Eugen Ionescu și duhovnicul de la Muntele Athos: „Dacă ai, într-adevăr, credinţă, atunci totul intră în rânduială, de la sine”

Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909 – 28 martie 1994) a fost un dramaturg român de limbă franceză si unul dintre cei mai proeminenţi reprezentanţi ai teatrului absurd.

Într-un interviu acordat revistei franceze Paris Match, Eugen Ionescu relatează experienţa de mai jos, pe care a avut-o pe Muntele Athos:

„M-am născut într-o familie ortodoxă si am locuit la Paris. La douăzeci si cinci de ani, eram un tânăr reprezentant autentic al culturii seculare din Parisul de pe vremea aceea. Într-o zi, mi-a venit ideea să vizitez Muntele Athos, din cauza asezării ei (si asa si era, în fapt): un loc al pustniciei în Biserica Ortodoxă. Odată ajuns acolo, mi-a mai venit un gând: să mă spovedesc. Aşa că m-am dus şi am găsit un ieromonah, un părinte duhovnic.

 

Ce i-am spus părintelui? Păcatele obisnuite ale unui tânăr secularizat, care trăia fără să-L cunoască pe Dumnezeu. După ce m-a ascultat, părintele ieromonah m-a întrebat:

- Fiul meu, crezi în Dumnezeu?

- Da, da, părinte; cred. De fapt, eu chiar sunt botezat creştin-ortodox.

- Ei bine, fiul meu, crezi şi accepţi pe deplin faptul că Hristos este Dumnezeu şi Ziditorul lumii şi al nostru?

 

Aici m-am cam pierdut. Era pentru prima oară când îmi punea cineva această întrebare atât de direct – o întrebare la care trebuia să dau un răspuns onest şi în faţa căreia trebuia să îmi exprim clar atitudinea. Nu era vorba doar dacă credeam că cineva a creat lumea, dar şi că acest Dumnezeu, Creatorul lumii, are legătură cu mine. Şi că am şi o relatie personală cu El! I-am răspuns părintelui:

 

- Părinte, eu cred; dar te rog, ajută-mă să înteleg lucrul acesta mai bine.

- Ei, dacă crezi cu adevărat, atunci totul intră în rânduială, de la sine.”

Această întâmplare a determinat o schimbare în viaţa lui Eugen Ionescu, care, în ciuda celebritătii şi notorietătii sale, până la sfârsitul vieţii a dus o viaţă pioasă de creştin ortodox, profund credincios.

Ce-au însemnat acele cuvinte ale bătrânului duhovnic: „Dacă crezi, totul intră în rânduială, de la sine”? Părintele n-a vrut decât să îi arate lui Eugen Ionescu faptul că credinţa în Dumnezeu nu este o teorie abstractă, oarecare, sau nişte cuvinte pompoase. Credinţa în Dumnezeu înseamnă încredere şi ascultare totale faţă de Persoana care este Creatorul şi totodată Mântuitorul tău.

Asadar, credinţa în Hristos nu ţine doar de cuvinte, ci mai ales de nişte eforturi de pocăinţă constientă şi de întoarcere la dorinţa şi îmbrăţisarea lui Hristos, care este Biserica.

Sursă: Mystagogy, The WeblogOf John Sanidopoulos

Traducere din limba engleză de Mihaela Mihăilă

Articol preluat de pe blogul Sfântul Munte Athos