Pe
22 și 23 martie 2014,
în orașele României are
loc Marşul pentru Viaţă 2014, manifestare organizată de asociaţiile care apără
viaţa copiilor nenăscuţi şi valorile familiei. Tema ediţiei din acest an a
Marşului pentru Viaţă este responsabilitatea, cu accent pe adopţie, pe care
participanţii o propun ca soluţie responsabilă şi constructivă în caz de
sarcină nedorită sau, pur şi simplu, ca modalitate de a oferi o şansă mai bună
unui copil dintr-o familie care nu are posibilitatea să îl crească. Pentru că
evenimentul va fi prilej pentru acţiuni diverse şi ample pe tot parcursul
Săptămânii pentru viață,
19-25 martie, i-am întrebat pe organizatorii din ţară ce program au pregătit cu
această ocazie şi – nu în ultimul rând – cine sunt şi ce-i motivează pe fiecare
dintre ei.
Asistentului
social Florin Ioniţă, căsătorit şi tată a doi copii, îi place voluntariatul. Ca
absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă-Asistenţă Socială, a ales în mod
firesc să activeze pentru cauzele apărate de creştinii ortodocşi. Ca membru al
Asociaţiei Provita, participă pe parcursul anului la module educative de
promovare a Vieţii prin şcoli şi licee, prezentând riscurile practicilor
avortive din puncte de vedere diferite – medical, religios, moral, etic.
Ca
angajat al Spitalului-Staţiune Pucioasa, din Dâmboviţa, a observat o creştere
alarmantă a numărului de avorturi, iar asta l-a determinat să se implice activ
în organizarea Marşului pentru Viaţă care are loc anual la Târgovişte.
Rep:
Cui adresaţi invitaţia de a participa la Marş şi de ce?
FI:
Invitaţia e deschisă oricărui om care promovează VIAŢA, indiferent de vârstă,
rasă, sex, ori religie.
Rep:
Ce v-a rămas în minte din anii anteriori?
FI:
Mi-a rămas în minte receptivitatea oamenilor, a familiilor tinere in special.
Rep:
Credeţi că Marşul are ca efect salvarea vieţii vreunui copil nenăscut aflat în
pericol?
FI:
Dacă Marşul Naţional pune pe gânduri o singură mamă, înseamnă O VIAŢĂ SALVATĂ,
iar asta e cel mai important lucru de pe pământ.
Rep:
S-a vorbit despre faptul că în România nu există o cultură a adopţiei. Mamele
şi familiile aflate în criză de sarcină sau în situaţii dificile după naştere
nu se gândesc să încredinţeze copilul spre adopţie. Nici statul nu prevede
adopţia în criza de sarcină, nici societatea nu valorizează actul adopţiei,
părinţii adoptivi şi copiii adoptaţi. Ce credeţi că se poate face în această
privinţă?
FI:
Consider că există o cultură a adopţiei, deoarece lucrez în acest domeniu.
Oamenii, în special familiile care nu pot face copii, îşi doresc cu ardoare să
adopte un copil, însă, ca de fiecare dată, statul pune bariere mari, printr-o
birocraţie ucigătoare şi legi făcute parcă împotriva oamenilor.
Rep:
Cunoaşteţi un caz de adopţie care a adus bine în viaţa tuturor celor implicaţi
– copilul, părinţi naturali, părinţii adoptivi?
FI:
Categoric, o familie sterilă s-a bucurat de adopţia unui nou-născut părăsit de
mamă în Maternitatea Pucioasa, al cărui Dosar a fost instrumentat de mine,
culminând cu Decizia de la DGASPC Târgovişte.
Rep:
În statele occidentale, mai ales în SUA, adopţia este un mod de viaţă. Actori
şi cântăreţi celebri adoptă copii, familii obişnuite adoptă un număr foarte
mare de copii – uneori chiar mai mare de cinci –, familii care au un copil cu
dizabilitate, de exemplu cu Sindrom Down, adoptă alţi copii cu aceeaşi
dizabilitate. Cum credeţi că s-ar putea dobândi şi în societatea românească
această deprindere nobilă, de a adopta nu doar atunci când o familie nu are
copii, ci de a adopta cu gândul la binele unui copil aflat într-o situaţie
critică?
FI:
Fiecare bine pe care îl facem unui copil are cu siguranţă ecou în Ceruri.
Adopţia unui copil, indiferent de situaţia lui actuală, reprezintă cu siguranţă
un bine şi – de cele mai multe ori – poate salva căsnicii, familii destrămate
si, de ce nu, vieţi.
Rep:
Ce reprezintă pentru dumneavoastră bărbatul, ce reprezintă femeia, ce reprezintă
copiii?
FI:
Fiecare membru are un rol reprezentativ în nucleul de bază a societăţii, iar
copiii reprezintă totul – împlinire, bucurie, speranţă – însuşi scopul vieţii
oricărei familii creştine.
Rep:
Ce le-aţi cere politicienilor să facă pentru a proteja şi a promova viaţa? În
condiţiile în care avortul nu ar putea fi total interzis, ce alte instrumente
credeţi că avem la îndemână pentru a apăra copiii nenăscuţi?
FI:
Dacă, din nefericire, nu vor putea interzice avortul, cel puţin să încurajeze
şi chiar să finanţeze campaniile care promovează VIAŢA. E mult mai nobil decât
să accepte tacit ori cu indiferenţă creşterea ratei avorturilor, din raţiuni
materiale.
Rep:
Care este programul manifestărilor prilejuite de Marşul pentru Viaţă în oraşul
dumneavoastră?
FI:
Programul manifestărilor Asociaţiei PROVITA Târgovişte, cu prilejul MPV 2014,
este următorul:
-Sâmbătă,
22 Martie 2014, ora 11:30: ne strângem pe Platoul „Mihai Viteazu“ din
Târgovişte.
-Ora
12:00: pornim Marşul – împărţim pliante, fluturaşi, materiale antiavort.
-Traseul:
Platoul „Mihai Viteazu“, în faţa Sindicatelor – Parcul Mitropoliei – Platoul
Complex Mondial – Platoul Prefecturii – Monumentul Eroilor – BCR – Catedrala
Mitropolitană (aici, cine doreşte, participă la Acatistul Sf. Stelian –
Ocrotitorul Copiilor).
-Organizatori:
ASCOR Târgovişte, PROVITA Târgovişte.
-Participanţi:
Asociaţia „Literata“Târgovişte, preoţi, medici, elevi şi studenţi.
Rep:
Aveţi un mesaj de adăugat?
FI:
Mesaj de suflet către politicieni: Dacă aveţi un cuvânt de spus în Parlament,
iniţiaţi URGENT demersuri de PROMOVARE, SUSŢINERE şi chiar SPONSORIZARE a
acţiunilor noastre comune, care nu vizează altceva decât preţuirea VIEŢII.
0 comments:
Trimiteți un comentariu