APOSTOLUL
I
CORINTENI, IX, 2-12;
Fraţilor, voi sunteţi
pecetea apostoliei mele în Domnul. Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta
este. N-avem, oare, dreptul să mâncăm şi să bem? N-avem, oare, dreptul să
purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca
şi Chefa? Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra? Cine slujeşte
vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei?
Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? Nu în felul oamenilor
spun eu acestea. Nu spune, oare, şi Legea acestea? Căci în Legea lui Moise este
scris: «Să nu legi gura boului care treieră». Oare de boi se îngrijeşte
Dumnezeu? Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: «Cel ce ară
trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, trebuie să treiere cu nădejdea că
va avea parte de roade». Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este,
oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre? Dacă alţii se
bucură de acest drept asupra voastră, oare nu cu atât mai mult noi? Dar nu
ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică
Evangheliei lui Hristos.
II TIMOTEI,
III, 10-15;
Fiule Timotei, tu însă mi-ai
urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în
îndelungă-răbdare, în dragoste, în stăruinţă, în prigonirile şi suferinţele
care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am
răbdat!, şi din toate m-a izbăvit Domnul. Şi toţi care voiesc să trăiască
cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. Iar oamenii răi şi amăgitori vor
merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă
rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la
cine le-ai învăţat, şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care
pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.
GALATENI,
II, 16-20;
Fraţilor, ştiind că omul nu
se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut
şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din
faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă,
căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este,
oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce
am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă). Căci eu, prin Lege,
am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu
Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum,
în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat
pe Sine însuşi pentru mine.
TIT,
III, 8-15;
Fiule Tit, vrednic de
crezare este cuvântul şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca acei
ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că
acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor. Iar de întrebările nebuneşti şi
de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci
sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare,
depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind
singur de sine osândit. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic,
sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, căci acolo m-am hotărât să iernez. Pe
Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai înainte, cu bună grijă,
ca nimic să nu le lipsească. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de
lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără
de roadă. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce ne
iubesc întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.
EVANGHELIA
LUCA VII, 36-50;
În vremea aceea unul din
farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului
şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că
prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând
înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi
picioarele şi cu părul capului ei să le şteargă; şi săruta picioarele Lui şi le
ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis întru sine:
omul Acesta, dacă ar fi prooroc, ar şti cine şi ce fel e femeia este aceasta
care se atinge de El, ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis
către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, a zis el. Un cămătar
avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu
cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci
spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: gândesc
că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns: drept ai
judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: vezi pe femeia
aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat,
ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei;
sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute
picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns
picioarele. Pentru aceea îţi spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci
mult a iubit. Iar cel căruia se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea:
iertate îţi sunt păcatele! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă
să se întrebe în gândul lor: cine este Acesta care iartă şi păcatele? Dar Iisus
a zis femeii: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.
LUCA VIII, 5-15;
Zis-a Domnul: ascultaţi
pilda aceasta: a ieşit semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, o
parte a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au
mâncat-o. Altă parte a căzut pe piatră şi, dacă a răsărit, s-a uscat pentru că
nu avea umezeală. Altă parte a căzut în mijlocul spinilor şi spinii, crescând o
dată cu ea, au înăbuşit-o. Iar altă parte a căzut în pământul cel bun şi,
crescând, a făcut rod însutit. După ce a spus acestea, a strigat: cine are
urechi de auzit să audă! Dar ucenicii Lui L-au întrebat: ce înseamnă pilda
aceasta? Atunci El a răspuns: vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei
lui Dumnezeu, dar celorlalţi în pilde, pentru ca, văzând, să nu vadă, şi
auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: sămânţa este cuvântul lui
Dumnezeu. Iar cele de lângă drum sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu, dar vine
diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
Cele din loc pietros sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie;
dar aceştia nu au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar în vreme de ispită se
leapădă. Cea căzută între spini, aceştia sunt cei care aud cuvântul, dar
umblând sub povara grijilor, a bogăţiilor şi a plăcerilor vieţii acesteia, se
înăbuşă şi nu rodesc desăvârşit. Iar cele de pe pământ bun, aceştia sunt cei
care, cu inimă curată şi bună, auzind cuvântul, îl păstrează şi fac rod prin
răbdare. După ce a spus acestea, a strigat: cine are urechi de auzit să audă.
IOAN XVII, 1-13;
În vremea aceea,
ridicându-şi ochii Săi către cer, Iisus a cuvântat: Părinte, a venit ceasul!
Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dat
stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care
Tu i-ai dat Lui; iar viaţa veşnică este
aceea ca să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus
Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ şi am
săvârşit lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac. Şi acum Mă preamăreşte Tu,
Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi
lumea. An făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume;
ai Tăi erau, şi Mi i-ai dat Mie şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că
toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat
le-am dat lor; iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am
ieşit, şi au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu Mă rog
pentru lume, ci pentru aceştia pe care Mi i-ai dat, căci ei sunt ai Tăi, şi
toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele, şi M-am preamărit în
ei. Mult nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Părinte
Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una
precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău; pe
cei care Mi i-ai dat, i-am păzit şi nici unul dintre ei n-a pierit, decât numai
fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura. Acum însă Eu vin la Tine
şi acestea le grăiesc cât sunt în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplin
în ei.
0 comments:
Trimiteți un comentariu