În India, practica avortului în funcție de sex a fost inițiată de Statele Unite

de Kirsten Andersen, 13 septembrie 2013

În India, creşterea dezechilibrului între sexe, cauzat de avorturile selective, își are rădăcinile în eforturile americane de control a populației, au declarat experții, în cadrul unei comisii a Congresului american.

Audierea, intitulată „Fetele dispărute ale Indiei”, a fost organizată de republicanul Chris Smith, un congresman cu convingeri pro-viață și adversar înfocat al avorturilor selective.

congresmanul Chris Smith

 „Avortul selectiv nu este un accident, ci reprezintă o politică violentă, vicioasă şi premeditată, ce este impusă lumii de către mişcarea pro-avort de control a populaţiei”, a declarat congresmenul Smith. „Avortul selectiv este crud şi discriminatoriu. Este o violenţă împotriva femeilor.”

Congresmenul Smith a spus că a vrut să se asigure că agenţiile de dezvoltare cu sediul în America nu susţin în prezent controlul coercitiv al populaţiei.

„Legiuitorii din India, SUA şi din întreaga lume trebuie să apere femeile de acest atac vicios”, a spus acesta.

De-a lungul istoriei, cultura indiană a favorizat băieţii din cauza zestrei uriaşe pe care părinţii trebuie să o plătească pentru ca fetele lor să se poată mărita. Atunci când Consiliul populaţiei din Statele Unite a introdus în anii '70 tehnologia de identificare prenatală a sexului şi a sugerat avortarea fetele nedorite, milioane de astfel de proceduri au fost efectuate.

Matthew Connelly, profesor de istorie la Columbia University din New York, a spus oamenilor legii că: „Specialiştii în dezvoltare au fost primii care au promovat avortul selectiv drept o posibilă soluţie la ceea ce ei au văzut a fi o explozie demografică.”

De fapt, cel care le-a cerut biologilor să găsească o modalitate de a determina sexul unui copil nenăscut a fost Steven Polgar, liderul departamentului de cercetare al Planned Parenthood din anii 1960.

„Aflaţi la apogeul puterii şi influenţei lor, americanii care au contribuit cu cei mai mulţi bani la programele de control a populaţiei din întreaga lume - toţi aceştia fiind bărbaţi - au privit controlul populaţiei drept o prioritate absolută şi nu au acordat nicio atenţie consecinţelor reducerii numărului de femei”, a declarat Connelly.

El a mărturisit că doi lideri ai Consiliului Populaţiei – preşedintele de atunci, Bernard Bereslon şi Sheldon Segal, cel care a condus divizia biomedicală – au promovat avortul selectiv. Segal i-a învăţat pe medicii indieni cum să determine sexul unui făt, iniţiind astfel o eră a avortului selectiv în cadrul subcontinentului.

Dar încercările lor de control a populaţiei nu s-au limitat la avort.

„În India, Pakistan, Bangladesh şi Indonezia, donatorii occidentali au sprijinit financiar sterilizarea oamenilor, iar consultanţii occidentali i-au ameninţat pe cei care refuzau, cu privarea de îngrijiri medicale şi de educaţie”, a mărturisit Connelly. „În 1975, când Indira Gandhi a delarat stare de urgenţă şi a folosit poliţia şi armata pentru a duce oamenii în taberele de sterilizare, donatorii străini şi-au sporit de fapt sprijinul.”

Connely a declarat că, de vreme ce Statele Unite au creat problema avortului selectiv în India, acestea trebuie să facă tot ce pot pentru a remedia această situaţie.

„Tocmai datorită rolului important pe care Statele Unite l-au avut în susţinerea programelor de control a populaţiei la nivel mondial, nu putem pretinde că nu avem nicio responsabilitate pentru aceste consecinţe”, a spus Connelly.

La audierea de marţi, republicanul Smith a remarcat problemele culturale pe termen lung cauzate de genicid. „Avortul selectiv şi infanticidul feminin au dus la raporturi dezechilibrate ale sexelor. În unele părţi ale Indiei, de exemplu, la 100 de fete se nasc 126 băieţi”, a spus el. „Aceasta duce la o penurie de femei, fapt ce conduce apoi la traficul de persoane, vândutul mireselor şi prostituţie.”

