Soră întru Domnul,
preaevlavioasă E.! În gramada de scrisori, după o
absenţă de două luni, de la Optina, am primit-o şi pe a ta. M-am tot grăbit cu
răspunsul, dar abia acum reuşesc să scriu.
Spui că ai un caracter nesuferit,
dar al meu este şi mai rău. Însă eu nu deznădăjduiesc, amintindu-mi că am
venit la mănăstire să învăţ şi să mă educ. Ce poate fi atât de uimitor, dacă ne
mai strâmbăm uneori. Ne vom sili după putere. Cred că Dumnezeu ne va ajuta. Ţi
se pare, uneori, că eşti de prisos, cu toate că nimeni nu ţi-a spus acest
lucru.
Şi întrebi, oare de ce? Această problemă ar putea sa ţi-o dezlege orice
ascultător al "nostru": "De aceea că tu nu eşti prima". Dacă
ai avea simţământul smereniei creştine, nicicând nu te-ai fi gândit că alţii
sunt obligaţi să-şi amintească de tine; că tu stai ca să fii în rând, într-un
cuvânt, tu nu eşti de prisos.
În acelaşi
timp, ceri un sfat, cum să te izbăveşti din această stare, şi eşti nerăbdătoare
şi nervoasă. De multă vreme a spus Hristos cum să ne izbavim:
"Învăţati de
la Mine, ca sunt blând şi smerit cu inima şi vă voi odihni pe voi"
Este cunoscut cum se porneşte mânia. Câinele, când nu i se dă sau i se ia o
bucată de carne, se smunceşte şi latră. Aşadar, şi nouă ne place libertatea
noastră. Dacă ne împiedică cineva să o dobândim sau nu ne lasă în pace, noi,
mai ales eu, lătrăm şi poate muşcăm pe fratele (sau pe soră).
Să cercetăm cauza adevarată a răului şi vom afla esenţialul. Şi ne vom grăbi vindecarea. Sau cel puţin ne
mustrăm pe noi, ne grăbim la un înţelept nelegiuit - la vameş (pe acesta l-a bătut Domnul).
Tu, maică, îmi ceri să te învăţ răbdarea. Ce stranie eşti!
Te va învăţa
Dumnezeu. Te vor învăţa oamenii, surorile! Toate acestea te vor învăţa să
rabzi, te vor învăţa cu fapta, cu lucrul, cu însăşi capacitatea firii de a
răbda, iar tu îmi ceri lecţii de răbdare teoretică.
Rabdă tot ce vei întâlni în
cale şi te vei mântui!
(Stareţul Anatolie de la Optina, Editura Doxologia, p. 339-340)
Sursă: Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu