Scrisoare deschisă adresată președintelui Obama de către o adolescentă americană

de Anastasia Bragg, 08 noiembrie 2012

Stimate Președinte Obama,

Marți noapte, în noaptea alegerilor, am stat până târziu în camera mea. Mi-am terminat tema, un eseu despre festivalurile hinduse. Dar nu mi-era somn, așa că, fiind adolescentă, nu am mers la culcare. În schimb, m-am așezat pe podeaua dormitorului meu și am răsfoit manualul de religii ale lumii, un curs la care sper că voi asista până la sfârșitul semestrului.

Acolo am găsit o pagină întreagă dedicată dumneavoastră. Era intitulată "Fragmente din discursul istoric al lui Obama de la Cairo", cel din iunie 2009.

Am început s-o citesc.

Ați vorbit atunci musulmanilor din Cairo. Ați început cu atacurile din 11 septembrie 2011. Iată ce spuneați:

Toate aceste lucruri au adus mai multă frică şi mai multă neîncredere. Iar acest cerc al suspiciunii şi discordiei trebuie să se termine. Am venit aici la Cairo în căutarea începerii din nou a dialogului între Statele Unite şi musulmanii din întreaga lume, unul bazat pe interes şi respect reciproc, unul bazat pe adevărul că America şi Islamul nu se exclud şi nu trebuie să fie în competiţie. Dimpotrivă, ele se bazează şi împărtăşesc principii comune, cum sunt cele ale dreptăţii şi progresului, toleranţei şi demnităţii tuturor fiinţelor umane.

Domnule Președinte, acestea sunt cuvinte foarte frumoase. Ca şi Martin Luther King Jr., prin acest pasaj și cele care urmează ați pus pe tapet o imaginea a păcii și a speranței. Principiile justiției și al progresului! Principiile toleranței și al demnităţii! Inima mea cântă de bucurie auzind cuvintele dumneavoastră!

Dar stau lucrurile chiar aşa cum spuneți? ”Demnitatea tuturor ființelor umane” – credeţi sincer în asta? Nu îmi place să aduc o pată neagră asupra dumneavoastră la numai o zi după realegerea ca președinte, dar trebuie să realizaţi că nu ați apărat în mod consistent demnitatea umană. Ca senator de Illinois, ați votat de patru ori împotriva legii de protecţie a copiilor avortaţi dar născuţi vii! În mod repetat, ca președinte, aţi apărat şi promovat avortul la cerere, și ați susţinut Planned Parenthood, o organizație care lipseşte de demnitate nenumărate femei și copii.

Domnule Președinte, cuvintele dumneavoastră sunt frumoase, dar eu vă cunosc faptele, și nu pot decât să mă îndoiesc asupra corectitudinii lor.

Citind discursul dumneavoastră o altă remarcă mi-a sărit în ochi.

Atunci când sunt omorâți oameni nevinovați din Bosnia și Darfur, acest lucru este o pată pe conștiința noastră colectivă.

Da, așa este, dar și atunci când copiii nevinovați sunt avortați în America, aceasta este, de asemenea, o pată pe conștiința noastră colectivă. Domnule Președinte, pacea lumii este un obiectiv foarte demn. Cu toate acestea, cred că pacea națională este o condiție prealabilă pentru pacea lumii și, sincer, nu cred că pacea națională poate fi atinsă în timp ce vom persista în uciderea copiilor noștri.

Ochii mei au zburat în josul paginii și s-au oprit la un alt pasaj ironic de frumos.

Aceeași poveste poate fi spusă de oameni din sudul Africii, din sudul Asiei, din Europa de Est  si din Indonezia. E o poveste cu un adevăr simplu: Violența este un sfârșit, o fundătură [...] Nu este nici curaj, nici un semn de putere să tragi cu rachete în copiii care dorm sau să arunci în aer femeile bătrâne dintr-un autobuz. Aici nu e vorba despre cum se pretinde autoritatea morală, ci despre modul în care se înfăţişează ea.

Domnule Președinte, nici nu știți cât de adevărate sunt propriilor dumneavoastră cuvinte. Această afirmație este adevărată şi universal valabilă - folosirea violenței înseamnă atât capitularea autorităţii morale, cât și pierderea integrităţii morale.

Dar dacă credeţi cu adevărat că violența nu este o soluție, atunci de ce îi permiteţi să se desfășoare aici, în America? De ce ignoraţi cu bucurie decesele violente ale celor aproape patru mii de copii care mor în fiecare zi? Nu vedeţi că aceste acte de violență generează probleme și nu soluții? Vorbiţi de speranță, dar cuvintele sunt contrazise de acțiunile dumneavoastră. Chiar credeţi că avortul oferă vreo licărire de speranță pentru o mama disperată sau pentru copilul său neajutorat şi nenăscut?

M-am simțit ca şi cum cineva m-ar fi lovit în stomac când m-am așezat cu picioarele încrucișate pe podeaua dormitorului meu noaptea trecută. M-am simțit trădată de inconsecvenţa dumneavoastră. M-am simțit rănită pentru că dumneavoastră, în calitate de lider al țării mele, vă dați bătut în fața violenței, și, conform cuvintelor dumneavoastră, vă pierdeţi autoritatea morală.

Domnule Președinte, eu sunt prea tânără pentru a vota, abia la anul voi avea drept de vot, dar nu sunt, nici măcar o singură zi, prea tânără pentru a-mi păsa. Îmi pasă de națiunea mea. Îmi pasă de semenii mei cei care mor în mod violent în fiecare zi.

Când respiraţia mi-a revenit și ochii mei au devenit iar limpezi, am parcurs restul paginii. Au fost multe adevăruri minunate tipărite acolo, dar eu nu m-am gândit prea mult la ele. M-am gândit că e în regulă aşa, pentru că probabil nici dumneavoastră nu v-ați gândit.

M-am oprit din nou în partea de jos a paginii.

[...] o credință care a pulsat în  leagănul civilizației și care încă mai bate în miliarde de inimi din întreaga lume [...] Avem puterea de a face lumea aşa cum o dorim, dar numai dacă avem curajul de a face un nou început.

Eu am acest curaj.

Vedeţi, nu-i așa, că vorbele dumneavoastră nu înseamnă prea mult. Cuvintele din acea zi la Cairo au fost uimitoare. Aţi proclamat cu fermitate adevărul și speranţa de pe podiumul pe care erați. Discursul pe care l-ați ţinut a fost o capodoperă! Dar acțiunile dumneavoastră nu au susținut cuvintele. Nu aţi apărat demnitatea umană și nu aţi luptat împotriva violenței aici, în țara dumneavoastră.

Poate că nu sunt suficient de mare pentru a vota, dar am curajul de care ați vorbit, curajul de care este nevoie pentru a pune un nou început. Am de gând să folosesc acest curaj pentru a lupta pentru viața și libertatea tuturor celor nenăscuţi, pentru cei care nu au avut niciodată șansa de a lupta pentru ei înșiși. Da, am de gând să apăr demnitatea umană și să lupt împotriva violenței chiar aici, în America.

Cu respect,

O adolescentă americană

Text tradus din engleză

Sursa: Live Action