Interviu cu capul unei familii care numără zeci de membri: „Te costă să ai copii, dar este cel mai important lucru pe termen lung”

de Alexandra Nadane, Studenţi pentru viaţă 

L-am cunoscut pe Liam Ó hAlmhain la o masă rotundă de la Comisia de Sănătate a Camerei Deputaţilor din Parlamentul României. Este director de abonamente la o publicaţie catolică şi în aprilie a fost la Bucureşti pentru a participa la conferinţa internaţională Traficul de persoane: O ameninţare la ValorileFamiliei. El a venit pentru a susţine cauza pro-familie şi a-i îndemna pe români să fie mai pro-activi ca societate civilă şi a obţine astfel politici publice care protejează familia naturală.

Irlandezii sunt foarte asemănători cu românii prin faptul că au un puternic filon religios. Deosebirea dintre noi şi ei ar putea sta în faptul că ei au încă o cultură pro-viaţă foarte pronunţată. După ce am vorbit un pic cu Liam despre familia lui – conversaţie de rutină, în pauza de cafea –, ne-am dat seama că avem ce învăţa de la irlandezi şi în termeni de cultură pro-adopţie.

Câţi copii aveţi?

Am 10 copii – nouă în viaţă.

Câţi dintre ei au fost adoptaţi?

Numai al doilea a fost adoptat, când băiatul avea vreo trei ani. Soţia mea devenea îngrijorată. Nu voiam doar un băiat, pur şi simplu. Noi ne doream o familie. De fapt, a fost destul de ciudat. Eu am fost cel care a sugerat adopţia, dar fără succes, până într-o zi, când soţia a descoperit cât de mult iubea… un iepure pe care îl aveam pe lângă casă. Atunci mi-a zis: „Aş putea iubi şi un copil adoptat, de fapt cred că ar fi mult mai bine decât un iepure!”

Femeile adesea se tem că nu ar putea iubi un copil care nu e carne din carnea lor…

Exact! Aceasta încă mai reprezintă o problemă. Dar iată că, de atunci şi până acum, soţia mea a ajuns să aibă o mulţime de copii. Şi a devenit şi un adevărat expert în adopţie. Cu toate aceastea, încă i se pare că eu am o relaţie mai bună decât ea cu fiica noastră adoptivă. Eu am spus mereu că mă asemăn cu Dreptul Iosif, fiindcă şi el a fost tatăl adoptiv al lui Iisus. Dar noi i-am spus de la bun început fetei că a fost adoptată. Fratele ei mai mare era băiat, cel care a venit pe lume după ea a fost băiat, iar următorul tot băiat. Aşa că, atunci când soţia mea a rămas gravidă cu al cincilea copil şi era întrebată ce era, ea răspundea: „Sigur că băiat! Fetele le adoptăm!” Cam asta spunea totul, nu-i aşa?

Câţi nepoţi aveţi acum?

17, din care doi sunt adoptaţi.

Nepoţii adoptaţi sunt ai fiicei voastre adoptive?

Chiar aşa. Din punct de vedere medical, nu există motive pentru a nu avea copii, dar cred că motivul poate fi unul psihologic. Aşa că, la opt sau nouă ani după căsătorie, a adoptat primul copil, iar acum se pregăteşte pentru a doua adopţie, deja a ales copilul.

Cum se desfăşoară procesul de adopţie în Irlanda?

Fiica mea trăieşte în Spania, unde procesul de adopţie e puţin diferit decât în Irlanda. Iar la noi, din câte ştiu, există firme de adopţie care îi ajută pe cei care vor să găsească un copil adoptabil. În prezent, se adoptă mulţi copii din Rusia, Vietnam, se realizează adopţii internaţionale.

Ne-aţi povestit că aveţi în familie un copil din India. Care dintre ei este?

Fata mea din Spania a adoptat un copil indian. Şi aşa am devenit şi naşul de botez al unui copil indian care s-a convertit la catolicism. Este copilul natural al unui tată catolic din Dehli. Tatăl mai sprijină un copil aflat într-un orfelinat din India. Avem mulţi prieteni care au adoptat. Eu sunt mai în vârstă. Pe vremea noastră, erau şi destui copii irlandezi adoptabili, iar toţi prietenii de vârsta noastră au adoptat copii irlandezi. Generaţia de după noi a apelat la adopţii internaţionale. A existat şi o fază în care se puteau adopta destul de mulţi copii din România. Vecinii de pe strada noastră au adoptat copii din Peru. Vin de departe. Şi copiii lor sunt foarte diferiţi unul de celălalt.

Aşadar, Irlanda are o cultură a adopţiei?

Are. Are cultura copiilor. Chiar şi cumnata mea, care, timp de nouă ani, nu a reuşit să facă copii, a adoptat. Iar peste un an a născut şi propriul ei copil natural.

Irlanda este mai conservatoare decât restul Europei, e foarte ataşată de valorile familiei naturale, nu?

