Biserica Mănăstirii Sitaru
Când
omul își aduce aminte că prin voia lui Dumnezeu îi
vin ușurarea și
supărarea, că are ușurare când poruncește
Dumnezeu și tot voia Lui îngăduie să
fie supărat, atunci oricât de mult va trebui să lupte, va rămâne mereu fără
mânie și supărare în gândirea sa toată viața
lui, prin toate schimbările care prin Pronia lui Dumnezeu vor apăsa trupul și
gândirea sa.
Datorită
acestei cunoașteri inima sa va sălta în
seninătate, va privi în mare pace și
nădejde spre Dumnezeu lăudând Pronia Lui față
de oameni care rânduiește acestea lucruri și
le conduce neîncetat după cum se cuvine.
În
supărările sale, unul ca aceasta nu va da vina nici pe demoni, nici pe oameni,
nici pe trupul său – fiindcă că toate supărările care sunt vin de la acestea
trei – căci știe că Dumnezeu e Cel ce le
pune în mișcare, că ușurarea
sau supărarea lui nu țin de voința
sa, ci sunt puse în mișcare de El. Căci nici un
gând de ușurare nu se pune în mișcare
în noi decât ca un dar din partea Lui; și
chiar și cea mai mică ușurare
pe care ne-o face cineva e pusă în mișcare
de El atunci când e nevoie de ea pentru îndreptarea vieții
noastre.
O,
cunoaștere plină de atâta ușurare,
ce mare ajutor de la Dumnezeu poate fi găsit în tine! Fericit cel care în
rugăciunile sale nu e supărat de o izbucnire pripită atunci când aceste lucruri
cad peste el fără veste!
Cuvântul
25 din cartea Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte
către singuratici, partea a II-a, recent descoperită, editura Deisis, 2003,
p. 333.
Sursă foto: Obiectiv ortodox
0 comments:
Trimiteți un comentariu