Cercetătorul Sabu George, membru al Campaniei Împotriva DiscriminăriiSexuale din India, le-a spus legiuitorilor în cadrul audierii că mai mult de 6 milioane de fetiţe au fost avortate în doar ultimii 10 ani, şi că, deşi au fost adoptate legi care interzic avortul selectiv, acestea sunt rareori puse în vigoare. Drept consecinţă, raportul fetelor faţă de băieţi a scăzut în modconstant de la 934 de fete la 1000 de băieţi în 1991, la 927 la 1000 în 2001, pentru ca în 2011 să se ajungă la doar 914 fete la 1000 de băieţi. Cât despre recensământul din 2011, India avea cu 37 de milioane mai mulţi bărbaţi decât femei. Mulţi experţi spun că acesta este cel mai important factor care a dus la creşterea ratei criminalităţii în ţară, în special violenţe şi/sau crime sexuale împotriva femeilor.

„Instabilitatea internă este sporită în ţările care afişează o inegalitate de gen exagerată, ceea ce duce la o estimare alterată a securităţii statului”, au scris Valerie M. Hudson şi Andrea den Boer, autoarele studiului „Un surplus de bărbaţi, un deficit de pace”.

„Cu siguranţă numărul crimelor violente împotriva femeilor creşte direct proporţional cu creşterea deficitului de femei”, a spus Hudson pentru The New York Times. „Acest lucru va limita şansele de viaţă ale femeilor până în viitorul îndepărtat”.

Jill McElya, avocat al drepturilor omului, a spus comisiei că cel mai bun mod prin care Congresul poate lupta împotriva traficului de fiinţe umane este să se adreseze cauzei principale. Ea a declarat că de vreme ce Departamentul de Stat al SUA cere naţiunilor care beneficiează de ajutor financiar să raporteze despre traficul de fiinţe umane, tot aşa ar trebui să le ceară să raporteze şi despre ce măsuri iau pentru protejarea fetiţelor nenăscute încă.

„Li se poate permite oare acestor ţări cărora li se cere să se asigure că fetele lor nu sunt traficate, să admită uciderea lor în mod sistematic fără repercusiuni? Nu”, a spus McElya.

„Aducând lumină asupra a ceea ce se întâmplă în India, sperăm să ne îndreptăm către o lume unde fiecare femeie este cinstită şi respectată datorită demnităţii ei intrinseci şi unde fiecare copil este binevenit indiferent de sex”, a spus congresmen-ul Smith.

Republicanul din New Jersey a încercat de o lungă perioadă de timp să-şi avetizeze colegii legislatori asupra problemei globale a genicidului.

În luna aprilie, Smith a găzduit în Congres proiecţia documentarului „Este o fată!” pentru sensibilizarea asupra problemei genicidului, spunându-le colegilor săi: „ Cuvintele: „este fată” sunt cele mai mortale cuvinte din lume.”

„Conform unei estimări a ONU, până la 200 de milioane de femei lipsesc astăzi în întreaga lume datorită genicidelor, avorturilor selective, abandonurilor sau neglijenţelor fatale asupra fetiţelor, şi asta doar pentru că sunt de sex feminin", a spus el.

Sursă: LifeSiteNews

Traducere: Flavia-Maria Hemcinschi

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Trăind în casa mamelor-surogat

În fiecare zi, nenumărate femei apelează la avort pentru a scăpa de sarcinile nedorite, alte femei folosesc tehnici de reproducere invazive, în timp ce altele aşteaptă ca uterul lor să fie ales pentru a purta copilul, în stadiul de embrion, preţios pentru altcineva, sau pentru a i se recolta ovule pe care le va vinde.

