 |
| Foto: Adam Falkowski (OrthPhoto) |
„Fie ca inima ta să nu
pizmuiască pre cei păcătoşi, mai bine fii mereu în frica Domnului.” /Pilde
23:17/
1. Eşti om botezat, adică curăţit de
necurăţia dintru început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia cea
dintru început şi buruiana cea străveche au izvorât din păcatul cel dintru
început şi străvechi al strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi prea-marele
dar ce ţi s'a dat prin botez?
2. Dintr'o cocină murdară, botezul a făcut
din tine Biserică. Aşadar, ce invidie poţi avea oare în inimă faţă de cei ce
preschimbă iarăşi o dumnezeiască Biserică în cocină murdară? Inima ta să nu
invidieze pe cei păcătoşi.
3. Sau dacă cuiva i se curăţă, luminează,
tămâiază şi împodobeşte casa; şi acesta, în loc să ţină casa sa în astfel de
rânduială, ia lopata şi aruncă peste uşi şi ferestre toată necurăţia - îl vei
invidia, oare, sau îl vei plânge?
4. Însuşi Domnul Dumnezeu a curăţit prin
botez pe tot omul botezat. Frica ar trebui să te cuprindă în faţa acestui gând,
frica lui Dumnezeu, care a venit pentru a spăla, lumina, renaşte şi mântui pe
oameni.
5. Precum curg lacrimile din pricina unei
mari tristeţi, dar şi din pricina unei mari bucurii, aşa şi frica îl cuprinde
pe om din pricina unei mari răutăţi, dar şi din pricina unei mari jertfe.
Dumnezeu S'a arătat în Hristos ca o slugă pentru a curăţi casa ta, pentru a
preschimba cocina în Biserica din inima ta. Oare nu te cuprinde frica de atâta
smerenie a Împăratului Împăraţilor? Şi oare nu te cuprinde frica când vezi pe
omul botezat când păcătuieşte? Cu adevărat, nu este ceva mai nebunesc decât a
invidia pe păcătos. Nebunie e şi a-l invidia pe cel drept, mare nebunie - dar
a-l invidia pe păcătos e cel mai nebunesc lucru.
6. Ce este păcătosul? Este un sinucigaş
inconştient. Este un om ca orice om, care îşi doreşte viaţa, însă neîncetat
agoniseşte moarte întru sine. Sau: este un om care îşi doreşte sănătate, dar
neîncetat ia otravă. Oare îl vei invidia?
7. Dacă îl invidiezi pe păcătos, care aleargă
după umbrele trecătoare ale acestei lumi, îi eşti tovarăş în nebunie. El este
nebun pentru că vrea să prindă ceea ce nu poate cuprinde, iar tu pentru că, cu
invidia, îţi otrăveşti inima. Dacă îţi pare rău pentru el şi îl îndrepţi, îi
faci bine şi ţie şi lui, îţi întăreşti inima ta, iar pe a lui o vindeci.
8. O legendă pomeneşte de doi vecini bogaţi.
Unul pătimea din pricina iubirii de arginţi, iar celălalt din invidie pentru
primul. Amândoi au murit în aceeaşi zi. Prietenii lor s'au sfădit care dintre
cei doi era mai bun. Ca să sfârşească cearta, ei s'au hotărât să deschidă cele
două trupuri şi să scoată inimile celor doi - şi după inimă să-i preţuiască. La
cel iubitor de arginţi au găsit o piatră în loc de inimă, iar la cel invidios
au găsit un şarpe în loc de inimă. Şarpele a sărit şi s'a ascuns sub acea
piatră. O, fratele meu, inima ta să nu-i invidieze pe cei păcătoşi! Invidia
este un şarpe care se hrăneşte cu inima ta.
9. În această a treia săptămână a Postului
Mare, lărgeşte-ţi inima, ca să iasă toată invidia. Ştii cum le grăieşte
Corinthenilor preaînţeleptul Pavel: Gura noastră s'a deschis către voi,
Corintheni, inima noastră s'a lărgit. /II Cor. 6:11/ Unde este invidie, gura se
strânge şi nu vrea să grăiască aproapelui, iar inima se strânge, se contractă
şi se împuţinează.
10. Gândeşte-te, oare cu câte mii s'ar
împuţina răutăţile din patria ta dacă ar pieri invidia dintre oameni? Şi cât
s'ar împuţina certurile şi iubirea de sine? Şi cât s'ar împuţina răscoalele şi
războaiele şi vărsările de sânge şi urâciunea? - Doar de nu ar fi invidia!
11. Ai grijă să nu te înşeli. Invidia nu se
înfăţişează sub numele ei adevărat.Curvia se ascunde sub numele dragostei,
iubirea de arginţi sub numele chiverniselii, jocurile de noroc sub numele
divertismentului, beţia sub numele iubirii de prieteni, iar invidia sub numele
dreptăţii şi egalităţii. Şi în tine însuţi invidia se înfăţişează ca o revoltă
împotriva nedreptăţii şi inegalităţii. O, fiul meu, ai grijă să nu te înşeli.
Tot tâlharul ce vine la uşă strigă: Eu sânt binefăcătorul şi prietenul tău.
Păzeşte-te să nu te înşele glăsuirea lui şi nu deschide uşa ta.
Fragment din Sfântul Nicolae Velimirovici:
„Inima în Marele Post”,
0 comments:
Trimiteți un comentariu