Maica Domnului, maica Ortodoxiei / Duminica Ortodoxiei, 9 martie 2014

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Tikhvin

Dacă Iisus Hristos nu S-ar fi născut din Fecioara, n-ar fi și Dumnezeu, ci simplu om. Dar, în acest caz, n-ar fi învins moartea și n-am fi mântuiți. Cei ce neagă nașterea lui Hristos din Fecioara neagă mântuirea.

Pr. Dumitru Stăniloae

A doua după Sfânta Treime

„Bucură-te, dumnezeu după Dumnezeu, a doua după Sfânta Treime! Numai tu primeşti plinătatea tuturor celor dumnezeieşti pe care le împărtăşeşti apoi îngerilor şi oamenilor.” Astfel glăsuiește Sfântul Andrei Criteanul către Maica Domnului.

Cuvintele sale sunt înalte, înfricoșătoare, dar deplin adevărate. Acesta este locul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Blândețea, smerenia, dragostea și unirea ei cu Dumnezeu sunt mai presus de ale oricărei ființe pământești sau cerești. Alături de Fiul ei, Maica Domnului este Împărăteasa care nu ne lasă niciodată. Atunci când o chemăm în ajutor, ea este mântuitoare din orice încercare. Ea se mâhnește doar pe cei care nu îi cer ajutorul. De aceea, toți cei care nu o cunosc pe Maica Domnului se lipsesc de mijlocitoarea cea mai puternică. Dar înălțimea și puterea ei nu pot fi percepute de oricine, ci doar de cel care este de un cuget cu ea: cugetul smereniei și al ascultării.

În primul rând, Maica Domnului este cea prin care Dumnezeu arată omului dreapta viețuire și, prin dreapta viețuire, îi dă dreapta credință. Cine poate să cugete drept despre Dumnezeu dacă nu cea care L-a purtat întru sine, cea care L-a odihnit și Îl odihnește deplin pe Dumnezeu în inima ei? Cine poate să vestească mai mult oamenilor dreapta credință dacă nu cea care le poartă oamenilor cea mai mare iubire și care le dorește mai mult mântuirea?

În chip firesc, Maica Domnului este maica Ortodoxiei. Unde este dreapta credință este Maica Domnului și unde este Maica Domnului cu adevărat acolo este dreaptă credință. De aceea, cine nu Îl primește pe Hristos ca născut din Fecioara Maria nu se poate împărtăși nici de dumnezeirea Lui.

Să ne gândim doar la faptul că Ortodoxia este caracterizată de smerenie și de dragoste. Sunt trăsăturile care o descriu atât de bine pe Maica Domnului! Căci cine, având atâta cunoștință de Dumnezeu, s-a smerit mai mult încât nu s-a așezat niciodată pe sine în față, ci mereu s-a păstrat în ascultare smerită?

Maică a lui Hristos Dumnezeu, Maica Domnului este maică a Bisericii. De-a lungul timpului, ea i-a luminat pe sfinți în toate disputele legate de dreapta credință și ea rămâne păzitoarea Ortodoxiei până la sfârșitul veacurilor.

Astfel, Maica Domnului este „Maica Vieţii şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice”, chezașa credinței și chezașa Împărăției Cerurilor.

Mamă și Fiu

Mama. Cuvânt sfânt chiar și pentru cei mai nesfinți dintre oameni. Cu toții ne bucurăm atunci când știm că există cineva care ne poartă de grijă, care ne iubește necondiționat. Cine poate să vorbească mai frumos, mai adevărat, despre o persoană decât mama acestuia? Nimeni, căci mama este cea care își cunoaște cel mai bine copilul. Fiecare pas, fiecare zâmbet, fiecare durere îi sunt cunoscute mamei. Viața ei este viața fiului. Maica Domnului a trăit prezența lui Iisus și a simțit toate cele ale Fiului.

Înălțimea virtuților Maicii Domnului a făcut-o vrednică să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. Însă pe noi ne mângâie faptul că ea este mamă nu doar pentru Fiul ei, ci pentru toți frații Fiului ei, pentru noi, oamenii.

Când ne cuprinde în brațe, Maica Domnului ne cuprinde cu o inimă ce-L are în ea pe Hristos. Dragostea ei poartă în noi dragostea și unirea cu Fiul ei. Și, simțindu-L pe bunul nostru Domn atingându-se de inima noastră, se naște în noi o mai adâncă rugăciune și un mai mare dor după Fiul ei și Dumnezeul nostru. Așa ni-L dăruiește ea pe Hristos.