Trăim într-o lume în care singurul standard moral este: „Tot ceea ce vreau este bun şi trebuie să îl obțin.”. Indiferent de mijloace și consecințe. Nu mai contează că prin avort punem capăt unei vieţi inocente, că prin tehnicile de reproducere asistată sunt creaţi embrioni dintre care doar foarte puțini sunt folosiți și urmează creșterea firească, iar restul sunt distruși imediat ori congelaţi şi decongelaţi după bunul plac al aparținătorilor, practic în jur de 97-98% dintre copiii concepuți murind înainte de a fi născuți. Totul este bine pentru că aşa vrem noi, pentru că aşa ne dorim, pentru că de asta credem că avem nevoie. Doar NOI contăm. Şi atât.

Atunci de ce să ne mai mirăm că într-o țară ca India, în care sărăcia este cuvântul de ordine, industria mamelor surogat a căpătat o asemenea amploare. O nouă formă de sclavie, care aduce o anumită bunăstare mamelor-incubator – dar cu ce preț? Moartea atâtor copii prin FIV, încetarea funcționării normale a familiei pentru o perioadă, cu consecințe încă necercetate, degradarea simbolică a maternității, a legăturii unice între mamă și copil.

Iată doar câteva din aceste realități, conform articolului jurnalistei Lucy Wallis de la BBC, publicat în 30 septembrie 2013.

 

Se estimează că în India, cifra afacerilor cu mame-surogat se ridică la mai mult de 1 miliard de dolari pe an.

O serie de motive fac ca India să fie „patria mamelor-surogat”. Tehnologia medicală bună este disponibilă, costul este relativ scăzut, iar situația juridică este, de asemenea, favorabilă. Mama surogat nu are niciun drept sau obligaţii legate de copil, ceea ce face lucrurile mai uşoare, întrucât în lumea occidentală, mama care naşte copilul este considerată ca fiind mamă și numele ei este trecut în certificatul de naștere.

India are o treime din numărul celor mai săraci oameni din lume și criticii susțin că sărăcia este un factor major în decizia femeilor de a deveni mamă surogat.

Pe perioada sarcinii, unele mame surogat locuiesc în cămine pe care criticii le numesc „fabrici de făcut copii”. Ele dau cuplurilor fără copii familiile dorite, dar cum se simt aceste femei ce aleg în schimbul banilor să poarte în pântece copilul altcuiva?

„Am devenit mamă-surogat pentru a vedea cum copiii mei au tot ceea ce am visat eu vreodată”, declară Vasanti, o femeie de 28 de ani.

Vasanti este însărcinată, dar nu cu propriul ei copil. Ea poartă copilul unui cuplu japonez. Pentru aceasta ea va fi plătită cu 8.000 dolari, suficient pentru a-şi construi o casă nouă și trimite cei doi copii, în vârstă de cinci și șapte ani, la o școală de limbă engleză - ceva ce ea nu a crezut că ar putea fi vreodată posibil.

Ei i-a fost implantat embrionul și va petrece următoarele nouă luni într-un cămin din apropierea orașului Anand din Gujarat, cu aproximativ alte 100 de mame surogat, toate pacientele doctoriţei Nayna Patel.

Sunt până la 10 mame surogat în fiecare cameră. Femeilor le este servită masa şi primesc vitamine, fiind încurajate să se odihnească.

Regulile casei interzic femeilor să întreţină relaţii sexuale în timpul sarcinii, și este subliniat faptul că nici medicul, nici spitalul, nici cuplul al cărui copil este, nu sunt responsabili de o eventuală complicaţie.

În cazul în care mama poartă gemeni ea primește o taxă mai mare, de 10.000 de dolari. Dacă ea pierde sarcină în primele trei luni, primeşte 600 $. Cuplurile plătesc în jurul a 28.000 dolari pentru o sarcină care se finalizează cu o naştere încununată de succes.

Dr. Nayna Patel, ce conduce clinica IVF şi căminul pentru mame, a adus pe lume sute de copii în ultimul deceniu. Ea recunoaște că mulți oameni găsesc munca ei jignitoare şi că centrul este privit ca o „fabrică de făcut copii”.

