Cuvinte despre bărbăția duhovnicească – Sfântul Isaac Sirul

miercuri, 3 octombrie 2012

| | |
 Mănăstirea Suceviţa - Fotograf Bogdan Epure

Când e trimis la drum, leneşul zice: „E un leu pe cale şi se află un tâlhar la răspântie” (Pilde, 22, 13). E ca cei ce ziceau: „Am văzut nişte fii de uriaşi şi ne aflam înaintea lor ca nişte lăcuste” (Num., 13, 33). Aceştia sunt cei ce în vremea sfârşitului lor se află încă pe cale ; sunt cei ce mereu voiesc să fie înţelepţi*. De aceea nu voiesc să pună niciodată un început. Iar cel simplu, pornind la înot, trece marea în prima căldură a sufletului, nefăcându-și nici o grijă de trup, nici întrebându-se în sine, de va avea oare vreun folos din lucrarea lui, sau nu. la seama să nu-ţi fie multa înţelepciune lunecare a sufletului şi cursă înaintea feţei tale. Ci, încrezându-te în Dumnezeu, pune cu bărbăţie înce­put drumului stropit cu sânge**, ca să nu te afli pururea lipsit şi gol de Dumnezeu. 

„Cel ce se teme, sau aşteaptă vânturi prielnice, nu va semăna” (Ecl., 11, 4). Mai bună este moartea pentru Dumnezeu decât viaţa cu ruşine în trândăvie. Când voieşti să pui început lucrului lui Dumnezeu, fă-ţi mai întâi testamentul ca unul ce nu mai are de trăit în această viaţă, ci ca unul ce te pregăteşti de moarte şi nu mai ai nădejde în viaţa de aici, ci ai ajuns la capătul timpului rânduit ţie. Şi să cugeţi cu adevărat că nu mai trebuie să fii împiedicat de nădejdea vieţii de aici, ca să lupţi şi să biruieşti. Căci nădejdea vieţii acesteia moleşeşte cugetarea. De aceea, nu căuta să fii prea din cale afară de înţelept, ci dă loc credinţei în cugetul tău şi adu-ţi aminte de zilele cele multe dinapoia ta şi de veacurile nepovestite de după moarte şi judecată şi nu te va cuprinde niciodată moleşeala, după înţeleptul care zice: „O mie de ani ai veacului de acum sunt ca o zi în veacul celor drepţi” (Ps., 89,4).

Începe cu bărbăţie tot lucrul bun şi să nu te apropii de el cu şovăială şi să nu te îndoieşti în inima ta în nădejdea în Dumnezeu, ca să nu-ţi fie osteneala fără folos şi lucrarea plugăriei tale, grea. Ci crede întru inima ta că milostiv este Domnul şi dăruieşte celor ce-L caută harul ca un bun platnic, nu după lucrarea noastră, ci după râvna şi credinţa sufletelor noastre. Căci zice: «Fie ție după credinţa ta» (Mt., 8, 13).

_____

* Nu e bine să se gândească omul prea mult la toate eventualele greutăți ce-l vor întâmpina pe calea viețuirii după Dumnezeu (pe a călugăriei), înainte de a porni pe ea. Căci mulți din cei ce fac așa nu pornesc pe marea greutăților ei, ci rămân mereu privind la ea, din ușa casei lor.


** Lupta cere nevoință până la sudori cu sânge. E și în aceasta o urmare a lui Hristos.



Extras din Filocalia 10, traducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae