Cum îi vom urma pe sfinţi
dacă nu îi cunoaştem? Cât de mult putem să iubim pe cineva despre care ştim
prea puţine lucruri?
În timp ce cunoaştem o
mulţime de amănunte despre viaţa oamenilor politici, a vedetelor, vieţile
sfinţilor ne sunt prea puţin cunoscute. Este drept că Dumnezeu a îngăduit ca
unele să rămână ascunse. Dar este de datoria noastră, ca ortodocşi de neam
român, să ne cunoaştem sfinţii şi marile personalităţi prin care Dumnezeu a
povăţuit poporul nostru de-a lungul istoriei. Cine oare a contribuit mai mult
la luminarea noastră duhovnicească decât sfinţii care au agonisit Duhul Sfânt
întru ei şi, prin Acesta, L-au făcut pe Dumnezeu cunoscut poporului?
În această rubrică vom
prezenta atât sfinţii români şi cei de alt neam ale căror moaşte au ajuns în
ţara noastră, cât şi marile personalităţi prin care Dumnezeu ne-a condus în
istoria duhovnicească a chemării tuturor popoarelor spre Împărăţia Cerurilor.
Fecioara din Epivata
Sfânta Parascheva (numită de
slavi „Sveta Petka”) s-a născut în Epivata (astăzi Boiados, în Turcia), în a
doua jumătate a secolului al X-lea. Ea a avut un frate care s-a călugărit,
primind numele de Eftimie, şi care a ajuns mai apoi episcop.
La vârsta de 10 ani, după ce
a auzit într-o biserică închinată Maicii Domnului cuvântul: „Dacă vrea cineva
să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”
(Mat. 16:24), şi-a împărţit hainele săracilor. Avea să facă acest lucru de mai
multe ori, în ciuda mustrărilor părinţilor ei.
Mai apoi, pătrunsă de
dragostea pentru Mirele Hristos, a părăsit grijile lumii şi s-a retras într-o
mănăstire de maici din pustia Iordanului. După ce a petrecut aici mai mulţi
ani, Sfintei i s-a arătat în vis un înger care i-a poruncit să se întoarcă în
lume, în ţinutul în care se născuse, căci acolo se cuvenea să îşi găsească
obştescul sfârşit. Sfânta a călătorit până la Constantinopol, unde s-a rugat
Maicii Domnului în faţa icoanei din biserica Vlahernei să o ocrotească şi de
aici înainte. Încredinţându-se Împărătesei Cerului, ea s-a întors pe
meleagurile natale. Aici şi-a continuat viaţa de aspră nevoinţă şi în curând a
trecut la Domnul, fără să ştie nimeni cine şi de unde este.
Descoperirea sfintelor
moaşte
Moaştele Sfintei Parascheva
au fost descoperite în chip minunat. Trupul unui marinar mort a fost scos la
ţărm de valuri. Când s-a săpat groapa pentru a-l înmormânta, a fost găsit
trupul neputrezit al Sfintei, lângă el fiind aşezat trupul marinarului. În
noaptea următoare, unul dintre cei ce săpaseră groapa, pe nume Gheorghe, a
văzut în vis o împărăteasă stând pe un scaun luminat şi mulţime de îngeri în
jurul ei. Unul dintre ei îl luă de mână, îl ridică şi-i zise: „Gheorghe, pentru
ce n-aţi preţuit trupul Sfintei Parascheva? De ce l-aţi lăsat aşa? Nu ştiţi că
Dumnezeu a iubit frumuseţea ei şi a vrut să o proslăvească pe pământ?”
Împărăteasa, Sfânta
Parascheva i-a spus apoi că este din acele locuri şi îi ceru să aşeze sfintele
moaşte la loc de cinste. În aceeaşi noapte, o femeie, Eftimia, a avut acelaşi
vis, pe care amândoi l-au povestit locuitorilor din Epivata. Aceştia s-au
grăbit să aşeze trupul bine-înmirezmat al Sfintei în biserica Sfinţilor
Apostoli.
Vestea despre minunile care
se făceau la moaştele sale s-a răspândit repede, mulţi bolnavi însănătoşindu-se
aici în urma rugăciunilor.
Sfânta Parascheva,
ocrotitoarea bulgarilor
Imperiul Româno-Bulgar a
fost întemeiat în 1186, de către fraţii Petru şi Asan. În 1185, aceştia au
organizat o răscoală împotriva dominaţiei bizantine şi au declarat oraşul
Târnovo drept capitală a celui de-al doilea Imperiu Bulgar. În 1238, Împăratul
Ioan Asan al II-lea a strămutat moaştele Sfintei Parascheva din biserica
Sfinţilor Apostoli în Târnovo, care devenise şi reşedinţa noului patriarh al
bulgarilor. Cercetătorii afirmă că această strămutare s-a făcut în ziua de 14
octombrie, care va deveni ziua de pomenire a Sfintei Parascheva.
Binecredinciosul împărat a ieşit în întâmpinarea moaştelor la patru kilometri
distanţă de Târnovo, împreună cu mama sa Elena, soţia sa Ana şi cu Patriarhul
Vasilie al Târnovei, cu demnitari şi credincioşi. În scurt timp, Sfânta
Parascheva a ajuns foarte iubită de bulgari, fiind cinstită ca apărătoarea
capitalei şi a ţării.
La 17 iulie 1393, Sultanul
Baiazid atacă Târnovo, în timpul Ţarului Ioan Şişman şi al Patriarhului
Eftimie. În acelaşi an, moaştele sunt mutate la Vidin, unde vor poposi pentru 5
ani, şi apoi la Brusa.
Sfânta Parascheva,
ocrotitoarea sârbilor
După lupta de la Nicopole
din 1396, Bulgaria devine parte din Imperiul Otoman, iar moaştele Sfintei
Parascheva îşi continuă peregrinările. Din Vidin ajung la Belgrad, în Serbia,
la anul 1398, datorită Ţarinei Miliţa, care le-a cerut de la Sultanul Baiazid.
Acesta a întrebat-o pe soacra sa ce dar ar vrea de la el. Miliţa l-a rugat să-i
dea moaştele Sfintei Parascheva. Sultanul a zâmbit şi a zis: „De ce nu ceri
ceva mai de preţ, în locul unor oase uscate şi nemişcătoare?”
El i-a dăruit sfintele
moaşte fără să bănuiască importanţa şi valoarea lor pentru evlavioasa Ţarină şi
pentru poporul său. Astfel, Ţarina Miliţa a luat sfintele moaşte şi le-a aşezat
în palatul din Kruşevăţ, în biserica ridicată de ea în cinstea Sfintei
Parascheva.
Fiul ei, Ştefan Lazarevici,
după lupta de la Ankara (1402), a primit de la Împăratul maghiar Sigismund
oraşul Belgrad, unde a mutat moaştele Sfintei Parascheva. Aşa s-a unit drumul
Sfintei Parascheva cu cel al sfintei familii a Cneazului Mucenic Lazăr (el,
Ţarina Miliţa şi fiul lor Ştefan au fost canonizaţi).
La Constantinopol
În 1521 Sultanul Suleiman
cel Mare cucereşte Belgradul. Mulţi dintre locuitori sunt duşi la
Constantinopol. Biserica principală este transformată în geamie, iar obiectele
preţioase, jefuite. Moaştele Sfintei Parascheva sunt duse la Constantinopol,
împreună cu moaştele Ţarinei Theofana, fiica Domnului român Basarab I, şi sunt
aşezate în palatul sultanului. Faptul că se săvârşeau multe minuni a provocat
teama turcilor.
Patriarhul Ecumenic a
răscumpărat sfintele moaşte cu 12.000 de ducaţi şi le-a aşezat în biserica
mănăstirii Panmakaristos – sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice.
După transformarea acesteia
în moschee, moaştele au fost duse în biserica Vlah-Serai (1586), apoi în
biserica Sfântul Dimitrie de la Xiloporta (1597) şi în biserica Sfântului Gheorghe
din Fanar – reşedinţa Patriarhiei Ecumenice (1601).
