Cuvinte pentru tineri (XLIV) : Vacanţa creştinilor şi luna de miere (Pr. Constantin Necula)

luni, 5 august 2013

| | |



foto: parvoslavie.ru

 
Eu sunt un om căruia Dumnezeu i-a îngăduit, încă din clasa a patra, să îşi petreacă foarte multe vacanţe în tabere. Acestea sunt vacanţele care apropiindu-mă de prieteni, m-au apropiat de Hristos. Vacanţele sunt cele care te unesc cu oamenii, nu cu locuri. Pentru că, dacă, atunci când se iau locurile de la tine, se iau şi oamenii de la tine şi nu mai rămâne nimic în sufletul tău, înseamnă că nu ai fost în vacanţă! Dacă, în continuare, credem că vacanţa înseamnă să stai cu burta la soare, să te prăjească soarele în România sau oriunde altundeva, am luat-o razna. Pentru copii nu e important unde îi duci, ci să stai cu ei cât poţi de mult. Şi, dacă reuşeşti să îţi ţii în braţe copiii, ei sunt în vacanţă tot timpul. Ei pot fi în vacanţă şi în timpul şcolii.

Despre luna de miere să ştiţi că Înalt Preasfinţitul Laurenţiu are o vorbă: „Mai uşor cu borcanul de miere! Mai lăsaţi de rezervă nişte miere şi pentru vremurile grele!”. Ştiţi că „inventica SRL” a dus şi la naşterea acestor luni de miere prin Tenerife şi prin alte arhipelaguri, adică prin zone de astea cutremurate, vâjâite. Vreau să spun că, pentru doi tineri, cea mai de preţ lună de miere este cea pe care o fac după ce mor. Dacă, după ce mor, amândoi ajung în Rai, sunt în cea mai frumoasă lună de miere! Dacă, în timpul vieţii, cred că gustă din Rai mergând să mănce nu ştiu ce bame în buricul Parisului, atunci e problema lor.

Lucrurile nu rămân niciodată la suprafaţă, chiar când sunt spuse în glumă şi cu suficient de mult zâmbet. Cred în continuare, că Dumnezeu, când ne învaţă, zâmbeşte. Când ne dezvaţă, se încruntă.

fragment din „Iubirea care ne urneşte”, Pr. Constantin Necula, editura Agnos