Izbăvirea: povestea unei adopţii

Renee Loux, 7 septembrie 2012

Renee este mama a 13 copiii, unii dintre ei sunt adoptaţi, iar alţii biologici. Ea a fondat Orphan Justice Center  şi este de asemenea angajată full-time la o instituție religioasă în Kanssas, Missouri. Ea este una dintre persoanele care cred cu tărie că, în orice oraş unde există oameni cu credinţă  în Dumnezeu, nu ar trebui să existe copii nedoriţi.

Sâmbăta trecută neprețuita mea fiică Telma s-a căsătorit cu minunatul său mire, Isaac. Singurul gând pe care l-am purtat în suflet toată ziua a fost ”izbăvire”. Am văzut cum fiica mea s-a transformat dintr-o fetiţă cu inima frântă şi plină de răni adânci într-o adevărată femeie, după Dumnezeu, plină de viață şi speranţă. Am privit-o stând alături de Isaac al ei, acest bărbat minunat care a înconjurat-o, în sfârşit, cu toată dragostea și puterea de care acest suflet minunat avea nevoie.

Aş vrea să vă împărtăşesc povestea Telmei, ca să puteţi înţelege măreția lucrării lui Dumnezeu în viaţa acesteia:

Iată cum își povestește Telma viața:

“Tatăl meu biologic ne-a părăsit pe mine şi pe mama chiar după ce a aflat că aceasta era însărcinată. M-am născut cu o malformaţie a coloanei destul de severă, scolioză de 115 grade. Mama s-a gândit că nu poate să aibă grijă de mine. După ce am fost pasată între câteva familii care puteau să ofere adăpost, dar nu erau în stare să aibă grijă de un copil, am ajuns să fac orice pentru a trăi. Singură şi fără să mă apere nimeni, am învăţat cum să mă lupt pe stradă pentru a supraviețui. Uitându-mă înapoi, e greu de crezut situația în care am fost, apărându-mă și căutând disperată de mâncare.

Casa în care trăiam avea doar o cameră, care era folosită de obicei pentru oamenii care voiau să aibă relaţii sexuale. Eram plătită fie cu o pungă de cipsuri, fie cu o sticlă de suc pentru a “ţine de şase” în timp ce diferite acte sexuale se petreceau chiar în fața mea. Într-o zi am întâlnit două fete gemene care mi-au spus despre un tip care face misiune și care vorbea limba mea nativă. Am simțit că trebuie să merg și să-l aud. În timp ce stăteam la masă cu soţia sa Renee și cu familia lor, am aflat că aceştia aveau de gând să le adopte pe gemene. Pentru majoritatea fetelor care provin din insulele Marshall, ca mine, toţi americanii sunt vedete de cinema extrem de bogate, aşa că mi-am dorit şi eu să fiu adoptată. Două zile mai târziu, înainte să răsară soarele, am bătut din nou la uşa apartamentului lor, întrebând dacă mă pot juca cu gemenele. Nu numai că m-am putut juca cu acestea, dar Renee m-a invitat să rămân toată săptămână pe care o mai aveau de stat acolo cu ei. Atunci când au trebuit să plece am fost distrusă! Renee m-a luat în braţe, mi-a şters lacrimile şi mi-a promis că mă va ajuta. Nu am crezut că va fi aşa, dar Renee şi-a ţinut promisiunea. Şase luni mai târziu făceam parte din familia lui Renee şi a lui Derek, iar cei doi erau oficial părinţii mei.

A durat ceva până când am realizat că nu mai e nevoie să stau mereu încordată ca pe străzi, că este o familie care are grijă de mine permanent. A durat până când am reuşit să mă simt în largul meu, până să fiu în stare să visez la viitorul meu, să mă simt iubită, protejată şi binecuvântată. Sunt atât de mulţi copii care trăiesc pe străzi în insulele Marshall, dar Dumnezeu m-a salvat şi mi-a dăruit doi părinţi atât de minunaţi şi de credincioşi precum Renee şi Derek. Atunci când aceşti doi oameni m-au adoptat am înţeles ce înseamnă să fii iubit. Din acel moment Dumnezeu mi-a dezvăluit drumul spre a înţelege măreţia lucrării Lui.”

Telma şi noul său tată au avut o relaţie extrem de specială. Telma a reuşit să înţeleagă ce înseamnă dragostea unui tată. Derek a protejat-o, a iubit-o şi i-a ghidat paşii către tot ceea ce înseamnă dragostea Tatălui său din ceruri. Din păcate, Telma s-a putut bucura de ”tati” său doar pentru 7 ani, acesta murind într-un accident de maşină cu doar o lună înainte ca ea să împlinească 20 de ani. Atunci când i-am scris pe Skype despre accident, ea se afla în drum spre Ruanda, ajutând alţi copii orfani. După ce a zburat înapoi întors pentru a fi de față la înmormântarea lui Derek, în ciuda durerii sale sufleteşti, Telma a a mers iar în Ruanda, să povestească în acele oraşe sărace despre Hristos şi infinita dragoste pe care acesta le-o poartă.

Isaac şi Telma au hotărât să se căsătorească pe 25 august, dată la care Derek ar fi trebuit să împlinească 40 de ani. Astfel Telma şi-a dorit să onoreze memoria celui care a fost o parte atât de importantă în viaţa ei. Pot spune cu mâna pe inima că Derek se bucură pentru această căsătorie fiica lui şi sunt convinsă că, de acolo de unde e, continuă să-i ghideze paşii Telmei. Ea şi proaspătul ei soţ au avut o masă special amenajată în foişorul curţii, dedicată tatălui ei. Mama lui Derek a făcut prăjitura lui favorită, iar Telma a înşirat pe întreaga masă poze cu ea şi ”tati” al ei, precum şi o scrisoare specială pentru el.

Deşi ne bucurăm nespus de direcţia fericită pe care a luat-o viaţa Telmei, suntem profund îndureraţi de faptul că Derek nu e aici să se bucure alături de noi. Sunt totuşi convinsă că Dumnezeu, în marea Lui bunătate, a ales ceea ce era cel mai bine pentru noi toţi, iar într-o bună zi toate aceste lacrimi vor fi şterse… va fi ziua în care ne vom putea revedea! Am încredere în El şi sunt convinsă că va continua să transforme cenuşa sufletelor noastră în adevărate flori de trandafir!

Adaptare după LifeSiteNews 

Publicat pentru prima dată de http://bound4life.com

Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.

Adopţie, nu avort!