Sfânta Parascheva la Iaşi
După căderea
Constantinopolului sub turci (1453), pentru Patriarhia Ecumenică începe o
perioadă foarte dificilă. Popoarele ortodoxe din Balcani sunt sub stăpânirea
turcilor, plătind tributuri mari. Datoriile Patriarhiei cresc necontenit.
În această perioadă, în
Moldova domneşte Vasile Lupu (1634-1653). Aşa cum făcuseră şi înaintaşii săi,
el a ajutat Sfintele Locuri, achitând datoriile Patriarhiei Ierusalimului şi pe
cele ale Patriarhiei Ecumenice, făcute timp de 20 de ani. În urma acestui
ajutor, Vasile Lupu cere pentru Iaşi moaştele Sfintei Parascheva. Nu era o
sfântă necunoscută moldovenilor, ci dimpotrivă. Una din cele mai vechi biserici
din ţară, ctitorită de Roman I, îi era închinată – catedrala de la Roman.
Sfântul Ştefan cel Mare ctitorise două biserici cu acest hram, una la Râmnic,
aproape de Ţara Românească, iar alta în Transilvania, la Feleac. Vasile Lupu
însuşi ridică o biserică la Lvov (astăzi în Ucraina), pentru ortodocşii de
acolo, cu hramul Sfintei Parascheva.
Pentru sfintele moaşte,
Domnitorul Vasile Lupu construieşte anume Mănăstirea Trei Ierarhi. Iată cum
este descrisă de preotul Sandino din Macedonia sosirea la Iaşi a Sfintei:
„Domnul Vasile, cu norodul
lui, merse pe jos mult loc şi întâmpină sfintele moaşte şi le sărută cu capul
descoperit, cu toţi oamenii săi. Iar în acea zi, la mănăstire se făcu mare
praznic şi îi puse pe toţi câţi erau – preoţi, arhierei, ieromonahi, ierodiaconi
– de slujiră, şi multe daruri el împărţi la săraci şi ei arătară multă evlavie
faţă de Sfântă, iar mulţi bolnavi de orice boală se însănătoşiră, şi cu măreţie
s-a preamărit Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei”.
În epocă, venirea la Iaşi a
Sfintei care, prin rânduiala lui Dumnezeu, poposise în atâtea locuri sfinte şi
importante pentru istoria popoarelor din Balcani, a însemnat un eveniment major
pentru Moldova. Capitala sa o adăpostea acum pe Sfânta ocrotitoare a
Balcanilor, ca o încununare a eforturilor Ţării Moldovei de a ocroti credinţa
ortodoxă în faţa Imperiului Otoman. Prin Sfânta Parascheva, Iaşiul a devenit
principalul loc de pelerinaj al Moldovei, izvor de credinţă şi minuni rânduit
de Dumnezeu spre întărirea vieţii duhovniceşti în poporul nostru, dar, aşa cum
se vede astăzi, şi în rândul altor neamuri.
O mare încercare şi o mare
minune
În 1884 încep lucrările de
restaurare a bisericii Trei Ierarhi, conduse de Lecomte du Nouy. În 1888,
moaştele sunt mutate în Sala Gotică, într-o raclă de lemn, îmbrăcată cu argint
şi cu un capac care se încuia. Era acoperită cu un acoperământ din stofă. În
noaptea dintre 26 şi 27 decembrie 1888, clădirea paraclisului a luat foc de la
lumânarea din sfeşnicul de lângă raclă. Incendiul a fost observat a doua zi
dimineaţă de către elevii de la Şcoala Normală de la Mănăstire. După ce au
intrat în paraclis, cu toţii au observat că din cauza temperaturii ridicate s-a
topit sticla de la tablourile ctitorilor care erau atârnate pe un perete, iar
policandrul era înfierbântat până aproape de topire, chiar dacă era situat la o
mare distanţă de centrul incendiului, şi anume locul unde se aflau sfintele
moaşte. Cu toate acestea, sfintele moaşte au fost neatinse de incendiu.
