Femeile contra copiilor vs. femeile și copiii / Helen Gurley Brown vs. Nellie Gray

New York, 16 August 2010 – două femei, a căror viziune asupra vieţii nu putea fi mai diferită, au murit la diferenţă de câteva zile, amândouă lăsând o amprentă semnifcativă asupra societăţii americane. Ambele au încercat să protejeze drepturile femeii, dar s-au aflat în tabere opuse, într-o bătălie culturală care a prins formă în ultima jumătate de secol. În Războiul Civil american cele două părţi erau simbolizate de ”The Blue” („Albastrul”) şi ”The Gray” („Griul”). În „războul civil” de astăzi taberele pot fi simbolizate de „Maroul” şi „Griul” (Brown and Gray).

Helen Gurley Brown, scriitoarea cărţii “Sexul şi fata singură” şi pentru 32 de ani editor la revista Cosmopolitan, a fost în anvangarda unei mişcări care insista asupra ideii că femeia poate câştiga egalitatea numai prin “drepturi reproductive”. Iar aceasta însemna că femeile ar trebuie să fie libere să se culce cu oricine vor ele, cu acea consecinţa inevitabilă de a avorta copii neplănuiţi care sunt concepuți de-a lungul timpului.

Nellie Gray, o avocată care a renunţat la o carieră de succes pentru ca să fondeze Marşul pentru Viaţă, a avut o viziune diferită vizavi de drepturile femeilor. Pentru Gray, drepturile omului nu pot fi divizate în părţi componente. Toată lumea beneficiază de acelaşi drept la viaţă dăruită de Creator şi garantat de Constituţie. Drama avorturilor i-a frânt inima, dar a şi motivat-o să încerce rezolvarea ei.

Amândouă au pledat pentru drepturile omului

Diferenţa între „Brown” şi „Gray”, nu a fost aşa cum a crezut majoritatea, că „Brown” pledează pentru femei şi „Gray” pentru copii. Diferenţa reală este că „Brown” credea că le poţi separa pe cele două iar „Gray” spunea că ele nu pot fi separate. Amândouă au susţinut că ajută femeile.

Brown şi mişcarea reprezentată de ea a crezut că femeilor le va fi mai bine dacă vor beneficia de mai mult acces la „servicii” ca avortul, care le eliberează de corvoada de a duce sarcina şi de a creşte un copil.

Gray şi mişcarea pe care o reprezenta credea că poţi să aperi atât femeile, cât şi copii din pântecele lor, şi că destinele lor se întrepătrund: a-i iubi şi a-i ajuta pe unii dintre ei înseamnă să-i iubeşti şi să-i ajuţi pe și pe copii și pe mame.

“Acesta este trupul meu”

În mod ironic, aceleaşi patru cuvinte au devenit un strigăt de luptă pentru ambele femei. Aceleaşi cuvinte simple sunt rostite de la capete opuse ale Universului, cu înţelesuri contrare.

“Acesta este trupul meu” descrie mentalitatea drepturilor pro-choice, pro-avort în cel mai succinct mod posibil: ”Deţin acest trup şi tot potenţialul său. Eu decid dacă acest copilaş care ocupă spaţiu în pântecele meu va trăi sau va muri. Nu răspund în fața nimănui, ci doar în fața mea.”

“Aceste este Trupul Meu” a însemnat ceva cu totul diferit pentru Gray şi pentru toţi cei implicaţi în campaniile pentru viață, împotriva avortului. Acestea au fost cuvintele prin care Iisus Hristos a vestit jerta Sa pe Cruce.

Dar nu trebuie să fi creştin pentru a înţelege mesajul lui Hristos despre dragoste şi despre altruism, dragostea de aproapele. Mântuitorul Hristos învaţă sensul iubirii: ”Mă sacrific pe mine însumi pentru binele altuia”. Avortul învaţă opusul dragostei: ”Sacrific pe celălalt pentru binele meu”. Hristos Îşi dă trupul pentru ca alţii să trăiască; susţinătorii drepturilor legate de avort se țin strâns de propriile lor trupuri determinând astfel moartea altora.

Avortul divizează societatea americană mai profund decât oricare altă problemă. Unii spun că este greu de rezolvat. Dar aceasta este poate doar din motivul că privim acest conflict ca pe o bătălie care trebuie să fie câștigată sau pierdută pe frontul politic. Dar ea este o bătălie spirituală profundă, reprezentată poate cel mai bine de femeile care şi-au dat viaţa pentru aceste cauze.

Preot Frank Pavone

Traducere: Adina Smil

Sursă: LifeSiteNews