Cuvinte pentru tineri (XLV): Cum să scăpăm de rutina zilnică în plan spiritual? Mereu aceleaşi rugăciuni…

luni, 12 august 2013

| | |



Rutina intervine atunci când noi nu trăim cu adevărat în Dumnezeu, pentru că în Dumnezeu este ceva extraordinar de minunat, o bucurie din care nu ai mai vrea să ieşi. În momentul când intervine această rutină noi suntem deja plecaţi cu mintea şi cu inima, cu sufletul şi cu trupul departe. 

Când simţim această greutate, deja am făcut mulţi paşi spre întuneric, spre rău; şi el, diavolul, ne dă această stare; şi însuşi sufletul nostru se anesteziază. Din cauza asta ni se pare foarte greu. Când avem această senzaţie, acesta este un indiciu: Trebuie să mă trezesc, dacă sunt în starea asta înseamnă că sunt departe şi trebuie să mă silesc să îmi revin. În momentul când văd că am o neputinţă ca aceasta, trebuie să mă silesc.  

Sfântul Macarie cel Mare spune într-o omilie de-a sa: Cel ce voieşte să se apropie de Domnul trebuie mai înainte de toate să se silească a face bine chiar dacă inima sa nu vrea acest lucru. Să se silească să iubească, chiar dacă nu are în el iubire. Să se silească să fie smerit, chiar dacă îi lipsesc smerita cugetare şi smerenia. Să se silească spre rugăciune, chiar dacă îi lipseşte rugăciunea duhovnicească. Să se silească spre a fi răbdător şi nemânios, chiar dacă îi lipsesc din fire aceste însuşiri. 

Sfântul enumeră mai multe lucruri şi încheie zicând: Pe unul ca acesta, aşa văzându-l Domnul, căci cu sila se apropie către El, îi va da iubire adevărată, smerenie adevărată, rugăciune duhovnicească şi, într-un cuvânt, îl va umple de toate roadele Duhului Sfânt.

Fără această silire de sine, însă, nu schimbăm nimic, chiar cu toată teoria perfect învăţată.



Selecţii din dialogul dintre Protos. David R. și tinerii aflați la Mănăstirea Putna pe 1 ianuarie 2013