N-aş spune „conservatoare”. Aşa spune mai degrabă înclinată către familia tradiţională. Dar nu aş califica-o drept „conservatoare”, totuşi. Însă, într-adevăr, Irlanda este ţara cu cea mai mare rată a natalităţii din Europa – aproape dublă faţă de a României.

Avem o situaţie destul de dramatică aici în ceea ce priveşte rata natalităţii şi valorile familiei. Aveţi un mesaj pentru români?

Mi-e greu să mă gândesc la asta. Să ştiţi că şi Irlanda se îndreaptă spre aceeaşi situaţie. Tinerii ar trebui încurajaţi să se căsătorească mai devreme, să se încreadă în Dumnezeu şi să nu caute exclusiv bunăstarea materială. E adevărat că te costă să ai copii, dar este cel mai important lucru pe termen lung.

Preluare de pe Știri pentru viață

Lansarea volumului „Drumul crucilor” (”The Way of the Crosses”) de Peter Hurley / Muzeul Naţional al Ţăranului Român

 

Marţi, 10 decembrie, la ora 17.30, Muzeul Naţional al Ţăranului Român găzduieşte, la Studioul Horia Bernea, lansarea dublă a ediţiilor în limba română şi engleză ale volumului „Drumul crucilor”, respectiv, ”The Way of the Crosses” semnate de Peter Hurley şi publicate de Editura Martor a Muzeului.

 

 Cartea prezintă experienţele uimitoare trăite de Peter Hurley de când se află în România, în special călătoria pe jos de la Săpânţa la Bucureşti. Pornind de la credinţa că spiritul popoarelor europene trăieşte în satul românesc, că România este ultima ţără „vest” europeană care încă mai păstrează vie, nealterată, civilizaţia rurală autentică, Peter Hurley face o încercare de a convinge românii să descopere atât comoara neprețuită pe care o reprezintă tradițiile populare, cât şi responsabilitatea care le revine pentru păstrarea acestora.

 

„Irlanda este o ţară străveche, dar noi trăim cu vestigiile civilizaţiei noastre ţărăneşti. În România, aceleaşi tradiţii le găseşti încă vii. Este un aspect definitoriu pentru tot ce înseamnă poziţionarea României”, afirmă Peter Hurley.

 

 La 26 noiembrie 2012, Peter Hurley a pornit într-o călătorie de 650 de kilometri, singur, pe jos, având ca unică sursă de supravieţuire bunătatea și ospitalitatea oamenilor. A mers de la Cimitirul Vesel până la Muzeul Național al Țăranului Român, parcurgând câte 30 de km pe zi. Douăzeci şi sase de zile mai târziu, pe 21 decembrie 2012, ajungea la destinație.

 

 După lansarea de la MNȚR, Peter pornește din nou la drum, înapoi spre Săpânța, de data aceasta cu o mașină plină de cărți.

 

 Va face popasuri pentru a-și prezenta cartea în urmatoarele orașe: Brașov (11 dec.), Odorheiul Secuiesc (12 dec.), Reghin (13 dec.), Cluj-Napoca (14 dec.), Bistrița (16 dec.), Vatra Dornei (17 dec.), CentrulCultural Sighetu-Marmației (18 dec.), Baia Mare (19 dec.), Slatina (Ucraina) (20 dec.) și, în final, Săpânța, pe 21 decembrie, exact la un an după ce a încheiat drumul pe jos.

 

 Pentru mai multe informații: www.traditia.ro, facebook: Peter Hurley - irlandezul din Romania, Twitter: peterhurley13, peterhurley68@gmail.com.



Cel mai mare Marş Pro-Life ţinut vreodată în Irlanda: 60.000 de persoane la Dublin, pe 6 iulie 2013

În urma unor intense presiuni internaţionale, Guvernul Irlandei a propus un proiect de lege care elimină protecţia vieţii copiilor nenăscuţi, legalizând astfel avortul, un vot final urmând a fi dat miercuri în Parlament.

Acest lucru a atras nemulţumirea populaţiei. Astfel, mai mult de 60.000 de irlandezi au participat la a şaptea ediţie a All Ireland Rally for Life, la Dublin, pe 6 iulie, manifestând în apărarea vieţii copilului nenăscut. A fost cel mai mare miting pro-life ţinut vreodată în Irlanda, numărând de aproape 6 ori mai mulţi participanţi decât marşul de anul trecut. Mesajul transmis Guvernului irlandez a fost foarte puternic:

„Noi nu suntem de acord cu avortul şi cerem să ne fie respectat dreptul de a ne exprima prin vot asupra acestei probleme cruciale”

Un moment emoţionant a avut loc atunci când o participantă la marş, Tracy Harkin, a spus în aplauzele entuziasmate ale audienţei:

"Cu aproape 7 ani în urmă, mie şi soţului meu,Tom, ni s-a comunicat că fata noastră nenăscută încă ,Kathleen Rose, suferă de o afecţiune numită trisomie 13, o stare uneori descrisă ca fiind "incompatibilă cu viața".

