Cameron Diaz dezvăluie cum i-a schimbat viaţa alegerea de a respinge obsesiile hollywoodiene legate de tinereţe şi Botox. ‘Viaţa începe la vârsta de 40 de ani!’

miercuri, 26 noiembrie 2014

| | | 0 comments


Cameron Diaz, actriţa de 41 de ani, dezvăluie cum i-a schimbat viaţa alegerea de a respinge obsesiile hollywoodiene legate de tinereţe şi Botox:
- aceasta afirmă că femeile ‘nu îşi acordă permisiunea de a îmbătrâni cu graţie’
- ea recunoaşte că a folosit Botox şi că regretă aceste intervenţii
- crede că femeile simt nevoia să se opună naturii
- actriţa se alătură lui Sharon Stone în dezbaterea legată de discriminarea îmbătrânirii la Hollywood.

În vreme ce majoritatea actriţelor se îngrozesc de ideea vârstei de 40 de ani, Cameron Diaz are un punct de vedere diferit la împlinirea acestei vârste.
‘Sunt atât de bucuroasă’, i-a mărturisit aceasta lui Oprah într-un interviu pe postul TV OWN, adăugând că s-a trezit din somn în ziua aniversării şi s-a gândit: ‘Abia acum începe viaţa. Asta este! E minunat.’

Actriţa i-a explicat lui Oprah (60 de ani) cum a ajuns să accepte îmbătrânirea: ‘Este un proces treptat, ajungi să te cunoşti, să te observi, începi să trăieşti cu tine aşa cum eşti, pe măsură ce trece timpul.’

Ar fi fost mult mai uşor pentru Cameron să urmeze calea celorlalte staruri feminine, cu ajutorul bisturiului şi a celorlalte servicii de ‘ajustare’ estetică, făcând exces de Botox. Însă în urma unei ‘revigorări’ pentru filmarea peliculei ‘Something about Mary’, cu ajutorul profesionistului favorit al Hollywoodului, aceasta a realizat că nu îşi mai recunoaşte propria faţă. Astfel, frumoasa blondă, în continuare una dintre cele mai bine plătite actriţe americane, a luat decizia curajoasă de a-şi îngădui să îmbătrânească natural.

Ca urmare, chiar în ziua în care şi-a primit cecul de 40 milioane USD pentru rolul din ‘Bad Teacher’ (2011), sumă care depăşeşte cu mult remuneraţiile pentru rolurile principale feminine şi reprezintă dublul sumei primite chiar decât Leonardo DiCaprio, Cameron Diaz şi-a dezvăluit, în emisiunea lui Oprah Winfrey, intenţia de a lupta împotriva discriminării îmbătrânirii în societate. În acest context, actriţa a opinat că este o ‘nebunie’ felul în care se pune presiune pe femei pentru a ‘sfida natura’ şi a arăta de 25 de ani, după ce au depăşit de mult acea vârstă.

În trecut, Diaz a fost ea însăşi victima acestei presiuni şi regretă faptul că a apelat la Botox, pentru că tratamentul i-a modificat trăsăturile într-un fel ‘ciudat’. Aceasta a amintit că s-a supus şi unei operaţii estetice la nas, după ce se accidentase de patru ori. De asemenea, vorbit şi despre lupta sa cu acneea, în toate modalităţile la îndemână, de la machiaj la medicaţie.

Vorbind despre noua sa opţiune, Cameron Diaz a afirmat:

’La prima vedere s-ar crede că am eşuat dacă nu rămânem la 25 de ani pentru tot restul vieţii. E ca şi când sunt nişte ratări personale, că e vina noastră că la vârsta de 40 de ani nu arătăm ca la 25.’

E totuşi foarte probabil ca însăşi hotărârea lui Cameron de a se acomoda şi a evolua ca persoană cu naturaleţea proprie i-a asigurat succesul la castingurile hollywoodiene. Ca exemplu, rolul profitabil din ‘Bad Teacher’ s-a bazat pe o prestaţie de o naturaleţe cu siguranţă imposibilă pentru o ‘regină a Botoxului’. Ultimul sau rol, Miss Hannigan, alături de Jamie Foxx si cu Quvenzhané Wallis ca star titular, a implicat scene de comedie similară.

