De-ar şti, Regele Carol al II-lea al României s-ar
ridica din mormânt şi ar veni să-şi onoreze pe deplin ostaşii căzuţi în Primul
Război Mondial
Puţini ştiu că
pe strada Decebal din municipiul Bălţi a existat cândva un monument al ostaşilor
român căzuţi pe fronturile Primului Război Mondial. Acesta reprezenta un ansamblu complex - un obelisc şi mai
multe zeci de morminte care, după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost
distrus de către comunişti.
În
1935, falnicul obelisc era dezvelit chiar în prezenţa Regelui României Carol al
II-lea, care venise la Bălţi împreună cu fiul său, Mihai, dar astăzi locul nu
mai păstrează nicio mostră din măreţia lui de altă dată. Pe locul unde s-a
aflat Monumentul Eroilor Primului Război Mondial din Bălţi au fost ridicate
case în care au trăit mai multe generaţii.
Totuşi,
unele relicve mai pot fi găsite în arhivele bibliotecii din oraş, iar în curtea
actualilor proprietari ai locului - oseminte ale ostaşilor căzuţi. Se pare că
autorităţile oraşului au uitat de existenţa acestui loc istoric, iar
reconstrucţia monumentului nici pe de parte nu reprezintă o prioritate a lor,
deşi acum câţiva ani se formase un grup de iniţiativă, care, împreună cu cei de
la primărie, intenţionau să-l reinstaleze.
Cei
care îl mai păstrează în memorie erau pe atunci nişte copii. Moş Nicolae
Gordilă este unul dintre ei.
Interlocutorul nostru are acum 83 de ani, dar îşi
aminteşte bine ziua în care, împreună cu surorile sale şi alţi copii, au mers
la inaugurare. „Cântam nişte cântece eroice, dar nu le mai ţin minte… Eram cu
fraţii şi surorile mele, cu alţi copii din satul nostru - pe atunci trăiam în
satul Strâmba. În familia noastră eram opt copii, trei fraţi şi cinci surori,
iar una dintre ele cânta în corul bisericesc. Anume ea a fost poftită împreună cu
corul. Era multă lume…”, ne spune moş Nicolae, care, pe atunci, avea 12 ani. Îşi
aminteşte cu mândrie că l-a văzut pe Regele Carol, care era însoţit de un
copil. „La inaugurare, Majestatea Sa Regele Carol al II-lea era cu feciorul
său, Mihai. Ei stăteau într-o maşină descoperită, dar noi, copiii, îi salutam
cu entuziasm. Alţii chiar le întindeau mâna, dar ei se fereau, că nu-i normal
să te îmbrăţişezi cu fiecare… Şi a mers din centrul oraşului maşina ceea pe
lângă toate trotuarele pline cu oameni, până la prospectul Victoriei, că strada
asta aşa se numea atunci. Noi alergam peste tot. La acea solemnitate erau
prezente câteva coruri, din oraş şi de prin sate”, îşi aminteşte Nicolae
Gordilă, menţionând că şi el a fluturat atunci un tricolor, dar mai mic decât
al oaspeţilor…
Locul acela,
spune bătrânul, cât au fost românii, era curăţat şi îngrijit. Era o mândreţe de
monument, dar, când au venit şi ne-au „eliberat” ruşii în 1940, au distrus
totul, inclusiv acea cruce mare, deosebit de frumoasă. Au făcut-o nu numai
pentru că erau împotriva religiei, ei erau şi împotriva adevărului istoric. Moşul ne spune că, în perioada copilăriei sale, venea la
monument împreună cu alţi prieteni. Inexplicabil, locul acela îi atrăgea. Un
deceniu mai târziu, monumentul avea să fie distrus totalmente de către
sovietici. „Ţin minte că, atunci când a fost demolată crucea, mai mulţi oameni
au plâns. Apoi, cu anii, locul a devenit o ruină împânzită de buruieni pe unde
păşteau vitele. Oficialităţile sovietice au vrut chiar să demoleze movila
aceia, dar le-a oprit ceva şi au dat acolo locuri de case la oameni, unii însă
au refuzat. Casele începuseră să apară pe locul mormintelor cam prin anii
’70-’80 ai secolului trecut”, punctează Nicolae Gordilă, adăugând că oamenii,
după venirea comuniştilor sovietici, n-au mai îndrăznit să deschidă gura despre
istoria acelui loc. „Era periculos să vorbeşti pe vremea aceea despre asta,
căci KGB-ul, pentru orice cuvânt bănuit împotriva regimului, te băga la
puşcărie. Noi vorbeam între noi pe ascuns, dar în public - nu. Când învăţam în
clasa a şasea - de acum era la ruşi, căci aveam cinci clase făcute la români,
avem un învăţător care, la o adunare, s-a ridicat să spună că trebuie să
acordăm mai multă atenţie „limbii moldoveneşti”, fiindcă copiii vorbesc pe
stradă în limba rusă şi astfel „limba moldovenească” se pierde. Toţi atunci au
tăcut, dar a doua zi învăţătorul a dispărut şi nimeni, până azi, nu mai ştie de
el”, ne mărturiseşte moşul.
Acum,
moşul doreşte foarte mult să prindă vremurile în care monumentul dezvelit de
Regele Carol va fi restabilit. „Aş merge iar cu tricolorul la inaugurare”,
apare un zâmbet pe faţa tristă a moşului Nicolae…
(fragment din articolul „La Bălţi se aruncă zoi pe mormintele eroilor români")
Sursă: Timpul.md
0 comments:
Trimiteți un comentariu