APOSTOLUL
Fraţilor, dacă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu
mâncaţi pentru cel care v-a spus şi pentru conştiinţă. Iar conştiinţa, zic, nu
a ta însuţi, ci a altuia. Căci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă conştiinţă?
Dacă eu sunt părtaş harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce aduc mulţumire?
De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava
lui Dumnezeu să le faceţi. Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici
elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum şi eu plac tuturor în toate,
necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să se mântuiască.
Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos. Fraţilor, vă laud
că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat.
Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul
femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu. Orice bărbat care se
roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său. Iar orice
femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte
capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. Căci dacă o femeie nu-şi pune
văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie
ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl. Căci bărbatul nu trebuie să-şi
acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.
Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
EVANGHELIA
MATEI 16 (24-28)
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: dacă vrea cineva să vină după Mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi
scape sufletul său îl va pierde pe el; iar cine îşi va pierde sufletul pentru
Mine îl va afla. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă ar câştiga lumea toată,
iar sufletul său îşi va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul
său? Căci are să vină Fiul Omului în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi
atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Adevărat vă spun vouă că sunt
unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte până ce nu vor vedea pe
Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.
Predica PS Longhin Jar, Episcop de Bănceni, la Praznicul Adormirii Maicii
Domnului, Mănăstirea Putna, 2012:
Aţi venit să sărbătoriţi şi de aceea suntem toţi fericiţi şi ne bucurăm,
după Evanghelia care s-a citit astăzi: Căci iată, mă vor ferici toate
neamurile. Fericiţi sunteţi pentru că voi o fericiţi pe Maica Domnului, pentru
că o aveţi pe Maica Domnului şi pentru că noi toţi o avem şi o are Biserica
noastră şi credinţa noastră ortodoxă. De aceea, bucuraţi-vă că sunteți ortodocşi şi aveţi
atâta apărare şi mângâiere la ceruri, iubiţi creştini. Eu mă bucur şi Maica
Domnului pentru mine este tot ceea ce poate fi pe acest pământ: mângâiere,
alinare, ascultătoare a rugăciunilor mele, şi, mai mult decât orişice, nădejdea
mea după moarte, în ziua judecăţii, căci numai Ea nu mă va lăsa pe mine.
Dragii şi iubiţii Domnului, astăzi aţi venit fiecare cu o bucurie în
suflet, dar, poate, cei mai mulţi aţi venit cu o durere pe care o purtaţi. Voi, mamelor, aţi venit cu durerea de mame pentru copiii
voştri. Cei îndureraţi aţi venit să-i spuneţi durerea şi bine aţi făcut, că nu
întindeţi mâinile la nişte dumnezei străini şi aţi venit la Mama noastră, a
tuturor, la Maica Domnului Iisus, care ne mângâie pe fiecare. Nimeni și niciodată n-o să vă
înţeleagă durerea voastră de mame, durerea voastră, iubiţi creştini, decât cea
căreia i-a trecut sabie şi durere mare prin inimă, când L-a văzut pe Domnul
Iisus răstignit pe cruce, şi, dacă plânge o mamă, cum să nu asculte cea care a
plâns sub crucea Fiului ei. Aveţi toată nădejdea şi credeţi în ceea ce-i cereţi
Maicii Domnului şi cu toţii veţi primi.
[...] Nu vă reţinem mult, pentru că timpul e înaintat, dar v-aş ţine până
mâine dimineaţă, să plângem, să ne rugăm, şi să-i spunem tot ce avem pe suflet,
că nu mai avem cui spune astăzi, în lumea asta. Că atât de greu este, iubiţi
creştini, atâta răutate este azi, atâta durere în lumea asta, că nu are cine ne
mângâia şi nu avem la cine altcineva merge, decât numai la Dumnezeu și la Maica Lui.
Citind aceste cuvinte, am trecut în copilăria mea, și să vedeţi cum se
petrece, şi cum noi, creştinii, avem nădejdea asta. Aveam doar 10 ani când mama
plângea în casă pentru că fratele meu a fost mai obraznic şi s-a bătut într-o
altă ţară şi l-au închis la miliţie și acum trebuia să-l judece. Şi am fost chemaţi la
judecată. Mama îmi spune: „Hai şi tu cu mine că mă tem să nu-mi fie rău pe
drum.” Aveam de mers o mie și ceva de kilometri, în Pribaltica. Am ajuns acolo
şi eram în sala de judecată și vedem că l-au adus legat la mâini, l-au pus acolo
pe fratele. Am început a plânge cu mama. Mamei îi era rău, plângea acolo
întruna pe scaun şi a început judecata. Şi judecătorul a hotărât să-i dea 4 sau
5 ani, nu mai ţin minte bine, și mama se scoală de lângă mine, şi a mers, şi a
căzut în genunchi la judecător şi i-a sărutat picioarele şi a început să
plângă, am început să plâng şi eu, şi s-a terminat judecata, şi peste 10 minute
au ieşit toţi şi au spus că-l eliberează. Mila a biruit judecata!
