Dacă la sărbătoarea
Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena de anul acesta, 21 mai 2012, aminteam
românilor cum Mănăstirea Putna este nevoită să se judece încă cu statul român
pentru cele 14 hectare de teren ce formează vatra mănăstirii – cuprinzând
biserica, mormintele, muzeul, gospodăria, arhondaricele şi dependinţele anexe
–, iată că acum apar primele rezultate îngrijorătoare ale acestei judecăţi. Precum
se ştie, Mănăstirea Putna şi-a câştigat proprietatea terenului dăruit de Sf.
Ştefan cel Mare prin decizia irevocabilă a Tribunalului Suceava din 1 iulie
2011, intabulându-se în cartea funciară la 20 iulie 2011 şi radiindu-se astfel
statul român intabulat abuziv în urma decretului 273/1949.
Deşi nu s-a prezentat la
nici un termen, Direcţia de Finanţe Publice Suceava a introdus o contestaţie în
anulare împotriva hotărârii Putnei abia la cinci luni de la pronunţarea ei, mai
exact la 7 decembrie 2011. Aceasta în condiţiile în care Codul de Procedură
Civilă stabileşte că o contestaţie trebuie depusă în termen de 15 zile de la
luarea la cunoştinţă a hotărârii, sau cel târziu un an de la data rămânerii ei
irevocabile.
De altfel, oricine este citat într-un proces trebuie să-şi arate
interesul în primul rând prin prezentarea în faţa instanţei de judecată şi
susţinerea propriilor argumente la timpul şi locul potrivit. Este just să uzezi
de căile extraordinare de atac (contestaţie în anulare sau revizuire) abia după
ce ai depus tot interesul şi efortul, în mod sincer şi onest, în cadrul
judecăţii propriu-zise (fond, apel sau recurs). Există o rânduială firească a
lucrurilor în justiţie, precum există o rânduială firească a mersului la
biserică, a organizării muncii şi a oricărei activităţi umane în general. Nu
poţi face lucrurile mari înainte de a le fi făcut pe cele mici.
Nu poţi veni la
tribunal fără să ai hârtiile pregătite, tot aşa cum nu poţi veni să te
împărtăşeşti la biserică fără să fii pregătit sufleteşte prin post şi
spovedanie. Nu poţi cere să te împărtăşeşti după ce s-a terminat Sfânta
Liturghie, fiindcă nu te-ai încadrat în timpul liturgic. Tot astfel, chiar dacă
sistemul de justiţie lasă anumite portiţe, nu este firesc să ceri redeschiderea
judecăţii după ce nu te-ai prezentat la nici un termen la care ai fost citat.
Aceste portiţe sunt lăsate ca derogări excepţionale pentru oamenii de bună
credinţă, nu pentru cei care la folosesc cu viclenie şi contrar spiritului
legii.
Cu toate acestea, completul
de judecată al Tribunalului Suceava a considerat că cererea Direcţiei de
Finanţe Suceava a fost introdusă în termen legal, respingând astfel excepţia
tardivităţii – adică a acţiunii care depăşeşte termenul stabilit – invocată de
Mănăstirea Putna. În 18 octombrie 2012, instanţa a respins şi celelalte
excepţii invocate de noi – lipsa calităţii procesuale active şi a calităţii de
reprezentant – vizând procurile defectuoase şi neconforme procedural prin care
Ministerul de Finanţe a împuternicit Direcţia de Finanţe Suceava, respectiv
consilierul ei juridic, să îl reprezinte în justiţie.
Instanţa a hotărât în
final ca judecata să fie continuată în ziua de 8 noiembrie 2012, ora 9.00, din
păcate chiar de praznicul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Atunci se va
trece la discutarea pe fond a argumentelor prezentate de Direcţia de Finanţe în
contestaţia sa, chiar şi a celor absurde – precum acela că Mănăstirea Putna „nu
are calitatea de cult religios recunoscut în România”, sau că cele 14 hectare
de teren ale Putnei „aparţin domeniului public al statului”.