Ei bine, Kathleen Rose este astăzi cu noi aici. Ea nu este incompatibilă cu viața: ea este iubirea vieții noastre".

40.000 de manifestanţi la Dublin, pentru păstrarea legilor care apără viaţa copiilor nenăscuţi în Irlanda

Sursă: LifeSiteNews

„Spuneţi primului-ministru să-şi ţină promisiunea: fără avorturi în Irlanda”

De Hilary White

Dublin, 20 ianuarie 2013. – Zeci de mii de manifestanţi s-au adunat pe străzile din Dublin, în faţa Parlamentului, vineri seara, pentru a cere guvernului laburist să-şi ţină promisiunea din campanie: aceea de a feri Irlanda de problema avortului. Demonstranţii au venit din toată ţara pentru priveghere şi marş, iar punctul culminant l-a constituit telefonul dat în biroul primului-ministru, atunci când 30.000 de oameni au scandat în cor: „Enda, ţine-ţi promisiunea.”

Eoghan de Faoite, unul dintre organizatorii marşului, a sunat de pe telefonul său mobil în biroul lui Enda Kenny, spunând: „Bună seara, domnule prim-ministru, la telefon este Vigil for Life (Veghea pentru Viaţă). Sunt însoţit de 30.000 de oameni care doresc să vă reamintească de promisiunea pro-viaţă făcută în 2011.”

De Faoite a spus mai târziu: „Privegherea a fost un eveniment istoric cu un impact extraordinar, iar vocea majorităţii a avut un cuvânt de spus în problema protejării mamei şi copilului. ”

Marşul din Piaţa Merrion a fost organizat de cel mai important grup de activişti pentru-viaţă din ţară, Youth Defence, ca protest faţă de decizia guvernului de a introduce o lege care ar putea permite avortul „limitat”.

Primul-ministru Enda Kenny a declarat pentru postul naţional RTE că a fost considerat „mai rău ca Irod”, regele iudeu care a ordonat, de Crăciun, uciderea tuturor pruncilor mai mici de 2 ani pentru a-şi proteja tronul. Însă Kenny nu şi-a cerut scuze, spunând în interviu că este de „datoria” sa să „clarifice” prevederile legii. Kenny a negat din nou că guvernul ar intenţiona să legifereze avortul la cerere, declarând: „Datoria mea ca şef al guvernului este să luăm măsurile legale în problema sinuciderilor, care este o problemă dificil de rezolvat.”

Kenny a adăugat că o întâlnire care a avut loc cu episcopii de la vârf ai Bisericii Catolice în această problemă a fost „foarte constructivă şi realistă”.

Printre vorbitorii participanţi la marş s-a numărat şi Mickey Harte, managerul popularei echipe de fotbal Tyrone, care a declarat mulţimii: „Sunt o persoană obişnuită, cetăţean, soţ şi tată.”

„Lumea mea este lumea sportului, după cum ştiţi, şi sunt mândru de tradiţiile sportive pe care le avem. Dar cea mai frumoasă tradiţie de care sunt mândru este respectul pentru mame şi copiii lor nenăscuţi, respect care s-a manifestat constant în cadrul serviciilor medicale din Irlanda. Irlanda, fără avort, este una dintre cele mai sigure ţări din lume pentru o femeie însărcinată. Ca orice ţară, avem şi noi punctele noastre slabe. Dar când e vorba de viaţa copilului înainte de a se naşte, avem un sistem de valori, un ideal moral pe care îl împărtăşim celorlalţi cu mândrie. Nu ar trebui să renunţăm la el acum sau în viitor.”

Problema avortului a ajuns într-un punct maxim când mass-media a indus o isterie generală legată de moartea unei tinere indience, cetăţean irlandez, care s-ar fi produs din cauza unor complicaţii la naştere. Soţul ei s-a adresat presei susţinând că ea solicitase să facă avort, dar că fusese refuzată, şi că legislaţia pro-viaţă din Irlanda este cea care ar fi ucis-o.

Activiştii pro-avort au profitat de incident pentru a forţa guvernul să dea o lege ca răspuns la decizia din 2010 a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta este legată de un caz anterior, în care Curtea Supremă de Justiţie a Irlandei a hotărât că o femeie poate face avort în mod legal dacă e în pericol de a se sinucide.

„Am reamintit Guvernului că avortul nu este un tratament pentru sinucidere şi acesta trebuie să ia în considerare dovezile aduse în faţa Parlamentului, care confirmă realitatea, a spus de Faoite, organizatorul privegherii. ”

Niamh Uí Bhriain, de la Life Institute, a spus mulţimii: „Aţi venit aici nu cu miile, ci cu zecile de mii, din toate colţurile Irlandei, pe ploaie, ninsoare sau frig, pentru a spune guvernului că suntem o majoritate pro-viaţă  şi că nu vom accepta avortul, acum sau în viitor, în ţara noastră.”