Dintr-o scrisoare din 7
ianuarie 1889, adresată de un prieten episcopului Melchisedec Ştefănescu al
Romanului, aflăm că a ars toată lemnăria sicriului, de la pereţi până la
hainele Sfintei. Capacul s-a lăsat pe trupul Sfintei şi a fost cuprins de
flăcări, rămânând foarte ars, dar netopit. Focul a mistuit şi partea de
dedesubt a raclei şi a ajuns la o salteluţă umplută cu bumbac, pe care sta
corpul Sfintei. Această salteluţă se vede arsă în partea de dedesubt până la
bumbac, care este pârlit puţin. Chiar dacă jăratecul stătea pe hainele
Cuvioasei Parascheva, acestea nici măcar nu miroseau a fum. Peceţile de ceară
de la veşmintele ei (care proveneau din vremea lui Vasile Lupu) nu se topiseră.
Ridicate din jar, sfintele
moaşte au fost puse în racla din lemn în care au fost aduse iniţial din
Constantinopol şi aşezate în altarul aceleiaşi capele, care nu fusese cuprins
de incendiu. După puţin timp, au fost mutate în Catedrala mitropolitană.
Sfântul Duh îi va chema şi
pe ei
Venit în România pentru a
face misionarism protestant, Michael Chunk a ajuns să fie botezat ortodox.
Intrarea în Biserica Ortodoxă a avut loc în seara sărbătorii Sfinţilor
Arhangheli Mihail şi Gavriil din 2005, la biserica Sf. Gheorghe din Iaşi. În
august 2008, a fost hirotesit citeţ de către ÎPS Nathanael, iar în august 2009
ipodiacon. De România îl mai leagă ceva: vindecarea sa de o boală gravă, în
chip minunat, cu ajutorul Sfintei Parascheva. Iar boala şi vindecarea,
nădăjduieşte el, vor fi un prilej şi pentru alţii de a se întoarce acasă. Iată
mărturia lui:
„În timp ce eram la Iaşi, în
România, mi-am pus mâna pe mâna Sfintei Cuvioase Parascheva şi m-am rugat ca,
dacă este vreo suferinţă în trupul meu, Sfânta să mijlocească să fiu vindecat
de ea.
Câteva zile mai târziu am
ajuns la Mănăstirea Sihăstria şi am fost la chilia Părintelui Cleopa. Ne-am
întâlnit cu un călugăr care ne-a invitat la masă. Ne-au servit cu ciorbă de
fasole. Am luat câteva înghiţituri şi, dintr-o dată, întreg trupul mi-a intrat
în convulsii. Am fost dus la spital în mare grabă. Însă în acest timp aveam o
pace deosebită. N-au găsit nimic în neregulă, dar mi s-a indicat să fac o
tomografie la cap. Aceasta a arătat că aveam o tumoare benignă care trebuia
operată şi extrasă.
La Bucureşti, în timp ce
aşteptam avionul cu care urma să plec în America, am mers la Capela Ortodoxă
din aeroport, m-am închinat la icoane şi am spus câteva rugăciuni. Ne-am urcat
în avion. De obicei nu dorm pe avion, dar atunci am simţit înăuntrul meu pace
şi că totul este în mâna lui Dumnezeu, aşa încât am adormit.
Am ajuns înapoi în Phoenix,
Arizona, via Londra. Unul dintre membrii parohiei noastre, părintele Richard,
mi-a văzut tomografiile. Părintele fusese neurolog înainte de a se preoţi. Mi-a
recomandat ce doctori să sun. M-am sculat dimineaţă şi i-am sunat pe acei
doctori. Am primit răspuns că o să mă consulte în două săptămâni. Atunci am
căutat pe cineva care să mă ducă la secţia de urgenţă a spitalului Sfântul
Iosif. Ştiam că îndată ce-mi vor vedea tomografiile mă vor interna.