În emisiunea lui Oprah Winfrey, indignată, Diaz şi-a cerut scuze celor de păreri diferite, pentru că nu a putut învinge natura, confirmând opinia lui Oprah că cei mai mulţi duc aceasta luptă, de a se menţine într-un punct din trecut. Actriţa a opinat:

‘Femeile nu permit celorlalte femei, nici măcar lor însele, să îmbătrânească cu graţie. Toată lumea e în rol de judecător.’

Diaz, care a lansat recent ghidul de stil de viaţă ‘Cartea corpului’, a oferit acest interviu la câteva săptămâni după ce Sharon Stone a mărturisit public cum şi-a dorit să moară din cauza unui surplus de greutate pe care l-a avut între vârsta de 20 şi 30 de ani. Starul filmului ‘Basic instinct’, acum în vârstă de 55 de ani, a povestit cum plângea fără oprire când era harţuită de bărbaţi care o fluierau din cauza formelor ei proeminente. Într-un interviu aceasta a recunoscut cu sinceritate cum ani mai târziu a suferit o recidivă şi plângând în baie lângă o sticlă de vin, şi-a spus :’Nu voi ieşi de aici până nu voi accepta în totalitate felul în care arăt’.

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă


Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com
 


Sf. Nicolae Velimirovici - Unei femei pe care o chinuie o tristețe apăsătoare / Cuvinte despre bine şi rău

| | | 0 comments



Scrii că te chinuie o tristețe apăsătoare de neînvins și inexplicabilă. Trupește ești sănătoasă, casa ți-e plină dar inima îți e pustie. De fapt, inima ți-este plină de întristare întunecată. Te duci, din obligație, la distracțiii și spectacole, dar asta îți mărește și mai mult întristarea. Păzește-te bine, aceasta este o boală primejdioasă a sufletului. Ea poate să omoare sufletul cu totul. Biserica privește o asemenea întristare ca pe un păcat de moarte – fiindcă, potrivit spuselor apostolului, sunt două feluri de întristare: o întristare după Dumnezeu, care aduce pocăință spre mântuire și întristarea acestei lumi, care aduce moarte. 

La tine este – e limpede – al doilea fel de întristare.

Întristarea după Dumnezeu vine asupra omului când acesta își aduce aminte de păcatele sale, și se căiește, și strigă către Dumnezeu. Sau când cineva se întristează pentru păcatele altor oameni. Sau când cineva are râvnă pentru credința lui Dumnezeu, și vede cu întristare cum oamenii cad de la credință. Dumnezeu întoarce acestă întristare în bucurie. Așa cum îi descrie Pavel pe apostoli și pe toate adevăratele slugi ale lui Hristos, spunând că sunt ca niște întristați, dar care deopotrivă se veselesc. Se veselesc, fiindcă simt puterea și apropierea lui Dumnezeu. Și primesc mângâiere de la Dumnezeu. Așa grăiește și Psalmistul: adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am veselit.

Întristarea sfin
ților seamănă cu niște nori prin care strălucește soarele mângâierii – iar întristarea ta seamănă cu o eclipsă de soare. Trebuie să fi avut multe ticăloșii și păcate mai mărunte, pe care le-ai privit ca fiind lipsite de însemnătate, și nu le-ai mărturisit și pocăit. Ca un păienjeniș vechi, ele s-au îndesit în jurul sufletului tău, și s-au făcut ca un cuib pentru marea întristare pe care puterea cea rea drăcească o întreține cu răutăcioasă bucurie în tine.

Drept aceea, cecetează-ți întreaga viață., fă-ți un examen necruțător, și mărturisește totul la spovedanie. 

Prin spovedanie vei cură
ți și aerisi casa sufletului tău. Și va intra în tine aerul proaspăt și sănătos de la Duhul lui Dumnezeu. După aceea, începe să faci cu vitejie tot ce este bine. 

Începe, să zicem, cu milostenia în numele lui Hristos. Adu-
ți aminte: în numele lui Hristos. Hristos va vedea și va simți asta, și degrabă îți va dărui bucurie. Îți va dărui bucurie negrăită, bucurie pe care numai El o dă și pe care nici o mâhnire ori chin ori putere drăcească nu o poate întuneca.

Cite
ște Psaltirea. Aceasta este cartea pentru sufletele întristate, cartea mângâierii.

