Gata cu minciunile! Un nou videoclip irlandez arată că avortul nu salvează niciodată viaţa mamei

Niamh Ui Bhriain

23 octombrie 2012 (Life Institute)

„Avortul nu este necesar pentru a trata cancerul. De fapt, nu este necesar pentru tratarea nici unei probleme medicale care apare în timpul sarcinii”. Acestea sunt cuvintele de început ale unui influent şi important mesaj video produs recent de Life Institute, care aduce o veste bună atât pentru mame, cât şi pentru copii.

Vestea bună a fost confirmată de specialiştii în medicină şi este rezultatul experienţei irlandeze în îngrijirea maternală. Adevărul demonstrabil, sigur şi verificabil este acela că avortul nu este necesar ca să se salveze viaţa mamei. Unicul scop al avortului este să omoare copilul.

În lunile care vor urma, ne propunem să transmitem acest mesaj către sute de mii de oameni printr-o campanie care va schimba mentalităţi. Cei care au răspândit avortul în Irlanda timp de 30 de ani produc astăzi panică prin promovarea necesităţii aşa-zisului „avort salvator de vieţi”. Acum dovezile arată că această sintagmă este o minciună.

În mai puţin de 90 de secunde, mesajul nostru video adună în mod clar şi succint toate faptele care dovedesc că avortul nu este în niciun caz necesar din punct de vedere medical şi că femeile irlandeze nu trebuie să recurgă la avort ca să-şi salveze vieţile.

Acest mesaj garantează o înţelegere nouă şi mai extinsă a acestei probleme critice. Utilizează un limbaj percutant şi concis, precum şi imagini, ca să arate că avortul nu este niciodată necesar şi că mărturiile experţilor de top din medicină vin în sprijinul acestei pricini.

Institutul Doctorilor Obstetricieni şi Ginecologi din Irlanda a depus deja mărturie că tratamentul medical în caz de sarcină extrauterină, cancer, toxemie sau alte afecţiuni apărute pe perioada sarcinii nu este considerat avort, din moment ce nu există nici o intenţie de a vătăma copilul nenăscut.

Un studiu medical foarte important a demonstrat statistic că în cazul apariţiei vreunei afecţiuni medicale pe perioada de graviditate, femeilor irlandeze nu le este refuzat niciodată tratamentul medical în Irlanda, în ciuda interdicţiei la avort care există în această ţară.

Mesajul mai face apel la toleranţă zero în ceea ce priveşte dezinformarea femeilor – pentru că acelora care promovează avortul li s-a permis prea mult timp să mintă, să producă panică  şi să prezinte cum vor ei această problemă. Dezinformarea ia sfârşit acum.

Site-ul web The Life Institute conţine o mulțime de informaţii despre problemele aduse în discuţie şi cititorii sunt rugaţi să-l viziteze pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă. Aici pot să citească mărturia profesorului John Bonnar, în calitate de expert în faţa unei comisii parlamentare:

”Niciunui medic obstretician nu i-ar trece prin cap ideea că intervenţiile care se fac în caz de toxemie gravidică, cancer de col uterin sau sarcină extrauterină sunt avorturi. Din punctul de vedere al medicului, ele nu sunt avorturi, ci tratamente medicale esenţiale pentru salvarea vieţii mamei.

De asemenea, sunt disponibile şi concluziile unui major simpozion internaţional privind sănătatea mamelor ţinut anul acesta la Dublin. La această conferinţă, o comisie formată din experţi cunoscuţi în domeniu a emis Declaraţia de la Dublin, care precizează următoarele:

„În calitate de medici practicieni şi cercetători experimentaţi în obstetrică şi ginecologie, susţinem că avortul nemijlocit – adică distrugerea cu intenţie a copilului nenăscut în vederea opririi sarcinii – nu este necesar din punct de vedere medical pentru a salva viaţa femeii”.

A sosit vremea ca adevărul să se facă auzit. Campania va aduce o schimbare de mentalitate şi un nou nivel de înţelegere a acestei probleme-cheie, pe care nici adepţii avortului, şi nici politicienii nu o vor putea submina.