Unii spun că mamele surogat sunt exploatate, dar Patel susţine că lumea marilor afaceri, a luxului și politica sunt dure, considerând că în societatea în care trăim toată lumea se foloseşte de toată lumea. În opinia sa, mamele încheie o afacere echitabilă, căci depun un efort fizic şi sunt compensate pentru asta, ştiind că nu există nici un câștig fără durere. Iar banii pe care îi câștiga sunt foarte mulţi după standardele locale.

Unele mame se întorc din nou după ce au dat naștere o dată. De trei ori este de maximul de sarcini permis în clinică.

 Regulile căminului, în care locuiesc mamele-surogat, sunt:

• Este obligatoriu ca mamele surogat să trăiască în casă

• Ele nu au voie să aibă relații maritale în timpul sarcinii

• Cuplul, spitalul sau medicul nu sunt responsabili pentru orice riscuri sau complicaţii

• Căminul are o matroană care are grijă de femei și le dă medicamentele

• Duminica este ziua în care soţii şi copiii mamelor-surogat le pot vizita

• Femeile pot deveni mame-surogat de maxim trei ori sub controlul dr. Patel

• Unele dintre femei sunt angajate după naştere de către cuplurile pentru care au născut pentru a avea grijă de copil sau pentru a fi doici pe perioada de timp cât ei rămân în India pentru pregătirea documentelor și a vizelor de imigrare necesare pentru a putea lua copilul acasă.

Vasanti a născut prin cezariană un băieţel despre care povesteşte cu lacrimi în ochi că nu a apucat să îl vadă decât pentru câteva secunde. Copilul a fost dus direct la un spital de nou-născuți de unde părinții îl vor putea lua şi duce în Japonia.

În timpul în care micuţul băiețel pe care ea l-a purtat în pântece pentru nouă luni îşi începe noua sa viață, Vasanti şi-o începe pe a ei. Ea locuiește acum într-o casă nouă, împreună cu familia și copiii ei merg acum la o școală de limbă engleză.

„Copiii mei cresc și ne dorim un viitor mai bun. De aceea am făcut acest lucru și nu vreau ca fiica mea să fie o mamă surogat”, spune Vasanti.

(„House of Surrogates” se difuzează pe 1 Octombrie la ora 21:00 BST pe BBC Four. Se poate viziona mai târziu pe BBC iPlayer)

Sursă: bbc.co.uk

  Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

O tragedie în Irlanda și standardele duble ale Indiei

Articolul de mai jos a fost publicat pe portalul One India pe 19 noimebrie 2012. Cu părerea de rău că în mass-media românească nu există o astfel de analiză a cazului morții Savitei Halappanavar, deși a fost subiect de senzație, traducem acest articol, multe dintre realități fiind valabile și pentru reacțiile oamenilor de media și politici din țara noastră, în acest caz și în altele similare.

Mass-media indiană este ca un magician, care continuă să creeze ceva uriaș din nimic. Formatorii de opinie, gardienii morali, care și-au acordat singuri certificate pentru această calitate, și mai ales cei din presa audio-video și electronică, folosesc din plin o tragedie umană într-un mod care, din punctul de vedere al statutului drepturilor omului din țara lor, nu ar fi o problemă. De fapt, comportamentul întregii elite a societății indiene a fost șocant, în acest caz.

Activiștii, politicienii și toți cei care sunt interesați să apară pe sticlă, dar nu spun, de fapt, nimic, au avut un subiect important odată cu moartea tragică a Savitei Halappanavar, în urma unor complicații cu sarcina – o fetiță – în Irlanda. Au împins subiectul în topul știrilor pentru că era o mină de aur pentru rating. A fost surprinzător faptul că mass-media indiană nu a încercat să ancheteze cele întâmplate, așa cum face cu multă minuțiozitate când este vorba despre un politician indian pe care îl au în vedere. De data acesta, mass-media a prezentat doar câțiva activiști împotriva avortului din Irlanda, dar nu a cerut un punct de vedere al spitalului sau al autorităților competente. Pe unul din posturile populare de știri, un activist indian pentru drepturile omului profera acuzații rasiste împotriva autorităților irlandeze pentru că ”au ignorat cererea Savitei Halappanavar” și au lăsat-o să moară, într-un mod dureros. Prezentatorul i-a susținut punctul de vedere. A doua zi, același prezentator acuza un alt oficial irlandez pe aceeași temă.