Poporul nostru a cunoscut-o pe Maica Domnului și a cinstit-o. Pământul românesc este înțesat de biserici închinate ei, voievozii noștri au pus țara și cele mai importante ctitorii ale lor sub ocrotirea ei. În închisorile comuniste, Maica Domnului s-a arătat celor închiși pentru credință și i-a întărit în mucenicia lor.

În zilele noastre, Maica Domnului rămâne modelul desăvârșit de viață, de smerenie jertfelnică. Iar smerenia pe care o învățăm de la ea aduce în noi dragostea de Dumnezeu și dragostea de aproapele, fără de care lumea ar fi doar luptă și întuneric.

Ascultând desăvârșit de Dumnezeu, ea ne arată că ascultarea cea mai adâncă duce la primirea celui mai mare har. Cel ce se leapădă de egoism devine vasul cel mai încăpător pentru harul Duhului Sfânt. Și din sufletul său luminat de o frumusețe și de o curăție nepământești, harul se revarsă înspre cei din jur, curățind și înfrumusețând orice a fost murdărit și pângărit, vădind sensul lumii: Hristos.

Precum o maică își înalță pruncul și-l închină la icoană

Sfântul Grigorie Palama spune despre Maica Domnului că „ea singură este hotarul între firea creată şi necreată şi nimeni nu poate veni la Dumnezeu, dacă nu e luminat cu adevărat de ea, făclia de Dumnezeu luminată”.

Maica Domnului restaurează demnitatea omului. Așa cum rămâne în veci Născătoare de Dumnezeu, ea îl naște pe om duhovnicește, face cu putință legătura dintre om și Fiul ei. Așa cum o mamă își ridică pruncul în brațe și îl închină la icoană, tot așa, Maica Domnului îl ia în brațe pe fiecare om care este fiu al ei și îl duce nu la o icoană, ci la Însuși Hristos.

Ea este cea care Îl naște pe Hristos în inima noastră. Ea urzește rugăciunea în mintea și în inima noastră. Cea care știe cum să se roage, știind cine este Iisus, ce putere are El, știe să Îl așeze în inima aceluia care dorește cu dor să viețuiască frumos. Și viețuirea ortodoxă este cea mai frumoasă.

Maica Domnului poate, cu smerenia ei, să topească gheața din inimile împietrite. Ea poate, prin curăția ei, să ardă patimile necurăției. Cu dragostea ei, Maica Domnului poate să mângâie cele mai întristate inimi, să aducă nădejde celor fără de nădejde.

Maica Domnului dă sens celui care nu mai vede sens. Deznădăjduitului, ea îi este nădejde. În durere, ea este răbdare. În dragoste, ea este smerenie, iar în smerenie, ea este dragoste. Cu inima ei de mamă, Maica Domnului se apleacă și vine în inima și în viața tuturor celor care o caută.

Să ne bucurăm că Îl avem pe Hristos cu noi, să ne bucurăm că o avem pe Fecioara ca model, să ne bucurăm că o putem chema în rugăciunile noastre, să ne bucurăm că putem zice „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară”, să ne bucurăm că suntem creștini și că suntem creștini-ortodocși. Să ne-o facem mamă și mijlocitoare, să facem ca lumina Maicii Domnului să strălucească tot mai mult în inimile noastre, să-L nască pe Hristos și să-L dăruiască tuturor oamenilor!

Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată?

E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.

Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții,

Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieții,

spre Tine noi alergăm, arși, mistuiți de dor!

Ia-ne și pre noi părtași ai sfântului munte Tabor.

Și fă-Te și nouă

umbră și rouă,

Tu, adumbrirea de har,

să-și afle firea

noastră înnoirea

dintru plămadă de har.

Ca să-Ți strigăm cu toată făptura

într-o deplină închinăciune:

Bucură-Te, Mireasă urzitoare

de nesfârșită rugăciune.

Pr. Daniil Sandu Tudor,

Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu

„Mai unită cu Hristos decât toți sfinții, și de aceea mai presus de toți sfinții și îngerii, se află Maica Domnului, ca Una care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu zămislit și născut din ea ca om și apoi L-a purtat în brațe ca prunc și a rămas unită cu El prin afecțiunea omenească supremă pe care o trăiește o mamă față de fiul ei.

În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni.”

Pr. Dumitru Stăniloae

Sursă: Mănăstirea Putna