Este esenţial să ajungem la acest nivel de înţelegere acum, când aşa-zisul „grup de experţi” – plin de apărători ai avortului – se pregăteşte să înainteze un raport guvernului irlandez. Odată cu elaborarea acestui raport ne putem aştepta ca manipulările  şi minciunile legate de „avortul care salvează vieţi” să reînceapă. Acum însă lumea nu va mai fi înşelată.

După ce au fost informaţi, oamenii nu vor mai tolera teorii care încearcă să reconsidere drept avorturi tratamente medicale legitime, şi nici legislaţia care urmăreşte să deschidă larg uşa avortului la cerere în Irlanda.

În schimb, oamenii vor şti asta: experţii s-au pronunţat; există probe; şi ca să protejăm mamele şi copii, trebuie să menţinem o Irlandă fără avort.

Sursă: LifeSiteNews

O tragedie în Irlanda și standardele duble ale Indiei

Articolul de mai jos a fost publicat pe portalul One India pe 19 noimebrie 2012. Cu părerea de rău că în mass-media românească nu există o astfel de analiză a cazului morții Savitei Halappanavar, deși a fost subiect de senzație, traducem acest articol, multe dintre realități fiind valabile și pentru reacțiile oamenilor de media și politici din țara noastră, în acest caz și în altele similare.

Mass-media indiană este ca un magician, care continuă să creeze ceva uriaș din nimic. Formatorii de opinie, gardienii morali, care și-au acordat singuri certificate pentru această calitate, și mai ales cei din presa audio-video și electronică, folosesc din plin o tragedie umană într-un mod care, din punctul de vedere al statutului drepturilor omului din țara lor, nu ar fi o problemă. De fapt, comportamentul întregii elite a societății indiene a fost șocant, în acest caz.

Activiștii, politicienii și toți cei care sunt interesați să apară pe sticlă, dar nu spun, de fapt, nimic, au avut un subiect important odată cu moartea tragică a Savitei Halappanavar, în urma unor complicații cu sarcina – o fetiță – în Irlanda. Au împins subiectul în topul știrilor pentru că era o mină de aur pentru rating. A fost surprinzător faptul că mass-media indiană nu a încercat să ancheteze cele întâmplate, așa cum face cu multă minuțiozitate când este vorba despre un politician indian pe care îl au în vedere. De data acesta, mass-media a prezentat doar câțiva activiști împotriva avortului din Irlanda, dar nu a cerut un punct de vedere al spitalului sau al autorităților competente. Pe unul din posturile populare de știri, un activist indian pentru drepturile omului profera acuzații rasiste împotriva autorităților irlandeze pentru că ”au ignorat cererea Savitei Halappanavar” și au lăsat-o să moară, într-un mod dureros. Prezentatorul i-a susținut punctul de vedere. A doua zi, același prezentator acuza un alt oficial irlandez pe aceeași temă.

Media și politicienii practică dublul-standard

Acesta este de fapt miezul problemei, care arată ipocrizia felului nostru de a fi. Cu aceeași lipsă de rușine, liderii politici au îmbrățișat feminismul cu entuziasm și s-au aruncat în luptă spunând că este un caz de încălcare a drepturilor omului. Brinda Karat, din partea stângii, a declarat: ”ei au preferat să sacrifice viața tinerei femei decât să facă ceva împotriva convingerilor lor religioase”. Partidul BJP, de dreapta, a organizat o demonstrație în fața Ambasadei Irlandei din New Delhi. Liderul partidului spus: ”Moartea îngrozitoare a unei femei indiene tinere care era însărcinată trebuie să fie un exemplu pentru noi toți să fim uniți pentru a ne asigura că, chiar și unei femei din clasa de mijloc i se va face dreptate, dacă vom fi uniți”. S-au făcut apeluri pentru anularea legile Irlandei în privința avortului. Este de înțeles ca rudele copleșite de durere ale Savitei să procedeze așa, dar cum pot instituțiile politice și diplomatice să facă astfel de cereri nerealiste?