Acest ultim
argument repetat cu insistenţă se bazează exclusiv pe o tentativă anterioară de
înţelegere amiabilă între Mănăstirea Putna şi statul român, prin care acesta
din urmă ar fi trecut de facto terenul Mănăstirii Putna în domeniul său public,
urmând ca de acolo să-l transmită Putnei în folosinţă gratuită şi apoi în
proprietate, prin hotărâre de guvern. Însă această convenţie-artificiu propusă
de statul român a fost încălcată tot de el, statul mulţumindu-se doar să treacă
vatra Putnei în domeniul său public, fără s-o mai transmită apoi în proprietate
definitivă. În aceste condiţii ne-a devenit clar că singura posibilitate de a
face dreptate este de a obţine terenul mănăstirii prin hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă, nesupusă capriciilor regimurilor politice.
La începutul acestui an ne
întrebam dacă reprezentanţii Direcţiei de Finanţe Suceava – directorul executiv
(Petrică Ropotă), şeful serviciului juridic (Elena Dan) şi consilierul juridic
(Cătălin Dascaliuc) – acţionează din neştiinţă sau cu rea-credinţă. Ne întrebam
dacă înţeleg pentru ce luptă, şi dacă s-au gândit la dreptatea unei acţiuni
care urmăreşte să ia terenul pe care stă mormântul lui Ştefan cel Mare din
proprietatea ctitoriei acestuia – Mănăstirea Putna. Sau poate că urmăresc să
repună pe picioare un decret-lege abuziv al regimului comunist,
Decretul
273/1949, prin care multe biserici şi mănăstiri din Bucovina s-au văzut
deposedate de pământul de sub ele, la nivelul cărţilor funciare. În acest scop,
folosindu-se cu rea-credinţă de toate portiţele pe care sistemul legislativ
le-a creat pentru oameni oneşti, din decembrie 2011 şi până în prezent,
reprezentanţii Direcţiei de Finanţe Suceava au înaintat acţiune după acţiune
împotriva hotărârii Putnei, folosindu-se de toate căile extraordinare de atac
aflate la îndemână: contestaţie în anulare, revizuire (cu termen în 10
decembrie 2012), suspendare provizorie a executării şi chiar strămutare, cerând
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trimiterea cauzei la o altă instanţă şi
repornirea de la zero a judecăţii.
În aceste condiţii, ce
valoare mai au declaraţiile de pace făcute de juriştii Direcţiei de Finanţe
Suceava? Şi oare cum poate fi pace când de praznicul Sfinţilor Arhangheli
Mihail şi Gavriil, pe 8 noiembrie, ora 9.00, chiar în timpul Sfintei Liturghii,
Mănăstirea Putna este nevoită să se prezinte la Tribunalul Suceava şi să
răspundă din nou la o întrebare absurdă: „Al cui este pământul de sub mormântul
Sf. Ştefan cel Mare?” Oare se teme cineva dintre români să răspundă drept? Sau
există poate reprezentanţi ai statului român care sunt deranjaţi că Mănăstirea
Putna şi-a recâştigat un drept istoric, aşa cum şi-au câştigat şi alte biserici
şi confesiuni din România pământul care le-a aparţinut?
Această teamă sau
nelinişte sufletească în faţa unui act de dreptate arată că omul respectiv nu
are o conştiinţă curată înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu. Dacă aşa
vor sta lucrurile, atunci poate ar trebui să le cerem reprezentaţilor Direcţiei
de Finanţe Suceava să-şi cureţe conştiinţa cu care acţionează ca mandatari ai
statului român – adică ai noştri ai tuturor – şi fie să înceteze această
campanie nedreaptă, fie să lase locul unor oameni mai demni decât ei!
Indiferent ce se va întâmpla
în sala de judecată a Tribunalului Suceava pe 8 noiembrie, le cerem tuturor
românilor cu frică de Dumnezeu să fie alături de noi, cu sufletul şi cu gândul,
în rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu, către Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil şi către Sfântul Ştefan cel Mare, cel a cărui ctitorie este ameninţată
de o judecată nedreaptă şi absurdă. Pentru rugăciunile lor şi ale tuturor
sfinţilor români care au trăit pe pământul nostru, dă-le, Doamne Iisuse
Hristoase, acestor oameni un dram de înţelepciune şi dragoste de adevăr! Amin!
Stareţul Mănăstirii Putna,
Arhimandrit Melchisedec
Velnic cu obştea
5 noiembrie 2012,
La pomenirea sfinţilor
mucenici Galaction şi Epistimi
Sursă: Mănăstirea Putna
0 comments:
Trimiteți un comentariu