Domnul să te bucure în curând!”


Au fost căsătoriţi timp de 87 de ani și au intrat în Cartea recordurilor: mici secrete pentru o căsnicie fericită

marți, 25 noiembrie 2014

| | | 0 comments



religionenlibertad.com, 21 august 2014

Familia este în pericol, în fiecare zi având loc tot mai multe divorţuri. Ideologia ce încearcă să domine societatea de astăzi spune că nimic nu este etern, cu atât mai puțin iubirea, iar a sta cu o persoană toată viața ta este, spunând-o blând, o nebunie.

Cu toate acestea, există exemple ce scot în evidență slăbiciunea acestor argumente, arătând foarte clar că există căsnicii fericite pentru toată viața. Că iubirea nu se termină, ci crește fără oprire. Și că a-l avea pe Dumnezeu în mijloc ajută foarte mult la menţinerea unităţii familiei.

Un exemplu este căsnicia dintre Zelmyra și Herbert Fischer. Amândoi au murit cu puțin timp în urmă, dar mărturia și, mai ales, viața lor i-au ajutat pe mulți. Atât persoane apropiate, dar și pe aceia ce nu îi cunoșteau. Au bătut un record Guinness, fiind căsnicia cea mai lungă. Au fost căsătoriți 87 de ani, până când Herbert a murit la 105 ani. În 2013, murea şi soția sa, tot la vârsta de 105 ani.

Această fericită pereche s-a căsătorit în 1924 iar în timpul căsniciei lor au trăit Marea criză, războaie, tensiuni și nenumărate dificultăţi pe care le-au înfruntat și depășit împreună. Niciodată nu și-au pierdut încrederea. Ba, mai mult, încrederea a fost un punct de sprijin pentru ei în orice moment.

Această iubire simplă, dar profundă în același timp, a devenit clară în unul din interviurile realizate înaintea morţii lui Herbert. Răspunsurile sunt scurte și simple, dar dezvăluie secretele unei căsnicii fericite.

Ce v-a făcut să vă dați seama că v-ați putea petrece restul vieții împreună? V-a fost teamă?

Cu fiecare zi ce trecea, relația noastră a devenit mai solidă și mai sigură. Divorțul nu a fost niciodată o opțiune. Nici măcar ca un simplu gând.

Cum ați știut că soțul dumneavoastră era cel potrivit pentru dumneavoastră?

Am crescut împreună și eram cei mai buni prieteni înainte de căsătorie. Un prieten este pentru toată viața; căsnicia noastră a durat o viață întreagă.

Acum, după mai mult de 80 de ani de căsnicie, privind înapoi, există ceva ce ați fi făcut altfel?

Nu aș schimba nimic. Nu există niciun secret în căsnicia noastră. Am făcut ceea ce trebuia unul pentru altul şi pentru familia noastră.

Care este sfatul dumneavoastră pentru cineva care încearcă să-şi mențină credința că omul perfect este cu adevărat acolo?

Zelmyra: Al meu a fost chiar după colț! Niciodată nu este prea departe, așa că trebuie să îţi păstrezi credința. Atunci când îl vei întâlni, îţi vei da seama că el este.

Care a fost cel mai bun sfat pe care l-aţi primit pentru căsnicie?

Trebuie să existe respect, sprijin și comunicare între noi. Fii fidel, onest și autentic. Iubește-i pe ceilalți din toată inima ta.

Care sunt atributele cele mai importante ale unui soț bun?

Zelmyra: Să fie muncitor
și un bun furnizor. Perioada anilor 1920 a fost dură, dar Herbert voia întotdeauna ce este mai bun pentru noi. M-am căsătorit cu un om bun.

Care este cea mai frumoasă amintire de ziua Sfântului Valentin?

Zelmyra: De obicei, eu gătesc cina în fiecare zi. În acea zi, Herbert a ieșit de la muncă devreme și m-a surprins: ne-a pregătit cina. El este un foarte bun bucătar!

Herbert: I-am spus că eu o să pregătesc cina
și că putea să se relaxeze. Expresia feței ei și farfuria goală m-au făcut fericit.

Care este cea mai frumoasă amintire a căsniciei voastre?

Familia noastră: 5 copii, 10 nepoți, 9 strănepoți și 1 stră-strănepot.