Pro Life Campaign este cea care a ajutat la organizarea marşului, iar consilierul juridic al acesteia, Caroline Simons, a spus că ideea potrivit căreia femeile trebuie să facă avort pentru a preveni sinuciderea este „demontată complet” de către declaraţiile experţilor de la audierile din Parlament de săptămâna trecută.

Simons a spus mulţimii: „Psihiatrii care au vorbit la audieri au fost unanim de acord că avortul nu reprezintă un tratament pentru sinucidere. Nu există nicio dovadă care să susţină că avortul ar reduce riscurile privind sănătatea mintală determinate de o sarcină nedorită. Dar există dovezi potrivit cărora avortul creşte riscul de probleme de sănătate mintală viitoare în cazul unui număr important de femei. Dacă Guvernul legiferează avortul, această lege nu va vindeca pe nimeni de idei suicidale. În schimb, în cazul multor femei, va pune în primejdie numeroase vieţi.”

Într-o contra-demonstraţie pro-avort, demonstranţii au fost în număr de 200, relatează Poliţia.

 

Traducerea şi adaptarea Simina Bălăşoiu

Sursa: http://www.lifesitenews.com

Daniella Jackson (21 de ani) a învins cancerul pulmonar, refuzând avortul copilului său

de Peter Saunders

Într-un număr din luna mai al publicaţiei Daily Mail, a fost prezentată povestea impresionantă a unei mame în vârstă de 21 de ani, care a învins cancerul după ce a refuzat să îşi sacrifice copilul nenăscut.

Daniella Jackson a fost diagnosticată cu o tumoare la plămânul stâng la scurt timp după ce a aflat că este însărcinată. Medicii i-au recomandat să avorteze copilul, pentru a putea să fie operată, însă femeia a refuzat.

După o sarcină dificilă, aceasta a născut o fetiţă sănătoasă, iar apoi a fost operată, pentru a-i fi extirpată tumoarea, împreună cu jumătate de plămân. Conform unui raport Metro, tumoarea era carcinoidă, cu dezvoltare lentă, cu rezultate satisfăcătoare faţă de alte tumori pulmonare.

În general, tumorile pulmonare carcinoide au o perspectivă de vindecare mai bună decât alte forme de cancer pulmonar. Persoanele care suferă de tumori pulmonare carcinoide prezintă o rată de supravieţuire de 5 ani în 78%-95% din cazuri şi de 10 ani în 77%-90% din cazuri.

Un an mai târziu, a devenit fericita mamă a unei fetiţe pe nume Rennae – al doilea copil al său – şi i s-a spus că nu mai are nicio urmă de boală.

Fiind o creştină romano-catolică practicantă, Daniella Jackson a declarat că avortarea copilului ei nu a fost niciodată o opţiune, datorită credinţei sale puternice: „Am fost întotdeauna hotărâtă să am copilul. Simţeam o legătură atât de profundă cu fetiţa mea, nu puteam să o părăsesc.”

Avortul ca practică pentru salvarea vieţii mamei reprezintă un procent minuscul din cele 200.000 de avorturi care se fac în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord în fiecare an.

În anul 1992, în Regatul Unit, s-a prezentat un raport conform căruia în primii 25 de ani de la punerea în vigoare a Legii de legalizare a avortului din 1967 (The Abortion Act 1967), dintre toate avorturile, numai 0,013% au fost efectuate „pentru a salva viaţa mamei”, însă şi în aceste cazuri, a fost discutabilă problema necesităţii unei astfel de acţiuni radicale. Statisticile privind avorturile din anul 2009 în Anglia şi Ţara Galilor nu înregistrează niciun caz de acest gen.

În general, atunci când viaţa unei mame este pusă în pericol din cauza unei sarcini în curs, copilul este la o vârstă viabilă şi, prin urmare, poate fi salvat pur şi simplu prin grăbirea naşterii. Totuşi, în cazuri foarte disparate, doctorii ar putea spune că este necesară oprirea unei sarcini precoce la jumătatea trimestrului (13-22 săptămâni) în situaţii de urgenţă, pentru a salva viaţa mamei.

Însă este atât de rar un astfel de caz, încât cei mai mulţi obstetricieni nu îşi amintesc nici măcar de un singur caz în toată viaţa lor de practică medicală.

Chiar şi Alan Guttmacher, fost Preşedinte al Federaţiei pro-avort de planning familial din SUA (US Planned Parenthood Federation) spunea încă din 1967:

„În prezent, este posibil pentru orice pacientă să treacă cu bine printr-o sarcină, cu excepţia cazurilor în care suferă de o boală fatală, precum cancer sau leucemie; dar într-o situaţie ca aceasta, avortul nu va putea prelungi, şi cu atât mai puţin nu va putea salva viaţa mamei. ”

De fapt, femeile care suferă de cancer vor renunţa la chimioterapie, iar în cazul nostru la operaţia chirurgicală, pentru copil.