De aceea, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, când vor sta toţi vrăjmaşii
mântuirii noastre şi vor arăta zapisul păcatelor noastre, milostivă să fii spre
noi atunci, în ziua aceea mare, Maică Preacurată, atunci când glasul Fiului Tău
ultimul cuvânt de judecată îl va rosti pentru veşnica muncă în iad, Maică
Preacurată, vino în ajutorul meu şi nu mă lăsa, căci numai rugăciunea ta de
Maică ne mai poate mântui. Faptele noaste sunt urâte și grele…
Iubiţi creştini, bucuraţi-vă c-o aveţi pe Maica Domnului şi nu lăsaţi
nicio gură, nicio limbă să spurce cu cuvinte împotriva Născătoarei de Dumnezeu,
pentru că se mira Sfânta Elisabeta: cum Maica Domnului meu a venit să se
închine mie, cum a venit la mine? Dar oare noi, păcătoşii din lumea asta, cum
să nu ne mirăm? Şi câte guri au ajuns să blesteme pe Maica Domnului şi să
vorbească urât împotriva ei? Bucuraţi-vă, creştini ortodocşi, că avem atâta
sfinţenie în Biserica noastră, avem aşa o mijlocitoare spre ceruri, spre
Dumnezeu şi spre veşnicie.
Eu vă încredințez Maicii Domnului, să vă poarte de grijă şi niciodată să nu uitaţi că ea
ne ajută. Să nu citiţi numai în cărţi ca să vedeţi că au fost minuni; minunile
sunt în mijlocul nostru, ele sunt cu noi, ele sunt în seara aceasta, şi nu cred
ca voi să ieşiţi de aici fără de ajutor, fără de milă şi fără de binecuvântare!
Odată, la noi, un copil orfan care era în gura morţii, avea doi ani şi
numai 6 kilograme. Şi au venit doctorii şi au spus: „Lăsaţi-l să moară, numai 2
ceasuri o mai duce.” Avea două cancere şi l-am luat noaptea, l-am dus la icoana
Maicii Domnului şi l-am pus înaintea icoane şi am spus: „Maica Domnului, el nu
are pe nimeni în lumea asta. El este singur, el este orfan. Eu n-am cui spune.
Dacă vrei, ajută-l, după cum este voia lui Dumnezeu de sus.” Şi astăzi acel
copil a venit în mănăstire ca să rămână călugăr, să slujească celei care i-a
fost Mamă când n-a avut pe nimeni în lumea asta.
Dragii mei, dacă sunteţi singuri, dacă sunteţi îndureraţi, dacă nu aveţi pe
nimeni în lumea asta, voi, fraţi călugări, și voi, scumpe surori
maici, rugați-vă neîncetat şi vă mulţumesc din suflet că aţi ales o cale frumoasă,
lăsând părinţi, fraţi şi surori, şi casă, şi bogăţii, şi v-aţi alipit inima de
sărăcia pământească şi de bogăţia cea duhovnicească. Mergeţi fericiți spre cer!
Iubiţi creştini, pregătiţi-vă să vă întâlniţi cu Dumnezeu, să vă întâlniţi
cu cerul! Viaţa aceasta trece repede. După moartea noastră nu mai putem face
nimic pentru mântuire. Dacă ai un pahar de apă înaintea ta şi îl bei tu, n-ai
nicio răsplată. Numai atunci când îl dai altuia, el este al tău! Pâinea de pe
masa ta numai atunci este a ta, când o dai altuia s-o mănânce, flămând, orfan
sau străin în lumea asta.
[…] Rămâneți creştini cu adevărat! Trăitori, nu numai ascultători, ci cu adevărat
împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu şi să mergeţi spre cer.
Domnul şi Maica Domnului să rămână de-a pururi cu voi şi să primească
rugăciunile voastre cu durere, pentru că toţi suntem păcătoşi, toţi avem o
durere sufletească, că am greşit înaintea lui Dumnezeu şi venim să ne cerem
iertare, să ne plângem păcatele vieţii, trădarea din atâţia ani de comunism; şi
astăzi, în vremurile acestea frumoase, de libertate, de pocăință, date de Dumnezeu ca
să ne pregătim pentru cer.
Si astăzi, atâţia
oameni botezaţi ortodox în Biserica noastră continuă să lupte împotriva
mănăstirilor, preoţilor, călugărilor, și să
vorbească urât. Iubiţi creştini, se ascunde în spatele nostru o masonerie care
vrea să omoare totul şi să arate unele păcate, dar toţi suntem păcătoşi în
lumea asta. Şi un preot cât se roagă şi plânge pentru voi la Sfântul Altar;
atunci când stăm în curvii, în beţii, în jocuri, el stă în altar și se roagă pentru satul acesta, pentru lumea aceasta, pentru
ţara aceasta, pentru poporul acesta al nostru. Și noi, apoi, îl batjocorim, vorbim şi dăm la televizor şi
prin gazete lucruri urâte, batjocorind Biserica lui Hristos. Este păcat foarte
greu! Să se pocăiască toţi şi să se roage şi să plângă, că Dumnezeu şi Sfinţii
Părinţi ne învaţă să acoperim păcatele unii altora, să ne rugăm unii pentru
alţii, dar nu să râdem unii de alţii şi să ne batjocorim. Azi este unul căzut,
mâine cade altul. Când vedeţi un căzut, ridicaţi-l cu rugăciunea voastră spre
Dumnezeu şi ajutați-l! Că atunci
Dumnezeu o să vă păzească şi pe voi. Amin.
Sursă: Război întru cuvânt
0 comments:
Trimiteți un comentariu