Media și politicienii practică dublul-standard

Acesta este de fapt miezul problemei, care arată ipocrizia felului nostru de a fi. Cu aceeași lipsă de rușine, liderii politici au îmbrățișat feminismul cu entuziasm și s-au aruncat în luptă spunând că este un caz de încălcare a drepturilor omului. Brinda Karat, din partea stângii, a declarat: ”ei au preferat să sacrifice viața tinerei femei decât să facă ceva împotriva convingerilor lor religioase”. Partidul BJP, de dreapta, a organizat o demonstrație în fața Ambasadei Irlandei din New Delhi. Liderul partidului spus: ”Moartea îngrozitoare a unei femei indiene tinere care era însărcinată trebuie să fie un exemplu pentru noi toți să fim uniți pentru a ne asigura că, chiar și unei femei din clasa de mijloc i se va face dreptate, dacă vom fi uniți”. S-au făcut apeluri pentru anularea legile Irlandei în privința avortului. Este de înțeles ca rudele copleșite de durere ale Savitei să procedeze așa, dar cum pot instituțiile politice și diplomatice să facă astfel de cereri nerealiste?

De ce nu se ridică voci la fel de puternice pentru femeile sărace din India?

Întrebarea mea pentru elita politică și mass-media este de ce nu îşi dedică la fel de mult timp și energie, de ce nu au același standard moral înalt când mii de femei mor datorită condițiilor medicale dezastruoase din țara noastră? De ce nu își mută atenția de la cabinetele medicale cu aer condiționat din orașele metropolitane la regiunile rurale unde o mamă însărcinată are mari șanse să moară la jumătate drumului până la spitalul cel mai apropiat, să nască pe holul acestuia ori în câmp liber?

Doar pentru că Savita Halappanavar aparține clasei de mijloc înstărite, considerate astăzi ca reprezentând chipul și identitatea Indiei, a făcut ca moartea ei să fie mai interesantă? Pe liderele pseudo-feministe precum Smriti Irani și Karat Brinda nu le veți găsi niciodată interesându-se de nevoile reale ale femeilor din țara noastră, dar cu nerăbdare preiau ceva din străinătate, fără să știe ce s-a întâmplat cu adevărat acolo.

Ne uităm puțin la rata mortalității materne în India?

Rata mortalității materne în India este de multe ori mai mare decât în Irlanda și stimații noștri lideri au ajuns să atenteze până și la suveranitatea Irlandei datorită unei tragedii punctuale? De ce oare suntem atât de nerușinați și plin ide ipocrizie? În media s-a vehiculat ideea că moartea Savitei este o crimă al cărui autor este Irlanda.

De ce sunt formatorii de opinie, gardienii morali de azi, invizibili când o străină este violată în India?

Dacă așa văd ei situația de acum, cum o văd pe cea a câtorva sute de turiste străine atacate în timpul vacanței în țara noastră? Cazul lui Scarlett Keeling este încă proaspăt. Familia acestei biete femei, violată și lăsată să moară pe plaja Goa în 2008, a fost devastată. Și sunt multe alte incidente similare. De ce nu se găsesc formatori de opinie și oameni de media care să se ocupe și de sentimentele familiei rănite, de după această crimă? Îi numim pe irlandezi rasiști, dar cu ce credibilitate ne înfățișăm noi lumii ca ne-rasiști?

Are vreo bază acuzația că nu i-a fost îndeplinită cererea pentru că nu era catolică? De unde știm că doctorii au refuzat să o ajute pentru că Irlanda este o țară catolică? Nu sunt acestea două versiuni indianizate ale faptelor reale?