Daniella nu ştia dacă va supravieţui din cauza bolii sale, însă îşi iubea atât de mult bebeluşul, încât era dispusă să îşi asume orice risc şi, dacă era necesar, să îşi sacrifice viaţa pentru viaţa fetiţei sale. Acum iată că are bucuria de a avea grijă şi de a-şi preţui comoara de fetiţă, văzând-o cum creşte. Într-o zi, cine ştie, la cealaltă cumpănă a vieţii, poate Rennae va fi cea care va trebui să aibă grijă de Daniella.

Le doresc Daniellei şi fetiţei Rennae tot ce este mai bun în viaţa lor împreună şi mă rog ca dragostea, dăruirea de sine şi credinţa puternică în Dumnezeu, care au ajutat-o pe Rennae să se nască, iar pe Daniella să se vindece, să crească tot mai mult.

Lectura poveştii lor m-a încurajat şi mi-a dat nădejde să fac cunoscută această mărturie, care poate va fi o încurajare şi pentru alţii, bucurându-se de comoara pe care o reprezintă viaţa unui om, mulţumind Lui Dumnezeu pentru dragostea plină de credinţă şi de dăruire de sine de care a dat dovadă trimiţându-L pe Iisus, care s-a jertfit pentru noi în loc să ne lase să pierim.

Iisus a spus că „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pună pentru prietenii săi.” Şi a demonstrat această dragoste răstignindu-se pe cruce pentru mântuirea noastră, astfel încât a putut să împartă cu noi nu numai această viaţă, ci toată veşnicia. Astfel ne-a iubit El pe noi.

Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. (Romani 5, 6-8).   

Retipărit cu acordul lui Peter Saunder

Traducere Costrasel Anca, după LifeSiteNews

Lovitură de teatru în cazul Savita Halapanavaar! Autoarea articolului original retractează afirmații de bază

Moartea doctoriței indiene Savita Halapanavaar a devenit subiect internațional de presă și cap de lance al presiunii organizațiilor susținătoare a avortului pentru anularea protecției vieții copilului nenăscut în Irlanda.

După moartea Savitei și a fetiței ei nenăscute, în circumstanțe încă neclare, un uriaș demers media a început prin publicarea articolului ”Woman 'denied a termination' dies in hospital” (Femeia căreia i s-a interzis avortul moare la spital) pe prima pagină a ziarului The Irish Times de miercuri 14 noiembrie 2012, de către Kitty Holland și Paul Cullen.

Praveen Halappanavar

Articolul preia spusele soțului Savitei și atribuie moartea acesteia faptului că nu i s-a aprobat avortul pe motiv că Irlanda este o țară catolică. Realizat doar pe baza declarațiilor prin telefon ale lui soțului, Praveen Halappanavar, articolul a devenit unica sursă pentru un șir de preluări fără precedent, atât în presa scrisă, în emisiuni TV și radio, fiind distribuit intensiv pe internet. În Irlanda, știrea a fost aproape unicul subiect al traficului pe Twitter și al conversațiilor de pe Facebook timp de câteva zile. Prima țară străină care a preluat știrea a fost Anglia, în care personalități importante din mass media au distribuit-o pe conturile lor de pe rețele de socializare. Au urmat Statele Unite, India și întreaga lume.

Încă de miercuri au fost organizate demonstrații de protest împotriva legilor irlandeze de protecție a vieții copiilor începând cu concepția, în Dublin, Limerick, Cork, Galway, Belfast și la Ambasada Irlandei din Londra.

The Telegraph, The Daily Mirror, The Daily Mail, The Independent, Sky News, Time Magazine, Euronews, CNN, The New York Times, ABC, The LA Times, The Washington Post, Fox News, The Hindu, The Hindustan Times sunt câteva dintre canalele media importante care au scris despre cele întâmplate și au prezentat demonstrațiile de protest.

În trei zile, articolul din The Irish Times a fost vizualizat de 700.000 de ori.

Aruncarea oprobiului public asupra legilor de protecție a vieții din Irlanda nu a ținut cont că acestea stipulează clar că, în cazul în care viața mamei însărcinate este în pericol, doctorii trebuie să intervină pentru a o salva, chiar dacă aceasta poate conduce spre moartea copilului nenăscut.

Au existat însă și reacții ale unor medici din diferite țări și ale unor organizații pentru viață, care au arătat că există multiple elemente neclare în acoperirea media: știrea a așteptat câteva zile până să fie lansată, perioadă în care organizațiile susținătoare ale anulării protecției vieții copilului din momentul concepției au pregătit instrumentarea ei; autoarea principală a articolului, Kitty Holland, este fiica a doi renumiți susținători ai avortului; un avort nu ar fi salvat viața Savietei, ci i-ar fi grăbit moartea cu două zile, dată fiind septicemia acesteia.