Cu timpul, comunicarea devine mai uşoară? Cum vă mențineți răbdarea?

Copiii au crescut, de aceea acum putem să stăm de vorbă mai mult. Putem să ne bucurăm mai mult împreună de timpul nostru în pridvor sau în balansoarele noastre.

Cum ați făcut faţă perioadelor de timp când a trebuit să staţi despărţiţi?

Herbert: Am stat separați două luni când Zelmyra a fost în spital cu al cincilea copil al nostru. A fost momentul cel mai greu din viața mea. Mama Zelmyrei m-a ajutat cu casa și cu ceilalți copii, altfel mi-aș fi pierdut capul.

După o zi proastă a cuplului, care este lucrul cel mai important ce trebuie să şi-l amintească?

Să ne amintim că o căsnicie nu este un concurs și că nu trebuie să menținem un scor. Dumnezeu ne-a pus pe amândoi împreună în aceeași echipă pentru a câștiga.

A lupta este important?

Niciodată fizic! Este în regulă să nu fii de acord și să lupți pentru ceea ce este important cu adevărat. Dar trebuie să înveți să îndoi, nu să rupi!

Care este lucrul pe care îl aveți în comun și care le întrece pe toate celelalte?

Amândoi suntem creștini și credem în Dumnezeu. Căsnicia este un angajament în faţa Domnului. Ne rugăm Lui pentru noi şi ceilalți în fiecare zi.

Traducere: Diana Stroe
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

********************************************************************************************************
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com
De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Cuviosul Paisie Aghioritul: „Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască” / Sensul vieţii

| | | 0 comments

foto: Orthphoto


Lumea vrea să şi păcătuiască şi Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte şi noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră. Oamenii nu cred, de aceea dau năvală la păcat. Tot răul de acolo începe, de la necredinţă. Nu cred în cealaltă viaţă şi de aceea nu iau în considerare nimic.

Nedreptăţesc, îşi părăsesc copiii… Se fac lucruri… păcate grele. Nici Sfinţii Părinţi n-au prevăzut în Sfintele Canoane astfel de păcate - precum a spus Dumnezeu despre Sodoma şi Gomora: “Nu cred să se facă astfel de păcate; să merg să văd!”.
 
Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, îşi vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.

(Cuviosul Paisie Aghioritul - Cu durere și dragoste pentru omul contemporan)

De ce coabitarea înainte de căsătorie nu scade riscul de divorţ? / Cuvinte pentru tineri

luni, 24 noiembrie 2014

| | | 0 comments

foto: http://www.freedigitalphotos.net


de Scott Stanley, 4 august 2014

Misterul

Timp de decenii, oamenii au crezut că locuind în concubinaj îşi vor crește cotele de reuşită în căsătorie. Nucleul acestei idei este că prin concubinaj s-ar face un test al relației. Acest lucru pare logic, dar, în mod misterios, zeci de ani de cercetare nu arată acest beneficiu.

De fapt, până de curând, majoritatea covârșitoare a studiilor au arătat cote mai scăzute ale stabilităţii și fericirii în mariaj în cazul unei coabitări înainte de căsătorie. (i)

Există unele studii recente care arată că doar în cazul anumitor grupuri nu se poate asocia un risc mai mare al coabitării înainte de căsătorie. (ii)

Această ultimă constatare a fot preluată şi transformată în informaţia că nu mai există niciun risc asociat practicii respective, ceea ce este eronat.

Dintre cei care au coabitat înainte de căsătorie, numai anumite categorii vor avea căsnicii la fel de stabile ca cei care nu au coabitat înainte de căsătorie. 

 Acestea sunt persoane care:

- au coabitat numai câteodată cu persoana cu care s-au căsătorit; (iii)
- au început să coabiteze doar după ce s-au hotărât să se căsătorească; (iv)
- nu au coabitat cel puţin până la vârsta de 23 de ani. (v)
Mister! Cum de s-a răspândit convingerea că, dacă vei coabita înainte de căsătorie, îţi îmbunătăţeşti şansele de succes marital, în ciuda faptului că nu există nicio dovadă în acest sens?

Există mai multe explicații. Voi prezenta două dintre cele mai importante.