Aici mi-au făcut o nouă
tomografie şi un RMN. Înainte de operaţie, părintele Alin a venit la spital şi
m-a împărtăşit cu Sfintele Taine. El mi-a spus să o am în minte pe Maica
Domnului. În seara aceea am visat cum o femeie îmi ţinea capul în braţele ei şi
se ruga. A doua zi am fost operat; operaţia a durat 9 ore. Toată partea dreaptă
a trupului mi-a fost paralizată şi a trebuit să stau câteva zile la terapie
pentru a putea merge din nou.
Minunile n-au încetat nici
în perioada de recuperare. În mai puţin de o lună mergeam fără baston şi în
fiecare zi mulţumeam lui Dumnezeu. Le-am mulţumit şi Sfintei Parascheva şi
Maicii Domnului pentru că s-au rugat pentru mine. Câteodată mai şchiopătez
puţin, dar mă înzdrăvenesc pe zi ce trece.
Terapeuţii sunt uimiţi de
recuperarea mea şi perioada petrecută la spital mi-a dat posibilitatea să
deschid inimile multor asistente şi persoane din spital care au văzut icoanele
din rezerva mea. Pentru că mă întrebau de ce port o brăţară cu 33 de noduri,
le-am explicat câtorva despre Rugăciunea lui Iisus… Atât am făcut. Ştiu că au
fost semănate câteva seminţe şi, poate, câţiva vor ajunge odată acasă, în
Biserica Ortodoxă. E doar o chestiune de timp. Au trebuit zece ani de zile
pentru ca sămânţa plantată în inima mea de către o femeie deosebită, pe nume
Olga, din Krasnodarsk, Rusia, care mi-a vorbit despre icoane, să rodească.
Sfântul Duh îi va chema şi pe ei la plinirea vremii.
În dragostea lui Hristos,
Fratele vostru Mihail
(Chuck)”
*
St. Paraskeva the New
Saint Paraskeva the New In
the Eastern Orthodox tradition there are three different saints known as St.
Parascheva. The first one was born in Rome, in the 2nd century, and is
considered a healer and a protector of cattle and crops. She is commemorated on
August the 8th. The second one was born in Iconia and she died during the reign
of the emperor Diocletian in the 3rd century. Her feast day, October 27th, is
observed mostly in Dalmatia. The third one, the one whose relics are sheltered
in the metropolitan cathedral in Iasi, Romania, lived around the year 1000 A.D.
and is the best known and the most widely revered by Eastern Orthodox
Christians. Variations of her name include St. Parascheva of Tirnovo, St.
Parascheva the Serbian, St. Parascheva of Belgrade, St. Parascheva the New, St.
Parascheva the Young, and St. Parascheva of the Balkans.
St. Parascheva was born at
the beginning of the 11th century A.D. into a wealthy, noble, and pious Christian
family in the town of Epivat (now in Turkey) on the shores of the Marmara Sea.
At the age of ten, while attending the liturgy in the “Church of the Holy
Theotokos”, she heard the words, “Whosoever will come after Me, let him deny
himself and take up his cross, and follow me.” The words of the Lord had a
profound effect on the young girl, and they became the subject of her
meditations. The future St. Parascheva began to dress poor people in her
expensive clothes – her good deeds later earning her recognition as a patron
saint of such trades as spinning, sewing, weaving, and knitting – but her
parents objected, finding the girl’s charity more than they could understand or
support, and trying to get her to stop. To follow her calling, Parascheva abandoned
her wealth and privileges, left her parents, and ran away to Constantinople.
There, near relics of saints, she spent her time in prayer, meditating on the
words of Christ. To elude her parents, who were traveling from city to city
trying to find her, she moved to Chalcedon, and then to the “Church of the Most
Holy Theotokos”, in Heraclea Pontica, near the Black Sea.
She spent the next
five years there, living an austere life of continuous prayer and devotion.