Dacă din punct de vedere medical sunt așteptate concluziile unei comisii numită de Ministerul Sănătății, din punct de vedere mediatic a apărut un puternic semn de întrebare privind acuratețea articolului original.

Pe 1 decembrie, onestitatea acoperirii media de care a avut parte cazul Savitei, datorată în primul rând informației că acesteia i-a fost refuzat avortul pentru că Irlanda este o țară catolică, a fost pusă sub semnul întrebării. Kitty Holland a declarat că este conștientă că înregistrările medicale ale Savitei nu prezintă nici o solicitare de avort, deși acestea conțin inclusiv amănunte de genul solicitărilor de pâine prăjită și ceai, și că singura sursă pentru existența acestei solicitări este versiunea faptelor prezentată de soțul Savitei. În același timp, ea a declarat că ea nu susține că un avort ar fi salvat viața Savitei și că versiunea soțului acesteia este confuză și, ca atare, așteaptă rezultatul anchetei pentru a vedea dacă a existat, într-adevăr, o astfel de solicitare.

Dacă se va dovedi că așa a fost, nu va fi de mirare. Căci eliminarea protecției vieții din momentul concepției, prin legalizarea avortului, a fost făcută în două moduri: fie prin forță, în țările cu regimuri totalitare comuniste și naziste (Lenin a legalizat avortul în Rusia, Hitler în Germania și Polonia ocupată), fie prin manipularea populației prin repetarea unor minciuni, în țările cu regimuri democratice (în SUA, de exemplu, povestită chiar de unul din artizanii ei).

Mai jos redăm traducerea saitului savitatruth.com, dedicat punerii în evidență a încercării de manipulare internațională a tragicei morții a Savitei:

FACT CHECK: AVORTUL ÎN IRLANDA

Susținătorii avortului se folosesc de moartea tragică a doctoriței Savita Halappanavar pentru a legaliza avortul în Irlanda prin panică și minciună.

CUNOAȘTE TRAGEDIA

1 | Doctorița Savita și copilul ei mor

28.10.2012 | Doctorița Savita Halappanavar și copilul ei nenăscut, de 17 săptămâni, mor la Spitalul Universitar Galway, în urma unei septicemii (infecție a sângelui) apărută după o serie de complicații datorate pierderii sarcinii. Unii dintre cei mai renumiţi doctori irlandezi și indieni susțin public faptul că avortul are prea puțin de-a face, sau chiar deloc, cu acest caz.

Surse: Belfast Telegraph, The Hindu

2 | Presa așteaptă până să scrie despre cele întâmplate, iar susținătorii avortului cunosc situația dinainte

Soțul doctoriței Savita și presa păstrează tăcerea asupra morții ei pentru mai bine de două săptămâni. Susținătorii legalizării avortului au știut că acest caz va fi făcut public cu cel puțin trei zile înainte de acest moment și au pus la punct o strategie de presă prin care să exploateze moartea Savitei pentru a promova campaniile lor de lungă durată pentru legalizarea avortului în Irlanda.

Surse: Irish Independent

3 | Tragedia apare în presă

28.10 - 14.11.2012 | Primul articol asupra cazului apare în Irish Times și este scris de fiica a doi reputați activiști pentru legalizarea avortului. În paralel cu așteptarea publicării Raportului grupului de experți despre avort – cu privire la avort în Irlanda, povestea morții doctoriței Savita are parte de o acoperire media coordonată la nivel global. Presa acuză constant restricțiile asupra avortului și cultura catolică din Irlanda ca fiind responsabile pentru moartea Savitei.

Surse: Irish Times

4 | Apar controverse despre echipa de investigație

20.11.12 | La doar câteva ore după ce guvernul irlandez a numit o echipă formată din 7 membrii să investigheze cauzele morții doctoriței Savita, iese la iveală faptul că șeful echipei de experți este un susținător fervent al avortului, iar alții trei experți din echipei au fost schimbați, în urma protestelor soțului doctoriței Savita.

Surse: Lifesite News, Irish Independent

5 | Jurnalista care a lansat știrea despre Savita abandonează versiunea inițială

1.12.2012 | Kitty Holland, co-autoare a știrii originale din The Irish Times, admite într-un interviu radio că ea ”nu a fost satisfăcută” de argumentele privind faptul că Savita ori soțul acesteia ar fi cerut întreruperea de sarcină.

În ciuda susținerii într-un articol ulterior din Observer că articolul din The Irish Times a fost publicat „în conformitate cu normele legale de verificare a informațiilor”, într-un recent interviu la radio, Kitty Holland a admis că „s-a bazat tot timpul” pe versiunea soțului privind cele întâmplate.

