 |
| foto: Pit Zsac (Orthphoto) |
„Din inimă ies gânduri
rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.
Acestea sunt care spurcă pre om." /Mat. 15:19/
1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tău,
fiule. Acestea Le-a spus Evreilor necreştinaţi a căror inimă, din pricina
păcatului strămoşesc şi păcatului lor, se preschimbase în izvor nu al vieţii,
ci al morţii şi a toată putreziciunea.
2. Inima este un izvor, iar gura este un râu.
Iar că aşa stau lucrurile dă mărturie Atoateştiitorul, Care în trup a umblat pe
pământ, cu aceste cuvinte: Din prisosinţa inimii grăieşte gura. /Mat. 12:34/
Aşadar, limba noastră este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sunt în inimă,
aceleaşi cuvinte-s şi pe limbă; şi ce urâciune e în inimă, aceeaşi urâciune-i
şi pe limbă. Ceea ce se află în inimă se varsă şi se prelinge pe buze.
3. Adâncă e inima omului, zis-a prorocul. O,
Doamne, cât de adâncă e inima omului! În inima omului totul se poate cuprinde,
dar numai Tu, Dumnezeul nostru, o poţi cuprinde. Şi curăţia îngerilor şi
necurăţia iadului îşi poate găsi locul în inima omului. Barometrul inimii
omului are însemnate toate gradaţiile, de la talpa iadului până în tăria
cerurilor.
4. De aceea s'a zis: Mai înainte de toate
cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Izvorăşte
viaţă dacă o păzeşti; iar, de nu o vei păzi, va izvorî toată urâciunea.
5. Şi una, şi alta. Aşadar, păzeşte şi
păstrează izvorul vieţii din tine, ca să nu se tulbure. Tu eşti botezat, şi
botezul e mare lucru. Eşti îmbăiat în apă şi în duh. Fiul lui Dumnezeu s'a
pogorât şi te-a îmbăiat, precum o maică îşi îmbăiază pruncul murdar. El a
curăţit inima ta şi a făcut-o izvor al vieţii. Şi tu, ce faci? Oare nu eşti
fără de minte când păcătuieşti? Oare prin păcat nu preschimbi izvorul vieţii
într'un izvor al morţii?
6. O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea
eşti, cât de bine este pentru om a-şi preda inima în mâinile Tale decât a o
călăuzi cu propriile mâini! Cu adevărat primejdios lucru este pentru om a-şi
călăuzi inima cu muritoare mâini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai ştiut asta. Iar
Tu, îndată ce i-ai dăruit omului inima - această nemărginită şi tainică minune!
- părinteşte l-ai sfătuit: Fiule, dă-mi inima ta! Adică, întoarce dar din darul
Meu, pentru a nu-l pierde.
7. Mulţi vorbesc despre voia slobodă a
omului. Sunt oameni slobozi întru bine, iar alţii slobozi întru rău. Slobod
întru bine este cel ce îşi predă libertatea celui mai slobod, adică Celui ce
este cel mai slobod, ca să o folosească spre bine. Slobod întru rău este cel ce
vrea să folosească singur libertatea sa, şi atunci, fără să bage de seamă, o
predă Tiranului, celui ce este cel mai lipsit de libertate.
8. Oare nu ai văzut vreun copil căruia maica
i-a dat cuţitul să taie pâine, şi copilul ţine cuţitul, iar mama ţine cuţitul
copilului? Aşa, de fapt, mama e cea care taie cu cuţitul, chiar dacă copilului
i se pare altminteri. Dacă copilul împinge mâna mamei, atunci nu va tăia
pâinea, ci se va tăia pe sine. Oare nu este aceasta chipul libertăţii omeneşti?
Oare nu este pildă despre cei slobozi întru bine şi cei slobozi întru rău?
9. O, cel ce eşti slobod întru cele bune,
foloseşte-ţi libertatea dăruită pentru a da inima ta Domnului spre călăuzire.
Va rămâne a ta şi o vei purta în sine, iar El o va călăuzi.
10. În această a patra săptămână a Postului
Mare,adu-ţi aminte de înfricoşatele, dar adevăratele cuvinte al Mântuitorului
tău despre inima care nu o călăuzeşte Dumnezeu şi de toate cele ce se ies din
această inimă. Aminteşte-ţi şi înfricoşează-te amintindu-ţi.
11. Lasă-te întru totul lui Dumnezeu şi
spune-i în rugăciune: Tată, în mâinile Tale îmi predau inima. Fă din inima mea
ce ştii, ca din ea să iasă gândurile bune, şi viaţa, şi credincioşia în
căsătorie, şi sfânta dragoste, şi cinstirea avuţiei străine, şi mărturisirea
cea dreaptă, şi slăvirea şi lăudarea sfântului Tău nume. Amin.
Fragment din Sfântul Nicolae Velimirovici:
„Inima în Marele Post”, editura Predania
0 comments:
Trimiteți un comentariu