De ce nu se ridică voci la fel de puternice pentru femeile sărace din India?

Întrebarea mea pentru elita politică și mass-media este de ce nu îşi dedică la fel de mult timp și energie, de ce nu au același standard moral înalt când mii de femei mor datorită condițiilor medicale dezastruoase din țara noastră? De ce nu își mută atenția de la cabinetele medicale cu aer condiționat din orașele metropolitane la regiunile rurale unde o mamă însărcinată are mari șanse să moară la jumătate drumului până la spitalul cel mai apropiat, să nască pe holul acestuia ori în câmp liber?

Doar pentru că Savita Halappanavar aparține clasei de mijloc înstărite, considerate astăzi ca reprezentând chipul și identitatea Indiei, a făcut ca moartea ei să fie mai interesantă? Pe liderele pseudo-feministe precum Smriti Irani și Karat Brinda nu le veți găsi niciodată interesându-se de nevoile reale ale femeilor din țara noastră, dar cu nerăbdare preiau ceva din străinătate, fără să știe ce s-a întâmplat cu adevărat acolo.

Ne uităm puțin la rata mortalității materne în India?

Rata mortalității materne în India este de multe ori mai mare decât în Irlanda și stimații noștri lideri au ajuns să atenteze până și la suveranitatea Irlandei datorită unei tragedii punctuale? De ce oare suntem atât de nerușinați și plin ide ipocrizie? În media s-a vehiculat ideea că moartea Savitei este o crimă al cărui autor este Irlanda.

De ce sunt formatorii de opinie, gardienii morali de azi, invizibili când o străină este violată în India?

Dacă așa văd ei situația de acum, cum o văd pe cea a câtorva sute de turiste străine atacate în timpul vacanței în țara noastră? Cazul lui Scarlett Keeling este încă proaspăt. Familia acestei biete femei, violată și lăsată să moară pe plaja Goa în 2008, a fost devastată. Și sunt multe alte incidente similare. De ce nu se găsesc formatori de opinie și oameni de media care să se ocupe și de sentimentele familiei rănite, de după această crimă? Îi numim pe irlandezi rasiști, dar cu ce credibilitate ne înfățișăm noi lumii ca ne-rasiști?

Are vreo bază acuzația că nu i-a fost îndeplinită cererea pentru că nu era catolică? De unde știm că doctorii au refuzat să o ajute pentru că Irlanda este o țară catolică? Nu sunt acestea două versiuni indianizate ale faptelor reale?

Un articol străin a pus întrebarea: ”De ce ambasadorul Indiei a decis să adauge vocea sa la presiunea lobby-ului pentru avort, a Partidului Muncii și a consorțiilor media care presează de ani de zile să fie schimbată legislația privind avortul? Este o practică normală în lumea diplomației moderne să te alături unor cereri particulare care vizează schimbarea unei legi fundamentale într-o țară suverană?” Același articol ridică și probleme care sunt în afara domeniului medical: ”conexiunile dintre familia Halappanavar, lobby-ul avorționist și campania rapidă din  mass-media rămân neclare. Cum a aflat, în mod real, ziarul Irish Time despre acest caz? Ei îl citează pe Praveen Halappanavar în mod extensiv, dar el i-a contactat pe ei sau mai întâi a vorbit cu cineva din lobby-ul avorționist?”

De ce această confuzie?

Sunt două aspecte implicate în cazul morții Savitei, unul pur medical și care se referă la o persoană, iar al doilea, politico-religios, se referă la întreaga societate. Din punct de vedere medical, chiar și un doctor și Biserica Catolică din statul natal al Savitei, Karnataka, au spus că septicemia a fost cauza exactă a morții și că doctorii nu au reușit să prevină aceasta. Celălalt aspect al problemei, care reflectă disensiunile din Irlanda cu privire la avort nu are nimic de-a face cu India. Este problema lor internă. Dacă mass-media vrea să vadă demonstrațiile din Irlanda ca fiind în favoarea Savitei, se înșeală. Adevărul este că moartea tragică a Savitei a fost folosită intenționat în dezbaterile politice interne despre avort și că, chiar dacă legile privind avortul vor fi schimbate, acesta se va datora mai mult proceselor politice de acolo, și nu morții Savitei.