Un articol străin a pus întrebarea: ”De ce ambasadorul Indiei a decis să adauge vocea sa la presiunea lobby-ului pentru avort, a Partidului Muncii și a consorțiilor media care presează de ani de zile să fie schimbată legislația privind avortul? Este o practică normală în lumea diplomației moderne să te alături unor cereri particulare care vizează schimbarea unei legi fundamentale într-o țară suverană?” Același articol ridică și probleme care sunt în afara domeniului medical: ”conexiunile dintre familia Halappanavar, lobby-ul avorționist și campania rapidă din  mass-media rămân neclare. Cum a aflat, în mod real, ziarul Irish Time despre acest caz? Ei îl citează pe Praveen Halappanavar în mod extensiv, dar el i-a contactat pe ei sau mai întâi a vorbit cu cineva din lobby-ul avorționist?”

De ce această confuzie?

Sunt două aspecte implicate în cazul morții Savitei, unul pur medical și care se referă la o persoană, iar al doilea, politico-religios, se referă la întreaga societate. Din punct de vedere medical, chiar și un doctor și Biserica Catolică din statul natal al Savitei, Karnataka, au spus că septicemia a fost cauza exactă a morții și că doctorii nu au reușit să prevină aceasta. Celălalt aspect al problemei, care reflectă disensiunile din Irlanda cu privire la avort nu are nimic de-a face cu India. Este problema lor internă. Dacă mass-media vrea să vadă demonstrațiile din Irlanda ca fiind în favoarea Savitei, se înșeală. Adevărul este că moartea tragică a Savitei a fost folosită intenționat în dezbaterile politice interne despre avort și că, chiar dacă legile privind avortul vor fi schimbate, acesta se va datora mai mult proceselor politice de acolo, și nu morții Savitei.

Dacă în Irlanda este rău, la noi este și mai rău

Suntem adesea aclamați ca o putere globală emergentă și tindem să ne supra-estimăm. Adevărul este că suntem un stat post-colonial, indiferent cât ne pretindem a fi o națiune avansată. Mai avem un drum lung până să ne facem curat în propria curte. Prezentându-ne peste graniță cu afirmații naționaliste și feministe, goale pe dinăuntru, ne vom face de râs. Irlanda cel puțin face ceea ce zice. Noi am aplicat legea determinării sexului copilului nenăscut. Există milioane de Savite care mor în condiții mult mai dureroase în propria lor țară. Să avem grijă de ele mai întâi.

Sursa: Shubham Ghosh, An Irish tragedy and India'sdouble standards

*

Indian media is a conjuror that continues to create something big from anything or nothing. The self-certified moral guardians of the Indian media, particularly those hailing from the electronic background, have been dragging on a human tragedy in a way that the human rights records of their own country are always in order. In fact, the behaviour of the greater Indian society in general was shocking.

Activists, politicians and all those who are more interested to show their faces to the camera and speak nothing but hollow words are found going overboard on Savita Halappanavar's tragic death over maternal complications in Ireland and the media, which is largely a representative of the urban elite, has found a golden opportunity to push it high on the viewership rating list. 

What was surprising with the Indian media did not care to investigate the matter, as it generally does with great interest when an Indian politician is netted, and instead allowed some activists to tear into lone representatives from Ireland who are actually anti-abortion activists. There was no voice present to represent the hospital and authorities concerned. 

In one of India's popular news channel, a human rights lawyer was seen levelling racist allegations against the Irish authorities for 'ignoring Savita Halappanavar's plea' and allowed her to die a painful death. The anchor, quite  supported the viewpoint. The very next day, the same anchor of the channel was seen charging at another Irish representative on the issue. 

Media, politicians indulge in double-standards 

This entire matter shows the hypocrisy of Indian psyche. The shameless political leaders with all feminist enthusiasm jumped into the fray and said it was a case of violation of human rights. Left's Brinda Karat said: "... they preferred to sacrifice the young woman's life rather than to do something which have gone against their religious belief." 

The BJP also brought out a rally and protested in front of the Irish embassy in New Delhi. Party leader Smriti Irani said: "This horrific death of a pregnant young Indian woman should be an example for all of us to stand united and ensure that even a small, middle class family will get justice when India stands united." 