Surse: Articolul original din Irish Times, Interviul radio, Articolul din Observer

FAPTELE

Presa și susținătorii avortului corelează moartea doctoriței Savita cu lipsa legalizării avortului în Irlanda. Faptele demonstrează că avortul nu are nici o legătură cu moartea doctoriței Savita.

1 | Moartea doctoriței Savita nu a fost determinată de întârzierea sau refuzul întreruperii sarcinii.

Doctorul Sam Coulter-Smith, profesor universitar la Rotunda Hospital din Dublin declară: „Acest caz nu are probabil nici o legătură cu legislația privind avortul.” - Belfast Telegraph

În urma constatărilor sale privind moartea doctoriței Savita, doctorița Hema Divakar, Președintele ales al Federației Societăților de Obstetrică și Ginecologie din India, a declarat următoarele:

„Întârzierea sau refuzul de a întrerupe sarcina nu pare să fie în sine cauza morții. Chiar dacă legea ar fi permis aceasta, nu înseamnă că întreruperea ar fi fost cea care i-ar fi salvat viața”, a spus ea.

„Septicemia avansată asociată cu coagulare intravasculară diseminată (CID), o hemoragie care pune viața în pericol și este o complicaţie a septicemiei, afectarea unui organ major şi pierderea masivă de sânge de către mamă, datorită infecţiei severe, sunt cauzele morții în cazul doctoriței Savita. Acesta este ceea ce se pare că s-a întâmplat, iar acest șir de evenimente nu putea fi oprit doar prin întreruperea sarcinii.” The Hindu Times

Doctorița Savita a murit de septicemie, iar întreruperea sarcinii nu este un tratament pentru septicemie.

2 | Susținătorii avortului au fost informați, dându-li-se timp să coordoneze o strategie media care să exploateze moartea doctoriței Savita, înainte ca povestea să apară în presă.

Emailurile publicate arată că susținătorii avortului și instituții politice au fost informați că va apărea o știre-bombă despre moartea doctoriței Savita cu cel puțin trei zile înainte de publicarea în presă a cazului.

Susținătorii avortului s-au întâlnit pentru a discuta strategia cu câteva zile înainte ca acest caz să apără în presă.

Kitty Holland, autoarea primului articol, este fiica a doi susținători notorii ai avortului. În lipsa oricăror informații publice disponibile despre cazul morții doctoriței Savita, în afara celor furnizate de soțul acesteia, articolul lui Kitty Holland din Irish Times titra șocant: „Femeia căreia i-a fost refuzat avortul moare în spital”.

Tonul articolului sugerează apăsat că refuzul avortului a fost cauza morții doctoriței Savita. Kitty Holland va scrie într-un articol ulterior că „Rămâne să fie stabilit dacă faptul că i s-a refuzat întreruperea de sarcină a fost un factor care a contribuit la moartea Savitei”.

Surse: Irish Independent,  Lifesite News, Irish Times,  The Guardian

3 | Regulamentele medicale actuale din Irlanda specifică clar faptul că astfel de intervenții pot fi necesare în cazuri precum cel al doctoriței Savita.

Regulamentele medicale în vigoare prevăd clar că intervenția respectivă, incluzând întreruperea sarcinii, poate fi executată în cazuri excepționale, precum cel al doctoriței Savita:

„În practica obstetrică curentă, pot apărea complicații rare în care unele intervenții terapeutice (ce includ și întreruperea sarcinii) sunt necesare în situații în care, datorită imaturității extreme a copilului, șansele de supraviețuire ale acestuia sunt foarte mici sau inexistente. În aceste circumstanțe excepționale, s-ar putea să fie necesară întreruperea sarcinii pentru a proteja viața mamei, făcându-se toate eforturile pentru a salva viața copilului.”

Sursă: Medical Council Guide for Registered Medical Practitioners, Section 21.4

4 | Nu există nici o dovadă a faptului că medicii care o tratau pe doctorița Savita, sau oricare alți medici din Irlanda, ar fi luat o hotărâre care ar fi împiedicat salvarea vieții acesteia.

Legislația irlandeză și regulamentele medicale permit un tratament care salvează viața mamei, în cazuri precum cel al doctoriței Savita, iar medicii irlandezi din acest caz recunosc acest principiu, la fel cum procedează medicii irlandezi în general.

Doctorul Sam Coulter-Smith, profesor la Rotunda Hospital din Dublin, a spus:

„Cred că cei mai mulți dintre noi care lucrăm în obstetrică și ginecologie avem păreri diferite în unele situații, dar majoritatea ar fi de părere că, dacă sănătatea mamei este amenințată de un pericol de moarte și avem un făt care nu poate trăi în afara pântecelui mamei, nu există decât un singur răspuns la întrebare, întreruperea sarcinii.”

Surse: Irish Examiner, Belfast Telegraph

5 | Rata mortalității materne e mult mai mică în Irlanda, țară susținătoare a vieții, decât în țările care au legi liberale ale avortului, precum India, Marea Britanie și Statele Unite.