Dacă în Irlanda este rău, la noi este și mai rău

Suntem adesea aclamați ca o putere globală emergentă și tindem să ne supra-estimăm. Adevărul este că suntem un stat post-colonial, indiferent cât ne pretindem a fi o națiune avansată. Mai avem un drum lung până să ne facem curat în propria curte. Prezentându-ne peste graniță cu afirmații naționaliste și feministe, goale pe dinăuntru, ne vom face de râs. Irlanda cel puțin face ceea ce zice. Noi am aplicat legea determinării sexului copilului nenăscut. Există milioane de Savite care mor în condiții mult mai dureroase în propria lor țară. Să avem grijă de ele mai întâi.

Sursa: Shubham Ghosh, An Irish tragedy and India'sdouble standards

*

Indian media is a conjuror that continues to create something big from anything or nothing. The self-certified moral guardians of the Indian media, particularly those hailing from the electronic background, have been dragging on a human tragedy in a way that the human rights records of their own country are always in order. In fact, the behaviour of the greater Indian society in general was shocking.

Activists, politicians and all those who are more interested to show their faces to the camera and speak nothing but hollow words are found going overboard on Savita Halappanavar's tragic death over maternal complications in Ireland and the media, which is largely a representative of the urban elite, has found a golden opportunity to push it high on the viewership rating list. 

What was surprising with the Indian media did not care to investigate the matter, as it generally does with great interest when an Indian politician is netted, and instead allowed some activists to tear into lone representatives from Ireland who are actually anti-abortion activists. There was no voice present to represent the hospital and authorities concerned. 

In one of India's popular news channel, a human rights lawyer was seen levelling racist allegations against the Irish authorities for 'ignoring Savita Halappanavar's plea' and allowed her to die a painful death. The anchor, quite  supported the viewpoint. The very next day, the same anchor of the channel was seen charging at another Irish representative on the issue. 

Media, politicians indulge in double-standards 

This entire matter shows the hypocrisy of Indian psyche. The shameless political leaders with all feminist enthusiasm jumped into the fray and said it was a case of violation of human rights. Left's Brinda Karat said: "... they preferred to sacrifice the young woman's life rather than to do something which have gone against their religious belief." 

The BJP also brought out a rally and protested in front of the Irish embassy in New Delhi. Party leader Smriti Irani said: "This horrific death of a pregnant young Indian woman should be an example for all of us to stand united and ensure that even a small, middle class family will get justice when India stands united." 

There are even calls that Ireland's abortion laws should be liberalised. It is understandable if the grief-stricken kin of Savita make such demands but how can formal political and diplomatic establishments raise such an unrealistic demand? 

Why don't we see an equally strong voice in favour of poorer women in India? 

My question to the political and media establishments is that why don't they devote as much time and energy and assume a moral high ground when several thousands of women die under pathetic medical conditions in this country? Why don't they care to look away from the air-conditioned doctors' chambers of the metropolises to the distant rural areas where a pregnant mother has a high chance of succumbing midway to a primarily health centre because of the huge distance or delivers on the corridor of a health centre or even in the open field? 

Just because Savita Halappanavar belonged to the well-off middle-class, considered today as India's face and identity, that made her agonising death more saleable? Pseudo-feminist leaders like Smriti Irani and Brinda Karat are never found addressing the real woes of the women in the country but eagerly take up an issue abroad without actually knowing what had happened on ground. 

We are pointing out at Ireland's maternal mortality rate? 

India's maternal mortality rate is multiple times of that of Ireland and our esteemed leadership has begun challenging even the latter's sovereignty just because of a one-off tragedy? Why is the Indian mind so shameless and thought so full of hypocrisy? Some sections of the media call the Halappanavar death as a murder committed by Ireland. 

Why are India's moral guardians invisible when a foreigner is raped in India? 

