Sfânta Doroteia s-a nǎscut
în 1549. Nu ştim exact locul naşterii ei, nici numele de fatǎ, deşi se spune cǎ
ar fi fost dintr-o familie de neam ales. A fost cǎsǎtoritǎ cu Teodor Ladikin,
iar Dumnezeu i-a blagoslovit cu un fiu pe care l-au numit Mihail. Ei
trǎiau într-un ţinut aflat la nord de
Moscova, unde este aşezat oraşul Kaşin. Era o aşezare înconjuratǎ de pǎduri,
lacuri şi multe vieţuitoare sǎlbatice. În acest ţinut sǎlbatic, cǎlǎuzitor
cǎtre o viaţǎ duhovniceascǎ, mulţi sfinţi au fost descoperiţi Bisericii.
Cândva pe la începutul
anilor 1600, Kaşinul a fost invadat şi pustiit. Soţul Doroteiei a fost ucis în
bǎtǎlia pentru apǎrarea oraşului. Se pare cǎ şi fiul ei a fost ucis, cǎci nu se
mai pomeneşte de el în povestea vieţii ei. Era o vreme de crunte suferinţe
pentru toţi locuitorii Rusiei. Şi în acest context de suferinţe personale şi
naţionale, Sfânta Doroteia, fiind o femeie foarte credincioasǎ şi ajungând
vǎduvǎ, s-a hotǎrât sǎ intre în viaţa monahalǎ, afierosindu-se cu totul lui
Hristos în multe chipuri, precum se va vedea.
Deşi era încǎ o femeie
bogatǎ şi avea şaizeci de ani, ea n-a ales sǎ meargǎ într-o mânǎstire bine
rânduitǎ din Moscova spre a-şi duce viaţa monahalǎ, ci a ales sǎ meargǎ la
Mânǎstirea Întâmpinǎrii Domnului, aflatǎ chiar în Kaşin, deşi aceasta, la fel
ca şi oraşul fusese pustiitǎ în timpul nǎvǎlirii. Nu numai cǎ mânǎstirea era în
ruinǎ, ci era şi pǎrǎsitǎ de toate maicile, ce se temuserǎ pentru viaţa lor.
Mânǎstirea era vestitǎ pentru cǎ adǎpostea moaştele unei sfinte prinţese şi
schimonahii, Sfânta Ana Fǎcǎtoarea de la Kaşin (prǎznuitǎ la 12 iunie şi 2
octombrie).
Icoana Maicii Domnului din Korsun
Sfânta Doroteia şi-a fǎcut
singurǎ o chilie în mijlocul ruinelor. În cenuşa mânǎstirii a gǎsit o icoanǎ
mare a Maicii Domnului din Korsun, pe care a ţinut-o în chilia ei şi care mai
târziu a ajuns cunoscutǎ pentru multele minuni sǎvârşite.
În acest chip, Doroteia a
început o viaţǎ de rugǎciune arzǎtoare. În acelaşi timp, cunoscând marile
suferinţe ale oamenilor din Kaşin, a început şi o viaţǎ de slujire a
celorlalţi. A încercat sǎ-i ajute pe oamenii din oraş cu orice putea. Dǎdea bani
în dar celor nevoiaşi şi mângǎia cu cuvântul, fǎcând bine tuturor. Şi-a
petrecut restul vieţii de dupǎ moartea soţului ajutând pe sǎraci şi rezidind
mânǎstirea.
Deşi fusese obişnuitǎ sǎ
ducǎ o viaţǎ îmbelşugatǎ, având întotdeauna nu doar mai mult decât suficient,
ci şi multe bucate alese, acum dǎduse atât de mult, încât uneori nu avea nici
pâinea cea de toate zilele. Însǎ tǎria ei duhovniceascǎ era aşa de mare, încât
era în stare sǎ îndure nevoile cu multǎ mǎreţie sufleteascǎ. Se ruga mai ales
pentru soţul ei, pentru oraşul în suferinţǎ şi pentru mânǎstire.
Treptat, maicile ce fuseserǎ
la mânǎstire înainte de nǎvǎlire se reîntorceau. De asemenea, multe alte femei
erau atrase cǎtre mânǎstire din pricina înaltei vieţuiri duhovniceşti a
Doroteiei şi a faptelor ei de milostenie. Deşi toate maicile voiau ca Doroteia
sǎ le fie stareţǎ, ea nu a primit, alegând sǎ rǎmânǎ o simplǎ cǎlugǎriţǎ, fiind
astfel o pildǎ de smerenie maicilor.
În anul 1615 ea a luat marea
schima, marele chip îngeresc, nevoindu-se şi mai mult. În sfârşit, în 1629,
dupǎ douǎzeci de ani de mânǎstire, la vârsta de optzeci de ani, Sfânta Doroteia
a adormit întru Domnul. În anii ce au urmat, multe minuni s-au sǎvârşit prin
rugǎciunile ei.
Sursă: Blog -Taina Căsătoriei
0 comments:
Trimiteți un comentariu