“Zero, zero, zero…” / Povestiri cu tâlc

duminică, 2 martie 2014

| | |


Un om se întâlni odată cu un filozof şi începu a-i înşira laude despre femeia lui:

-  Nevasta mea e frumoasă! zise omul.

La asta, înţeleptul scrise pe o hârtie un  „0”; adică un zero, un nimic.

-  Nevasta mea e bogată! zise omul.

 Filozoful mai scrise un zero: „00”

-  Femeia mea e de neam mare!

Filozoful mai scrise un zero: „000”

-  Femeia mea e cuminte!

Filozoful mai scrise un zero: „0.000”

-  Femeia mea e harnică!

Filozoful mai scrise un zero: „00.000”

-  Femeia mea e blândă!

Filozoful mai scrise un zero: „000.000”

Acum erau şase zerouri laolaltă, adică de şase ori tot nimic.

Atunci, omul mai adăugă:

-  Femeia mea mai e o femeie cu frica lui Dumnezeu şi cu purtări curate.

La asta, filozoful scrise numărul 1 înaintea celor şase zerouri: „1.000.000”. Prin asta, cele şase zerouri deodată căpătară preţ şi se făcură un milion.

Poate să aibă o femeie, sau un om, oricât de multe şi bune însuşiri; ele nu ajung nimic daca nu stau în fruntea lor credinţa, morala şi purtările cele bune.