If that is the case, then what about those several foreign tourists who are targetted while they come for holiday in this country? The case of Scarlett Keeling is still a fresh one. The family of the poor soul, who was allegedly raped and left to die on a Goa beach in 2008, was devastated. And there are many other similar incidents. Why don't we find the 'morally superior' activists and mediamen from India addressing sentiments left wounded by the crime. We call the Irish racist, but what is our credibility to show to the world as a non-racist race? 

Does the projection that poor woman pleaded, saying she was not a Catholic, has any solid base? Or did the doctors really refused to help Halappanavar, saying it was not possible for Ireland is a Catholic country? Are these too Indianised versions of what actually happened? 

A foreign article has rightly asked: "...why the Indian Ambassador to Ireland has decided to weigh in, adding his voice to the pressure of the abortion lobby/Labour Party/media consortium who have been pressing for years for legalisation. Why is the Indian Ambassador suddenly so interested in Ireland's abortion laws? Is it really normal practice in modern diplomatic circles to join in partisan demands of a sovereign country to change so fundamental a law?" 

The same article has raised questions that lie outside the medical domain. It says: "...the connections between the Halappanavar family and the abortion lobbyists and the rabidly pro-abortion media remain unclear. How exactly did the Irish Times become aware of the case? They quote Praveen Halappanavar extensively, but did he contact them or did he speak to someone in the abortion lobby first?..." 

Why are we confusing ourselves? 

There are two sides in the Savita death case, one purely medical and pertains to an individual while other, politico-religious and more concerned with the community/society. On the medical part, even a doctor and Catholic Church in Savita's home state Karnataka said that septicaemia was the precise reason for her death and that doctors failed to anticipate such a fatal outcome. 

The other side of the story, which reflects the inner tussle in Ireland over changing its abortion laws, has really nothing to do with India. It is their internal matter. If the Indian media is feeling elated to see those rallies in Ireland in favour of Savita, it is mistaken. The truth is that Savita's tragic death has been used up in Ireland's internal political games over abortion and even if the rules on abortion are changed in the future, it will be more effected by the compelling political equations than by Savita's death. 

If Ireland is bad, we are worse 

Applauded as an emerging global power often, we Indians tend to overestimate ourselves. But the fact remains that we are a post-colonial state no matter how much we pretend as an advanced nation and have a long way to go before we put our own house in order. Going overboard with hollow feminist and nationalist assertion makes us look a laughing stock. Ireland at least practices what it preaches, do we follow the 'sex determination is illegal' principal that we preach? There are a million Savitas who are dying more painful deaths in their own country. Let's take care of them first.

O minune a Sfântului Nectarie: Cum a ajutat sfântul la naşterea unor copii

În primul rând, copiii mei trăiesc datorită sfântului. Amândoi au avut probleme la naştere. Sarcinile mele au fost toxice şi deosebit de greu de suportat. Pe Luca era să-l pierd în primul trimestru de sarcină din cauza unei hemoragii puternice. Când m-a văzut medicul, a fost convins că bebe nu mai era. Mi-a făcut ecografia ca o constatare a acestui fapt, dar el trăia si era bine. Tot drumul până la spital m-am rugat la Sfântul Nectarie să mă ierte pentru gândul meu din urmă cu o lună când, într-un moment de supărare, am zis că mai bine n-ar fi fost. Şi, mi-a arătat sfântul că putea să nu mai fie. Am înţeles atunci totul. Aşa că aveţi grijă viitoarelor mămici ce gândiţi şi mai ales ce spuneţi!

Cu Alex a fost mai greu. Sarcina a fost foarte dificilă. Pe el era să-l pierd la naştere şi a fost în pericol şi după aceea. Eu n-am ştiut nimic concret atunci, cu toate că, prin natura meseriei, ştiam că ceva nu este în regulă, mai ales că a îngăduit Dumnezeu şi Sfântul Nectarie să văd eu manifestările acelea. Este mult de povestit, minunile au fost multe şi reale, dar mi-ar trebui mult timp şi cartea s-ar umple doar cu ele şi n-ar fi corect pentru atâţia oameni care le au şi ei de povestit pe-ale lor. Ştiu că Sfântul Nectarie va înţelege de ce n-am insistat pe fiecare minune în parte şi că nu minimalizez ajutorul imens pe care ni l-a dat. De aceea am să spun doar atât, că sfântul m-a ajutat să nasc incredibil de uşor pe Alex, travaliul a durat 3 ore (în cărţile de specialitate travaliul dureaza între 12-14 ore), iar când au apărut cu adevărat problemele grave mi-a salvat copilul de la faptul că ar fi putut rămâne cu probleme neurologice deosebit de grave.

