Sfântul Grigorie Luminătorul - Arhiepiscopul Armeniei

duminică, 30 septembrie 2012

| | |


Sfântul Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei, a cărui pomenire se face astăzi, 30 septembrie, de către Biserica Ortodoxă, s-a născut, după unele izvoare în anul 240, iar după altele în 257, în provincia Balhaven, din Armenia Mare. Părinţii săi erau păgâni şi făceau parte din familia regală a Armeniei, ocupând demnităţi importante în stat. Tatăl Sfântului era rudă cu Artaban, regele Persiei de atunci care era de origine partă. Nobilii persani nesuportând faptul că un part conduce regatul persan în frunte cu Hartasil, unul dintre cei mai importanţi conducători persani, îl ucid pe regele Artaban. Aflând despre această crimă, regele Armenie, Cursar, fratele lui Artaban, porneşte un război împotriva Persiei care va dura timp de 10 ani. Noul rege al Persiei, Artasil, l-a pus pe tatăl Sfântului Grigorie, Anac, să meargă în Armenia pentru a determina înlăturarea de la conducerea acestui regat a lui Cursar. Anac prin vileşug, împreună cu fratele său, îl ucid pe regele Armeniei, Cursar. Demnitarii lui Cursar îi omoară pe Anac şi fratele său şi pe toţi membrii familiilor acestora, cu excepţia a doi dintre copiii lui Anac care fiind prunci sunt ascunşi de o rudenie a acestora şi au scăpat cu viaţă. Unul dintre aceşti copii a fost Sfântul Grigorie Luminătorul. El a fost salvat şi ascuns în Cezareea Capadociei unde a fost crescut în credinţa creştină.

Ajungând la maturitate, Sfântul Grigorie s-a căsătorit şi a avut doi copii pe Aristarh şi Vartanes sau Ortan. După ce a fost hirotonit preot, Sfântul Grigorie s-a întors în ţara sa, Armenia, începând să propovăduiască cu timp şi fără timp cuvântul lui Dumnezeu conaţionalilor săi armeni, convertindu-i pe mulţi dintre aceştia la creştinism. Cu ajutorul împăratului roman Diocleţian, Tridat, fiul lui Cursar, devine rege al Armeniei şi sub influenţa persecuţiilor lui Diocleţian din Imperiul Roman, începe şi el o persecuţia împotriva creştinilor în regatul Armeniei. În timpul acestor persecuţii are foarte mult de suferit şi Sfântul Grigorie care prin harul primit de la Bunul Dumnezeu săvârşeşte multe minuni spre încredinţarea adevărului credinţei creştine. Văzând că nu are niciun rezultat în ceea ce priveşte determinarea Sfântului Grigorie de a apostazia, regele Tridat porunceşte să fie aruncat într-o groapă, în oraşul Artaxat, plină de noroi, cu şerpi, cu viermi şi cu tot felul de necurăţii. Aici a petrecut Apostolul Armeniei nu mai puţini de 14 ani, hrănit de bunătatea şi milostivirea unei văduve, care din purtarea de grijă a lui Dumnezeu îi dădea în fiecare zi o bucată de pâine şi apă dintr-un ulcior. În aceşti 14 ani, Tridat, cu ajutorul Imperiului Roman a reuşit să îi învingă pe perşi şi să cucerească mare parte din Persia şi Siria, extinzând persecuţia împotriva creştinilor şi în aceste teritorii. În aceeaşi perioadă, Diocleţian declanşează cea mai mare persecuţie din istoria creştinismului. Din această cauză, mulţi creştini şi-au căutat refugiul în afara graniţelor Imperiului Roman, între aceştia aflându-se şi un grup de treizeci şi şapte de fecioare, care s-au refugiat în Armenia. Printre ele era şi frumoasa Ripsimia, pe care o dorea ca soţie împăratul roman. Diocleţian i-a scris prietenului său Tridat, regele Armeniei, cerându-i să o găsească şi să i-o trimită pe Ripsimia, sau, dacă o vrea, să o păstreze el de soţie. Soldaţii regelui Tridat identifică grupul de fecioare şi Ripsimia s-a predat de bună voie, pentru a salva viaţa celorlalte. Sfânta Muceniţă Ripsimia, întărită de Dumnezeu, nu cedează regelui Tridat, acesta poruncind să fie ucisă ea şi celelalte 36 de fecioare.

În urma persecuţiilor pe care le-a făcut împotriva creştinilor, Dumnezeu a îngăduit asupra lui Tridat o boală cumplită, un fel de nebunie. El se credea a fi mistreţ şi sfâşia tot ceea ce era jurul său. Sora regelui Cusaroducta, rugându-se Bunului Dumnezeu pentru vindecarea fratelui ei, într-o noapte i s-a arătat îngerul Domnului, spunându-i că fratele ei nu se va tămădui decât atunci când Sfântul Grigorie va fi scos din groapă. Sfântul Grigorie este scos din groapa în care a stat 14 ani şi prima sa grijă este înhumarea creştinească a trupurilor fecioarelor, care de nouă zile stăteau neîngropate. Apoi, fiind spălat şi îmbrăcat cu haine curate este adus înaintea lui Tridat. Apostolul armenilor, rugându-se Bunului Dumnezeu şi prin darul pe care l-a primit de la Domnul nostru Iisus Hristos l-a tămăduit spre bucuria tuturor armenilor. Apoi, toţi armenii în frunte cu regele Tridat s-au convertit la creştinism şi au construit o frumoasă biserică pe locul unde au fost îngropate trupurile muceniţelor Ripsimia, Gaiani şi a celor împreună cu ele în timpul persecuţiei lui Tridat. Apoi, regele Tridat l-a trimis pe Sfântul Grigorie în Cazareea Capadociei la Arhiepiscopul Leontie pentru a fi hirotonit Episcop. La întoarcere Sfântul Grigorie a adus cu sine preoţi şi diaconi pentru a-l ajuta în lucrarea pastorală.

Sfântul Grigorie a alcătuit alfabetul armenesc şi a tradus în limba armeană biblia. El este considerat ctitorul culturii armene. Înaintat în vârstă, Sfântul Grigorie participă la Sinodul Ecumenic din 325 şi semnează al treizeci şi şaselea Părinte din cei 318 prezenţi la cel dintâi Sinod Ecumenic. În anul 331 a lăsat ca Episcop al Armeniei, în locul său, pe fiul său Aristarh şi s-a retras într-o peşteră din Mania, unde a trăit în sihăstrie. Acolo s-a mutat la Domnul în anul 332.

Sursă: Basilica