Mulți dintre susținătorii avortului au susținut că legile ”pentru viață” sau cultura catolică a Irlandei au transformat-o într-o țară nesigură pentru mame.

În realitate, conform unui raport UNICEF din 2009, Irlanda este cel mai sigur loc din lume în care poți avea un copil. - BBC News

Rata mortalității materne în Irlanda este mai mică decât în India, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (UK) și Statele Unite.

India - Rata mortalității materne este de 33 de ori mai mare decât în Irlanda

Anglia - Rata mortalității materne  este 2 ori mai mare decât în Irlanda

Statele Unite - Rata mortalității materne este 3,5 ori mai mare decât în Irlanda

Sursă: Organizația Mondială a Sănătății (OMS)

6 | Țările susținătoare ale vieții, precum Irlanda, Polonia și Chile, sunt modele pentru sănătatea maternă

Chile, stat susținător al vieții, are cea mai mică rată a mortalității materne din America Latină. Polonia, tot un stat care protejează viața copilului nenăscut, este printre primele 10 țări cu cea mai mică rată a mortalității materne din întreaga lume. - CIA World Factbook

Un important studiu efectuat recent în Chile este cea mai nouă confirmare a faptului că avortul legal nu reduce mortalitatea maternă. - PLOS One Journal

ERORILE

Presa și susținătorii avortului corelează moartea doctoriței Savita cu lipsa, în Irlanda, a legalilității avortului. Acest lucru este greșit atât din punct de vedere medical, cât și legal.

Doctorița Savita a murit din cauza septicemiei, o infecție dezvoltată datorită pierderii sarcinii, și a bacteriei E. coli care a produs o beta-lactamază cu spectru larg (ESBL). Avortul nu este o metodă de tratare a septicemiei (și nici a oricărei alte afecțiuni), iar obstetricienii sunt de acord asupra faptului că întreruperea sarcinii ei printr-un avort provocat nu i-ar fi salvat viața.

Președinta Societăților de Obstetrică și Ginecologie din India a declarat: „Chiar dacă legea ar fi permis-o, întreruperea sarcinii nu i-ar fi salvat viața.”

2 | Introducerea în legislație a concluziilor Cazului X ar fi salvat viața doctoriței Savita

Relatările din presă arată că soțul doctoriței Savita incriminează legea irlandeză privind avortul ca fiind responsabilă pentru faptul că medicii nu i-au putut aplica Savitei tratamentul care i-ar fi salvat viața.

Legislația irlandeza și regulamentele Colegiului Medicilor din Irlanda permit în mod clar doctorilor aplicarea oricărui tip de tratament femeilor însărcinate pentru a le salva viața, chiar dacă acesta ar avea ca urmare neintenționată moartea copilului.

Diferența majoră care ar fi introdusă în legislație de concluziile Cazului X este că, între afecțiunile care amenință viața mamei și care justifică întreruperea de sarcină, ar fi fost trecută și tendința suicidară. Aceasta ar modifica înțelesul noțiunii de tratament care salvează viața, pentru că, în acest caz, avortul nu vindecă pacienta de intenția suicidală, nici de condiția psihică care poate să ducă la acesta. Trecerea în legislație a acestor concluzii este în mod clar irelevantă pentru cazul Savitei.

Discuția despre implicațiile legislative ale Cazului X este mai amplă decât atât.

3 | Catolicismul din Irlanda trebuie învinovățit

Conform presei, soțului doctoriței Savita i s-a spus că, deoarece Irlanda este „o țară catolică”, medicii nu o pot ajuta pe soția lui. Dar Spitalul Universitar Galway nu este un spital catolic.

Ministrul Sănătății, James Reilly, a declarat că el nu are nici o dovadă a vreunei motivații religioase care să-i fi împiedicat pe medici să salveze viața doctoriței Savita.

Episcopii catolici din Irlanda au declarat clar că, în cazul unei femei însărcinate care suferă de afecțiuni severe ce necesită anume tratamente ce pot pune în pericol viața fătului, „aceste tratamente sunt permise din punct de vedere etic atâta vreme cât se face tot ce este posibil pentru de a salva ambele vieți, atât a mamei, cât și a copilului.” Ei au subliniat că Biserica Catolică nu a învățat niciodată faptul că viața copilului ar trebui preferată vieții mamei.

Medicii catolici și spitalul sunt inițiatorii unui program de îngrijire maternală care maximizează probabilitatea unui rezultat bun atât pentru mame, cât și pentru copii. Rata scăzută a mortalității materne din Irlanda este, cel puțin parțial, rezultatul acestui model al celor doi pacienți.

Acum, că ai evaluat situația, ia atitudine. Postează pe Facebook sau Twitter.

Urmăreşte cazul pe Twitter

Surse: Wikipedia, savitatruth.com, LifeSiteNews, Youtube

Surse foto: Mercator, Abortion.ws, LifeSiteNews