 |
| Sursă foto: OrthPhoto |
Măsura vieţii e măsura credinţei. Atâta
credinţă ai câtă manifeşti în viaţă prin felul în care îţi duci viaţa. Dacă
trăieşti ca un necredincios, să ştii că n-ai credinţă. Dacă trăieşti ca un
credincios în toate laturile vieţii tale, să ştii că ai credinţă şi credinţa ta
este lucrătoare. Pentru fiecare dintre noi este important să ştim la ce măsură
ne găsim cu credinţa noastră. Neliniştea, tulburarea, îngrijorarea,
neîncrederea, temerea, toate acestea sunt nişte manifestări de necredinţă.
"Unde este credinţa voastră?". Credinţa noastră trebuie să fie
asemenea celor credincioşi. Nu ni se cer nişte lucruri extraordinare. Ni se
cere, de pildă, să avem credinţa sutaşului şi asta e o credinţă începătoare, ni
se cere să avem o credinţă stăruitoare asemenea femeii cananeence şi asta
iarăşi nu e o credinţă care te susţine, de exemplu când ar fi vorba de
mucenicie, ci este o credinţă obişnuită, care te pune în legătură cu Dumnezeu
şi îţi dă siguranţa pe care o dă legătura cu Dumnezeu.
A fost întrebat dacă crede un om căruia
Domnul Hristos i-a dat vederea, citim despre aceasta în Evanghelia de la Ioan,
capitolul al 9-lea. Se spune acolo că Domnul Hristos a făcut tină din scuipat,
a uns ochii omului fără vedere, l-a trimis să se spele la Siloam şi după aceea
l-a întâlnit, de data aceasta având el vedere, şi l-a întrebat: "Crezi tu
în Fiul lui Dumnezeu?". Şi omul a zis. Dar cine este, ca să cred în el?".
Şi Domnul Hristos a zis: "L-ai şi văzut, că este Cel care vorbeşte cu
tine". Şi atunci omul a rostit: "Cred! Doamne!" şi s-a închinat
Lui. Credinţa aceasta trebuie să o avem toţi. Credinţa care ne pune în legătură
cu Domnul Hristos.
Numai că credinţa asta trebuie să ne
însoţească în toate zilele vieţii noastre şi în toate împrejurările noastre de
viaţă. Să avem credinţă în Dumnezeu. "Aveţi credinţă în Dumnezeu, aveţi
credinţă în Mine", a zis Domnul Hristos. "De nu veţi crede cine sunt,
în păcatele voastre veţi muri". Să avem credinţa cât o putem avea şi s-o
sporim prin fapte ale credinţei, să nu renunţăm la anumite lucruri care
înmulţesc credinţa, ci să le folosim cât putem şi atunci va creşte şi credinţa
noastră; de la puţin vom ajunge la mult, de la obişnuit vom ajunge la
supranatural. Nu ne vom mai scufunda în gândurile pe care ni le dau realităţile
din jurul nostru, dacă ştim că Dumnezeu este cu noi, dacă ştim că suntem
susţinuţi de Dumnezeu, că Dumnezeu ne iubeşte, ne cheamă, ne ajută, ne învăluie
cu iubirea sa; şi dacă suntem credincioşi cu adevărat, atunci mergem şi pe
calea iubirii şi ajungem la credinţa lucrătoare în iubire, ceea ce se cere de
la toţi credincioşii.
(Arhim. Teofil Părăian, Bucuriile credinței, Editura Mitropoliei Olteniei)
Sursă: doxologia.ro
0 comments:
Trimiteți un comentariu