 |
| Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu - frescă, mânăstirea Dionysiou, Athos, sec. XVI |
Cuviosul Alexie s-a născut la Roma în
vremea împăratului Arcadie (395-408 d. Hr.) și Honorius (395-423 d. Hr.), din
părinți înstăriți și evlavioși. Tatăl său, Eufimian, era senator și îi iubea
atât de mult pe săraci, încât în fiecare zi punea trei mese în casa sa
orfanilor, văduvelor și străinilor.
Soția lui se numea Aglaida și, fiind
stearpă, se ruga lui Dumnezeu să dobândească copii. Dumnezeu i-a ascultat
rugăciunile și le-a dăruit un fiu. Crescând copilul cu vârsta și primind de la
părinții săi o bună educație, a devenit foarte înțelept și propovăduitor al
tainelor lui Dumnezeu.
Ajungând la vârsta desăvârșită, părinții
săi l-au căsătorit cu o fecioară de neam împărătesc.
În seara nunții, intrând Cuviosul în
cămara de nuntă, și-a scos inelul de aur și brâul cel scump, le-a înapoiat
soției sale și, luând suficienți bani din averea sa, a părăsit în grabă palatul
și cetatea, și a plecat în Laodicea din Siria și, de acolo, în Edessa din
Mesopotamia.
Cuviosul Alexie, disprețuind
deșertăciunea slavei lumești, a împărțit banii săracilor, chiar și hainele sale
și, după ce s-a îmbrăcat cu haine zdrențuite și cârpite, s-a așezat în
pridvorul Bisericii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ca unul dintre săraci.
A ales, astfel, să trăiască cu post aspru întreaga săptămâna, și numai
duminica, după ce se împărtășea cu Preacuratele Taine, gusta puțină pâine și
apă.
Părinții săi l-au căutat peste tot și,
neaflându-l, i-au trimis pe slujitori să-l caute. Unii dintre aceștia au ajuns
până la Biserica din Edessa, dar nerecunoscându-l, s-au întors fără el în Roma,
unde mama lui îl plângea cu durere și, purtând haine sărăcăcioase, stătea la
ușa casei sale, îndoliată zi și noapte. La fel și mireasa lui, îmbrăcată în
sac, a rămas alături de soacra sa, tânguindu-se.
Cuviosul Alexie, plăcutul lui Dumnezeu,
a rămas în pridvorul Bisericii Născătoarei de Dumnezeu vreme de șaptesprezece
ani. Într-o noapte însă, Născătoarea de Dumnezeu i s-a arătat în vis
ecleziarhului Bisericii și i-a cerut să-I aducă la icoana Sa pe omul lui
Dumnezeu. Ecleziarhul a ieșit îndată din Biserică, dar negăsind pe nimeni în
afară de Alexie, a rugat-o pe Maica Domnului să-i arate cine este omul lui
Dumnezeu, lucru care s-a și întâmplat. Atunci ecleziarhul, luându-l de mână pe
Cuviosul Alexie, l-a dus în Biserică cu toată cinstea și măreția.
Văzând Cuviosul că a devenit cunoscut, a
plecat pe ascuns din cetatea Edessa, căutând să meargă în Tars la Biserica
Sfântului Apostol Pavel, unde nu va fi fost cunoscut de nimeni. Însă purtarea
de grijă a lui Dumnezeu l-a călăuzit spre alt tărâm, căci un vânt puternic a
purtat corabia sa până la Roma. Ieșind din corabie, Alexie a înțeles că Domnul
a vrut să-l întoarcă acasă.
Când s-a întâlnit cu tatăl său, care nu
și-a recunoscut fiul, i-a cerut să se milostivească de el și să-l lase să se
hrănească din fărâmiturile ce cădeau de la masa lui. Tatăl său cu multă
dragoste l-a primit și, desigur, i-a dat și un slujitor care să-i poarte de
grijă. Unii slujitori din casă îl umileau și îl batjocoreau, însă Cuviosul pe
toate le răbda. Mâncarea sa o dădea săracilor, rămânând toată săptămâna fără
mâncare și apă, și numai după împărtășirea cu Sfintele și Preacuratele Taine
primea puțină pâine și apă.
Așa s-a nevoit el în casa părintească
vreme de șaptesprezece ani, fără să fie recunoscut de nimeni. Când a venit
vremea adormirii sale întru Domnul, a cerut de la sluga sa o hârtie și și-a
scris toată viața, locurile pe unde a petrecut, dar și unele dintre tainele pe
care numai părinții săi le cunoștea. Într-o duminică, sâvârșind Arhiepiscopul
Inochențiu Sfânta Liturghie, s-a auzit un glas dumnezeiesc din Sfântul Altar,
care îi îndemna pe credincioși să-l caute pe omul lui Dumnezeu. Într-o zi de
vineri, Cuviosul Alexie și-a predat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, iar
în după-amiaza aceleiași zile, credincioșii și Arhiepiscopul au venit la
Biserică să-L roage pe Dumnezeu să le descopere pe omul sfânt al lui Dumnezeu.
Atunci glasul dumnezeiesc i-a îndreptat spre casa lui Evfimian. După o vreme,
Arhiepiscopul împreună cu credincioșii
au ajuns la casa lui Evfimian și mare i-a fost mirarea, aflând pe cine caută
aceștia în casa lui, mărturisindu-le că nu știe pe nimeni care să aibă vreo
faptă bună și să fie plăcut lui Dumnezeu. Însă slujitorul care îl îngrijea pe
Cuvios, îndemnat de putere dumnezeiască, le-a povestit despre modul de viață al
săracului Alexie căruia îi slujea. Evfimian, fără să știe că Sfântul adormise
deja întru Domnul, a descoperit fața acestuia, care strălucea ca a unui înger.
În mâna Cuviosului a văzut, desigur, hârtia pe care nu a putut să i-o smulgă
din mână. Apoi, le-a spus celor ce venise că a găsit omul lui Dumnezeu.
Credincioșii și Arhiepiscopul s-au rugat Cuviosului să le îngăduie să vadă
scrisoarea pe care o ținea în mână. Îndată ce arhivarul Bisericii a citit
scrisoarea, Evfimian și-a dat seamă că este fiul său, pe care îl căuta de ani
de zile și mare jale a căzut pe familia sa; plânset și durere mare le-a cuprins
pe femeie și pe mireasa lui.
Împăratul Honorius și Arhiepiscopul au
dus cinstitele moaște ale Cuviosului Alexie în mijlocul cetății, lăsându-le
spre închinare și binecuvântarea credincioșilor. Toți cei care veneau și
sărutau cinstitele moaște, muți, surzi, orbi, leproși, demonizați, primeau
grabnic tămăduire. Văzând aceste minuni credincioșii dădeau slavă lui Dumnezeu.
Era atâta lume care venea să se închine la cinstitele moaște, încât nu puteau
să le ducă în Biserica Sfântului Bonifaciu ca să le îngroape. Le-au aruncat
chiar și aur și argint oamenilor pentru a le distrage atenția, dar în zadar.
După ce au fost așezate cintitele moaște în Biserică, credincioșii au
sărbătorit festiv vreme de șapte zile, la sărbătoare participând și părinții și
mireasa Cuviosului. Apoi, au așezat sfintele moaște într-o raclă făcută din
aur, argint și pietre prețioase. Îndată sfintele moaște au început să
răspândească o mireasmă bine mirositoare și să izvorască mir, prin care toți
credincioșii primeau tămăduire.
Cuviosului Alexie este sărbătorit în
fiecare an, pe 17 martie.
0 comments:
Trimiteți un comentariu