There are even calls that Ireland's abortion laws should be liberalised. It is understandable if the grief-stricken kin of Savita make such demands but how can formal political and diplomatic establishments raise such an unrealistic demand? 

Why don't we see an equally strong voice in favour of poorer women in India? 

My question to the political and media establishments is that why don't they devote as much time and energy and assume a moral high ground when several thousands of women die under pathetic medical conditions in this country? Why don't they care to look away from the air-conditioned doctors' chambers of the metropolises to the distant rural areas where a pregnant mother has a high chance of succumbing midway to a primarily health centre because of the huge distance or delivers on the corridor of a health centre or even in the open field? 

Just because Savita Halappanavar belonged to the well-off middle-class, considered today as India's face and identity, that made her agonising death more saleable? Pseudo-feminist leaders like Smriti Irani and Brinda Karat are never found addressing the real woes of the women in the country but eagerly take up an issue abroad without actually knowing what had happened on ground. 

We are pointing out at Ireland's maternal mortality rate? 

India's maternal mortality rate is multiple times of that of Ireland and our esteemed leadership has begun challenging even the latter's sovereignty just because of a one-off tragedy? Why is the Indian mind so shameless and thought so full of hypocrisy? Some sections of the media call the Halappanavar death as a murder committed by Ireland. 

Why are India's moral guardians invisible when a foreigner is raped in India? 

If that is the case, then what about those several foreign tourists who are targetted while they come for holiday in this country? The case of Scarlett Keeling is still a fresh one. The family of the poor soul, who was allegedly raped and left to die on a Goa beach in 2008, was devastated. And there are many other similar incidents. Why don't we find the 'morally superior' activists and mediamen from India addressing sentiments left wounded by the crime. We call the Irish racist, but what is our credibility to show to the world as a non-racist race? 

Does the projection that poor woman pleaded, saying she was not a Catholic, has any solid base? Or did the doctors really refused to help Halappanavar, saying it was not possible for Ireland is a Catholic country? Are these too Indianised versions of what actually happened? 

A foreign article has rightly asked: "...why the Indian Ambassador to Ireland has decided to weigh in, adding his voice to the pressure of the abortion lobby/Labour Party/media consortium who have been pressing for years for legalisation. Why is the Indian Ambassador suddenly so interested in Ireland's abortion laws? Is it really normal practice in modern diplomatic circles to join in partisan demands of a sovereign country to change so fundamental a law?" 

The same article has raised questions that lie outside the medical domain. It says: "...the connections between the Halappanavar family and the abortion lobbyists and the rabidly pro-abortion media remain unclear. How exactly did the Irish Times become aware of the case? They quote Praveen Halappanavar extensively, but did he contact them or did he speak to someone in the abortion lobby first?..." 

Why are we confusing ourselves? 

There are two sides in the Savita death case, one purely medical and pertains to an individual while other, politico-religious and more concerned with the community/society. On the medical part, even a doctor and Catholic Church in Savita's home state Karnataka said that septicaemia was the precise reason for her death and that doctors failed to anticipate such a fatal outcome. 

The other side of the story, which reflects the inner tussle in Ireland over changing its abortion laws, has really nothing to do with India. It is their internal matter. If the Indian media is feeling elated to see those rallies in Ireland in favour of Savita, it is mistaken. The truth is that Savita's tragic death has been used up in Ireland's internal political games over abortion and even if the rules on abortion are changed in the future, it will be more effected by the compelling political equations than by Savita's death. 

If Ireland is bad, we are worse 

Applauded as an emerging global power often, we Indians tend to overestimate ourselves. But the fact remains that we are a post-colonial state no matter how much we pretend as an advanced nation and have a long way to go before we put our own house in order. Going overboard with hollow feminist and nationalist assertion makes us look a laughing stock. Ireland at least practices what it preaches, do we follow the 'sex determination is illegal' principal that we preach? There are a million Savitas who are dying more painful deaths in their own country. Let's take care of them first.