During her prayers she received visions of the Holy Virgin Mary and in one of
the visions, she was instructed to go to Jerusalem. After spending some time in
the city, she joined a convent in the Jordanian desert. A few years later, she
returned to Constantinople and then, at the age of twenty-five, moved to the
village of Katikratia where, at the “Church of the Holy Apostles”, she lived
the remaining two years of her life. Legend has it that many years later an old
sinner was buried near her grave. Parascheva appeared in a dream to a local
monk, showed him the place of her burial, and asked him to “take that stinky
corpse away from me. I am light and sun, and I cannot bear to have near me
darkness and stench.“ The monk, with some local help, began to dig out the
place he had seen in his dream and when they found the remains of the Saint,
her uncorrupted body was emitting spiritual fragrances. Then they interred the
Saint in the “Church of the Holy Apostles”, where she had spent the last years
of her earthly existence.
Later on her relics were moved to Tirnovo, in
Bulgaria, then to Belgrade, in Serbia, and finally to Constantinople. In 1641,
they were given as a gift to the Prince of Moldavia, Vasile Lupu, in
recognition of his support for the Ecumenical Patriarchy of Constantinople. Her
intact relics have remained in Iasi ever since. She is venerated as the
Protector of Iasi and all of Moldavia and each year, hundreds of thousands of
Orthodox faithful and hierarchs from many countries gather in Iasi to celebrate
her feast day and venerate her holy relics, which continue to work miracles.
This Saint is special to me because I
had a beautiful journey and one of healing. While in Iasi Romania I placed my
hand on the hand of St Parascheva and asked her if there be any ailment in my
body that she would pray for healing. A couple of days later I arrived at
Sihastria Monastery and toured where Father Cleopa’s cell is. We met with a Monk who asked us to come and
have lunch. They served bean soup I took
a couple of bites and my body went into convolutions. I was rushed to the hospital but had a
strange peace. They found nothing wrong
and suggested the next step was to have a CAT scan done on my head. We arrived in Iasi and had a CAT scan done. What was found was a
benign tumor that had to be removed.
There was a couple more days
left on our trip in Romania. Since the
tumor was growing there for years and the neurologist prescribed
medication in order for me to not have a
seizure. We felt that my condition was
not an immediate concern and changing the flight would cost us more money and
extra problems. We purchased final items
needed for our mission church then we traveled by car back to Bucharest. While waiting for our plane I went into the
Orthodox Chapel in the airport, reverenced the icons and said some prayers. We
boarded our flight. I never usually
fall asleep on planes but I felt a peace with me and that everything was in
God’s control that I actually slept. We
arrived back in Phoenix via London, arrived home and slept a little to adjust
to the time change. One of the members
of our parish Father Richard was notified of my condition and saw my CAT
scans. Father used to be a neurologist
before he went into the ministry. He
suggested doctors to call. In the
morning I awoke and decided to call around to doctors. I got the answer that they would see me in 2
weeks etc. I decided to have someone
take me to emergency at St Joes. I knew
as soon as they saw the CAT scans they would want to admit me into
Barrows. They gave me another CAT scan
and an MRI. The MRI was kind of
cool. I got earplugs because of the
noise but still heard the machine that sounded like a industrial rock concert
or a construction site.
Father Alin visited me and gave me the Eucharist before
my surgery and asked me to keep in mind our Holy Mother. I had a dream that evening of a woman praying
and holding my head in her arms. The
next day I had my surgery that lasted almost 9 hours. My whole right side was paralyzed and I had
to spend several days in therapy in order to walk again. The miracles in recovery did not stop. In less than a month’s time I was walking
without a cane, and each day thanking God.
I also thanked St. Parascheva and the Holy Theotokos for praying for
me. I sometimes limp a little but I
continually get stronger. The therapists
are amazed at my recovery and I was able to open doors with the icons in my
hospital room to the nurses and staff. I
would tell some of the Jesus prayer because they would asked me about my
bracelet with the 33 knots… I left it at that.
I know that some seeds were planted and perhaps some will arrive home at
an Orthodox church. It is just a matter
of time. It took ten years to grow from
a seed planted in my heart by a special woman named Olga in Krasnodar Russia
telling me about icons. The Holy Spirit
will call them when it is time.
In Christ’s Love, Your
brother Michael (Chuck)
Sursă foto: Myspace
0 comments:
Trimiteți un comentariu