În primul rând, cei care locuiesc împreună înainte de căsătorie tind să aibă un risc mai mare de eşec în căsătorie din cauza altor factori: au avut părinţi care au divorţat sau care nu au fost căsătoriți niciodată, au mai puține resurse economice, un nivel scăzut de educație, și așa mai departe.

Aceştia sunt numiţi factori de “selecție” în rândul cercetătorilor. Selecţia sugerează că o parte din şansele oamenilor de a avea succes în relații sau căsătorii ţine de „bagajul” cu care cei doi şi-au început relația, un dat pe care experiența de coabitare nu îl va putea modifica. Există o mulțime de dovezi că selecția este un factor important care stă la baza misterului de care spuneam. Aceiaşi factori de selecție asociaţi cu coabitarea și căsătoriile instabile sunt asociaţi şi cu cote mai mari de concubinaj în serie (mai mulţi parteneri) fără planuri de viitor.

A doua explicație stă şi în modul în care joacă fiecare îşi joacă cărţile primite de la destin.

Inerţia

Când doi oameni împart aceeaşi adresă, chiar dacă nu se înţeleg, le va fi mai greu să se despartă decât dacă nu ar coabita. Asta deoarece coabitarea are mai multă inerție decât o relaţie care nu presupune traiul în comun. După ce se mută împreună, chiar dacă nu se dăruiesc cu totul unul altuia, mulți se simt siliţi să rămână într-o relație, deoarece pur şi simplu despărţirea ar presupune asumarea de costuri mai mari.

Am găsit un articol cu câțiva ani în urmă care arată modul în care funcționează inerția. În acesta, Marguerite Reardon descrie dilema faţă de iPhone-ul ei: “Ar trebui să mă despart de iPhone-ul meu pentru Nokia Lumia 900?” Iată un citat:
,,Dar, din păcate acum mă simt un pic blocată în Apple. Aș vrea să încerc alte platforme de smartphone-uri, dar asta va necesita ceva efort din partea mea. La fel ca mulți dintre cei care au fost prinşi în ghearele Apple, a fost nevinovat la început… Inițial, nu am realizat angajamentul pe care îl făceam. Nu mă gândeam la faptul că mă voi bloca într-o platformă pentru tot restul vieții. Dar, cu fiecare nou produs cumpărat de la Apple, deveneam tot mai prinsă. Și acum simt că ar fi dureros să mă despart de Apple. Nu pentru că iubesc produsele sau compania atât de mult, ci pentru că ar fi necesar un mare efort din partea mea să-mi transfer toate lucrurile pe o nouă platformă.’’

Aceasta este o foarte bună definiție a ceea ce eu numesc inerție. Cei mai mulți oameni cred că inerția în legătură cu telefonia mobilă va lua sfârşit într-un an sau doi. Reardon se adresează unui tip mai puternic de constrângere, care produce inerție pe baza dificultăţii de a schimba ceva.

Ideea de inerție referitor la conviețuire și căsătorie este un pic înfricoșătoare. Credem că unii se căsătoresc cu cineva cu care nu s-ar fi căsătorit, dacă nu s-ar fi mutat împreună. Au fost prea repede cuprinşi de inerţie. Eu şi colega mea, Galena Rhoades, găsim mereu cupluri care nu coabitează înainte de căsătorie sau în orice caz nu înainte de a avea planuri clare să se căsătorească. Aceste cupluri prezintă un grad de fericire maritală peste medie, au mai puține conflicte, mai multă compatibilitate, și așa mai departe. (iv) Aceste cupluri sunt mai puțin susceptibile de a fi cuprinse prematur de inerție.

Celor care au evitat despărțirea, dar nici nu s-au decis să-şi facă un viitor comun cu partenerul, coabitarea le-a scăzut nivelul de fericire în căsătorie. Sunt şi unii care coabitează înainte de căsătorie, dar, ulterior, în căsnicie sunt fericiţi. Dar asta nu înseamnă că le scade riscul de divorț sau de nefericire în căsnicie.

Poate că vă gândiți: “Oricum eu nu cred cu adevărat în căsătorie, deci ce mă interesează pe mine?” Totuşi, dacă nu sunteți deja într-o relație și ați vrea să fiți, întrebările personale relevante sunt acestea: Ce pot evita pentru a nu îngreuna despărțirea de cineva înainte de a fi sigur că vreau să fiu cu acea persoană? De unde să știu că sunt sigur?

