14 octombrie: Sfântul Ignatie din Mitilena

Sfântul Ignatie - Ignatios - (1480-1566) al cărui nume de botez era Ioannis Agallianos, este unul dintre cele mai importante personalităţi din Insula Lesbos, din secolul al XVI-lea. Datele sale biografice nu sunt păstrate cu mare precizie, însă se crede că s-a născut în jurul anului 1480, în localitatea Farangas, de lângă Kalloni. Tatăl său era preot, căruia i-a şi urmat la slujirea Altarului, căsătorindu-se şi fiind preot în acelaşi sat.

Hagiograful care i-a scris viaţa mărturiseşte că încă din copilărie, Sfântul Ignatie tindea spre viaţa călugărească, însă, spre a nu-şi mâhni tatăl, el s-a căsătorit cu o femeie evlavioasă, cu numele de Maria. La scurt timp după căsătoria să, el a fost hirotonit pe seama satului Farangas. După ce şi-a pierdut soţia şi toţi copiii, în afară de Metodie (care a şi vieţuit în Mănăstirea Leimonos), în urma unei epidemii ce cuprinsese întreaga insulă, el s-a dedicat vieţii monahale.

Foarte aproape de localitatea Farangas, se afla o bisericuţă abandonată, despre care tradiţia locului spunea că este "biserica centrală a Mănăstirii bizantine "Panaghia tis Myrsinis", menţionată într-un document patriarhal din anul 1331. El va reconstrui aceasta bisericuţă, care se afla pe pământul moştenit de la părinţi, unde se va şi aşeza, împreună cu tatăl său, bătrânul Manuel, şi cu fiul său, tânărul Metodie - Methodios. Aici ei au mai ridicat o mână de încăperi, ajungând la a transforma locul în mănăstire.

În momentul în care lângă ei au apărut mai mulţi creştini dornici de o viaţă monahală, Sfântul Ignatie a hotărât să înfiinţeze două mănăstiri: o mănăstire pentru femei în Myrsiniotissa şi o mănăstire pentru bărbaţi într-alt loc. Acel loc se va dovedi a fi acela pe care se mai înălţau încă ruinele unei biserici închinate Sfântului Arhanghel Mihail. Şi acel loc aparţinea tot familiei Agallianos. Aici a luat fiinţă Mănăstirea Leimonos, stareţ fiind însuşi Sfântul Ignatie.

În lună martie a anului 1530, Sfântul Ignatios şi-a scris testamentul, care se păstrează până astăzi, în două manuscrise din muzeul monahal. Testamentul său, însoţit de încă trei scrisori, scrise mai târziu de către stareţ, către maicile din Mănăstirea Myrsiniotissa, a constituit Tipicul (rânduiala zilnică monahală) şi regulile pe care cele două mănăstiri întemeiate de el aveau să le urmeze.

La scurt timp după scrierea testamentului său, sfântul a călătorit la Constantinopol. În vremea şederii sale acolo, mitropolitul de atunci din Methymna, Makarios, era şi el în trecere prin capitala Bizanţului: Sfântul Ignatie avea să fie ales, de către Sfântul Sinod, şi din dorinţa lui Macarie, drept succesor al său în zonă.

Data trecerii sale la Domnul este mult discutată. În orice caz, un document de curte, care se păstrează până astăzi în arhiva de documente otomane a mănăstirii, menţionează drept an al morţii sale, anul 1566. Sfântul Ignatie a fost înmormântat în sanctuarul din biserica centrală a Mănăstirii Myrsiniotissa.

Autor: Teodor Dănălache

Sursa: Creştin Ortodox