Învăţături despre bine şi rău, despre virtuţi şi patimi: Problemele familiale şi sfinţirea

Pentru a îndrepta metehnele unui frate, aşa cum făcea cu noi toţi, părintele luă exemple din natură şi din viaţa sa şi îi spuse:

- Să ştii, fiule, că nimic nu este la voia întâmplării. Toate au un rost şi nimic nu se petrece fără pricină. Nici o frunză nu cade din copac fără voia lui Dumnezeu. De aceea, nu trebuie să te întristezi de cele ce ţi se întîmplă. Doar astfel ne putem sfinţi. Iată, tu de pildă, te necăjeşti din pricina casnicilor tăi şi te frămînţi fie pentru soţia ta, fie pentru copiii tăi. Să ştii însă că doar astfel poţi spori duhovniceşte. Dacă nu ar fi ei, n-ai putea spori deloc. Dumnezeu ţi i-a dat înadins. Bine, bine, îmi vei spune – continuă părintele – dar e drept să suferim din pricina celor dragi? Da, îţi voi răspunde, fiindcă aşa vrea Dumnezeu. Iar tu eşti din cale-afară de sensibil şi, din pricina supărării, te doare stomacul şi toată cavitatea abdominală, nu-i aşa?

- Aşa e, părinte. Dar, spune-mi, e aşa de rău să fii sensibil?

- Da, îi răspunse părintele. Este rău cînd cineva este aşa de sensibil cum eşti tu, fiindcă din cauza supărării îţi vei pricinui tot felul de boli trupeşti şi nu numai. Şi nu ştii oare că toate bolile psihice sînt demonice?

- Nu, nu ştiu, îi răspunse fratele.

- Ei bine, ai aflat acum de la mine, îi spuse părintele.

Sursă: Blog - Taina Căsătoriei, din cartea "Amintiri despre Bătrânul Porfirie", Editura Bunavestire, 2012