Inerția nu este ceva atât de misterios odată ce oamenii o vor vedea clar. Noi toți o experimentăm în multe feluri în viața modernă. Dar  mulți cred că problema e căsătoria, nu coabitarea. Când te hotărăşti să îţi petreci viaţa alături de cineva, trebuie să accepţi că acest angajament presupune să renunți la alte opțiuni. Dar prea mulți oameni renunță la opțiuni înainte de a face o alegere reală.

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Dana Stavovei

NOTE
i. Stanley, S. M., Rhoades, G. K., & Markman, H. J. (2006). Sliding vs. Deciding: Inertia and the premarital cohabitation effect. Family Relations, 55, 499-509.
ii. For example: Manning, W. D., & Cohen, J. A. (2012). Premarital cohabitation and marital dissolution: An examination of recent marriages. Journal of Marriage and Family, 74, 377 – 387.
iii. For example: Teachman, J. D. (2003). Premarital sex, premarital cohabitation, and the risk of subsequent marital dissolution among women. Journal of Marriage and Family, 65(2), 444-455.
iv. For example: Kline, G. H., Stanley, S. M., Markman, H. J., Olmos-Gallo, P. A., St. Peters, M., Whitton, S. W., & Prado, L. (2004). Timing is everything: Pre-engagement cohabitation and increased risk for poor marital outcomes. Journal of Family Psychology, 18, 311-318.; Rhoades, G. K., Stanley, S. M., & Markman, H. J. (2009). The pre-engagement cohabitation effect: A replication and extension of previous findings. Journal of Family Psychology, 23, 107-111.; Stanley, S. M., Rhoades, G. K., Amato, P. R., Markman, H. J., & Johnson, C. A. (2010). The timing of cohabitation and engagement: Impact on first and second marriages. Journal of Marriage and Family, 72, 906-918.
v. Kuperberg, A. (2014). Age at coresidence, premarital cohabitation, and marriage dissolution: 1985-2009. Journal of Marriage & Family, 76(2), 352-369.
********************************************************************************************************
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com
De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Expoziția „Grădina cu îngeri a martirilor din închisorile comuniste și a familiei” la Școala „Anastasia Popescu”

| | | 0 comments


 
Marți, 25 noiembrie, la ora 17.30, Silvia Radu aduce „Grădina cu îngeri a martirilor din închisorile comuniste și a familiei”, expoziție de pictură, desen și sculptură, la Școala „Anastasia Popescu”.

Expoziția este dedicată „Întru cinstirea eroilor-martiri ai Revoluției din decembrie 1989, la 25 de ani de la jertfa lor, și spre formarea tinerei generații întru iubirea de adevăr, dreptate și frumos”.

La vernisaj va putea fi audiat și concertul de colinde „Florile dalbe, flori de măr”, susținut de membrii Asociației Studenți pentru viață.

Silvia Radu s-a născut în satul Pătroaia (Dâmbovița), la 30 iunie 1935. A absolvit Institutul de Arte Plastice N. Grigorescu din București (1960) și a avut numeroase expoziții atât în țară, cât și în străinătate. Artista a fost distinsă cu Premiului Uniunii Artiștilor Plastici, pentru lucrarea monumentală Legenda Meșterului Manole, amplasată în Parcul Herăstrău din Capitală, și cu premiul Prometheus Opera Omnia, al Fundației Anonimul, pe care l-a primit împreună cu soțul ei, regretatul sculptor Vasile Gorduz, în 2003.

Școala „Anastasia Popescu” a fost înființată în 1996. Poartă numele doamnei Anastasia Popescu, profesoară celebră din perioada interbelică. În anul 2013, un elev al școlii a obținut titlul de „Cel mai bun elev al anului” în România, iar în anul 2014 școala a obținut titlul de Școală europeană.

Asociația Studenți pentru viață este o organizație studențească înființată în 2013, care sprijină tinerele și adolescentele aflate în criză de sarcină și le oferă tinerilor programe educaționale pentru familie și integrare socială.

Organizator: Școala „Anastasia Popescu”
Partener: Asociația „Studenți pentru viață”

Adresa: Strada Popa Nan nr. 47 B din București.

Adresa de Facebook a evenimentului: