiectivul promovării abstinenței sexuale este „unul vetust, ce nu își are locul într-un sistem de învățământ”, nu pot să nu mă întreb pe cine și ale cui interese le reprezintă. La fel cel al unei foste președinte. Vorbesc ei cu adevărat în numele tuturor elevilor din România? Oare cum se simt membrii CNE care au ales să își păstreze castitatea până la căsătorie sau miile de elevi din România care au făcut această alegere?

În liceu am făcut parte din CNE. Sunt o persoană care a ales să își păstreze castitatea până la căsătorie – și chiar a trebuit să îmi apăr decizia când s-a tras de mine să mi-o schimb sau să mi-o încalc. Revenind la CNE, de fiecare dată când începea între noi o discuție pe această temă și îmi exprimam părerea, aveam parte de priviri ironice, de marginalizare, de colegi care încercau să îmi spună că sunt un om absurd, nebun, ciudat, că o să îmi ratez viața pentru că nu vreau să fac sex până la căsătorie! Vă dați seama, câtă toleranță era în presiunea aceasta…

Din această cauză, deși am fost o persoană foarte activă și mă bucur că am avut posibilitatea să fiu în CNE, nu m-am simțit niciodată în largul meu acolo. Acum, citind scrisorile actualului președinte și a unei foste președinte, mi-am reamintit și am retrăit stările și situațiile de atunci.

Prin urmare, mă întreb: dacă eu, care eram dintre ei, m-am simțit așa atunci, ba chiar și acum încă mai resimt acea presiune, oare cum s-au simțit miile de elevi din România care au ales să își păstreze castitatea până la căsătorie auzind un asemenea discurs de la persoane care au pretenția că îi reprezintă?

În CNE, eu am avut șansa să am prieteni minunați și oameni extraordinari alături, care m-au încurajat și m-au sprijinit să nu renunț, dar gândiți-vă cum sunt aceste presiuni pentru elevii și elevele care sunt mai timizi sau care nu au foarte mulți prieteni care să aibă aceleași principii și valori. Eu știu de colegi și colege, și nu puțini, care au acceptat să aibă relații sexuale în urma unor astfel de presiuni, pentru a fi „în rând cu ceilalți” sau pentru a nu mai fi marginalizați de către colegi. Iar acum CNE transformă presiunea individuală în presiune instituțională!

Pe de altă parte, vreau să mai spun un lucru, pe care nu îl cunosc decât cei implicați. Printre foștii mei colegi și colege din CNE erau persoane dependente de consumul de pornografie, de droguri, care abuzau regulat de alcool și aveau relații sexuale întâmplătoare. Da, un text anonim nu se ia în considerare, mai ales când este vorba despre astfel de probleme – dar cei care au fost în CNE știu că acesta este adevărul. Ei bine, nu numai ei, dar toți aceștia blamau castitatea și încurajau comportamentele enumerate mai sus, sau o parte dintre ele, în special cele legate de sexualitate. Pentru a nu se înțelege că actualul președinte sau fosta președintă fac în mod obligatoriu parte din categoria de mai sus, repet: nu numai ei, ci și alții. Dar pentru faptul că acei colegi și colege erau între cei mai vocali în promovarea activității sexuale oricând, cu oricine, oricum, nu pot să nu mă întreb ce alternativă doresc cei care acum nu vor să audă de posibilitatea castității și ce consecințe va avea ea asupra elevilor din școlile românești. Mă tem că unul dintre următorii pași va fi o propunere de genul celei pe care un profesor universitar danez a făcut-o recent: introducerea a vizionării obligatorii de filme pornografice în cadrul orelor de educație sexuală – fără toleranță și în numele emancipării!
 Sursa: Stiripentruviata.ro