Un moment dificil a fost atunci când a căzut de pe birou. S-a urcat pe fotoliu, apoi pe mânerul lui şi a vrut să ia icoana Maicii Domnului, probabil, pe care o ţineam pe birou. Am auzit doar buşitura căderii şi am înţepenit când l-am văzut jos, abia respira şi avea icoana în braţe. Atunci mi-am dat seama că a căzut pentru că nu avea cum să o ia de acolo. Avea 1 an şi o lună. M-am speriat îngrozitor şi mă aşteptam la ce era mai rău.

Am nădăjduit în fiecare clipă că Maica Domnului va avea grijă de el şi nu i se va întâmpla nimic rău. Şi aşa a fost. L-am chemat în ajutor pe Sfântul Nectarie şi l-am rugat să nu ajung cu el la spital, pentru că vă mărturisesc, îmi este groază de spitalele de stat din România. Să te ferească Dumnezeu să ajungi în oricare din ele! 

Până la urmă Alex nu a păţit nimic. A avut câteva echimoze (vânătăi) şi atât. De-a lungul anilor l-a salvat de la multe altele, care puteau avea urmări grave, dar niciodată nu am ajuns cu el la spital sau să sufere de pe urma lor. Le mulţumesc lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfântului Nectarie pentru asta. Cea mai gravă dintre ele, la modul ca l-a durut fizic, foarte tare, a fost atunci când a căzut cu mana în tuciul cu suc de roşii încins. Nu am fost la spital nici atunci, l-am tratat acasă şi m-am rugat mult Sfântului Nicolae, de data aceasta, să aibă grijă de el şi să nu rămână cu semne. Nu a rămas cu niciun semn, iar mâna lui arăta ca înainte de accident. Aş vrea să vă spun că accidentul s-a produs într-o duminică, atunci când mama s-a gândit să facă sucul de roşii în ziua când ar fi trebuit să se odihnească. Pentru că pentru asta a lăsat Dumnezeu duminica.

După ceea ce s-a întamplat atunci, mama a promis că nu va mai face nimic duminica. De-asta a îngăduit Sfantul Nicolae să se întâmple asta pentru ca noi (în acea zi şi eu, în Bucureşti fiind, am făcut curăţenie în casă, în loc să merg la Sfânta Liturghie) să înţelegem rostul acestei întâmplări. Sfântul Nicolae este ocrotitorul lor permanent. Lui îi las copiii în grijă ori de câte ori nu sunt lângă mine, iar ei îl iubesc foarte mult. Îi citim minunile, iar ei îl cheamă în ajutor pentru toate dorinţele lor. Asta a fost ca o paranteză.

Vorbeam despre minunile Sfântului Nectarie, dar nu puteam să-l uit pe Sfântul Nicolae, ocrotitorul lor. Tot Sfântul Nicolae a avut grijă de Luca atunci când a căzut, pe geam, de la aproape 2 m, pe ciment şi nu a avut decât o zgârietură la cap. Avea aproape 2 ani. Cine mi-a salvat copilul atunci dacă nu Sfântul Nicolae, la care mă rog în fiecare dimineaţă când ies pe uşă, să-mi păzească copiii, pe Luca, care nu e lângă mine (stă la bunici pentru ca eu să mă pot duce la serviciu) şi pe Alex care e toată ziua la gradiniţă!? N-o să pot să-i mulţumesc, niciodată, îndeajuns, sfântului pentru grija lui. 

Monica Lazăr

Sursă: Blog - Ciprian Voicilă