Este tenor, dar probabil cel mai mulţi îl ştiţi de la
Eurovision. A cântat la Festivalul de la Mamaia, dar şi în “Tragedia lui
Carmen”, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Este îndrăgostit de cai,
dar este şi economist. Este doar o mică parte din ceea ce înseamnă Vlad Miriţă.
ActiveNews.ro a stat de vorbă cu tânărul artist, pentru a vedea ce are de spus
la început de 2014.
Vlad, să începem cu sfârşitul: În
cazul reprezentanţilor noştri, conştiinţa este surclasată de interesele de
partid. Trebuie să înţelegem că nu putem lupta împotriva firescului şi a
vieţii! Interviu EXCLUSIV Spune-ne ce a însemnat 2013 pentru tine şi cum ai
petrecut Sărbătorile în anul ce tocmai s-a terminat. Ai fost la colindat?
2013 a fost un an echilibrat şi s-a încheiat în cel mai
frumos mod posibil. Crăciunul l-am petrecut la Mănăstirea Oasa, unde am ajuns
în Ajun şi am găsit acolo peste 200 de studenti din toata ţara, împărţiti in
cete, care cântau colinde. Erau cu toţii îmbrăcaţi în costume naţionale, cântau
cu tot sufletul şi aveau lumina în ochi … erau fericiţi. Apoi în prima zi de
Craciun, după Sfânta Liturghie, am coborât în sate la colindat. La fel şi a
doua zi. În acele momente mi-am retrăit copilăria dar, în același timp, am gustat
din bucuria de a fi împreună cu alţi tineri, pe care nu îi cunoşteam, dar pe
care i-am simţit atât de aproape!
Sunt convins că au fost momente unice, pe care oricare
dintre noi ar dori să le (re)trăiască. Că vot veni vorba, care din proiectele
de anul trecut îţi sunt cele mai aproape de suflet şi ai vrea să le repeţi şi
anul acesta?
În Ianuarie 2013 am fost invitat în Olanda la cel mai
important eveniment ecvestru: Leeuwarden Friesian Stallion Show. Este vorba de
o rasă de cai cu origini care se pierd în negura vremurilor – Caii Regali ai
Olandei. In cadrul acestui eveniment am cântat pentru prima dată călare icon
smile Vlad Miriţă: În cazul reprezentanţilor noştri, conştiinţa este surclasată
de interesele de partid. Trebuie să înţelegem că nu putem lupta împotriva
firescului şi a vieţii! Interviu EXCLUSIV … şi când mă gândesc că totul a
început dintr-o glumă … care, până la urmă, s-a transformat într-un moment
foarte frumos, pe care lumea l-a apreciat. Mi-aş dori să repet o astfel de
experienţă şi în România, așa cum mi-aș dori să am cât mai multe ocazii în care să mă bucur de
compania cailor, care sunt niște vietăți incredibile. Am planuri mari în această privință!
Pe care nu mă îndoiesc că le vei pune în aplicare. Sărind
de la una la alta, ştiu că multe din acţiunile tale sunt pro-bono…Ce te
motivează să-ţi ajuţi semenii?
Da, am participat la câteva acţiuni de aceste gen. Știi ce e
fantastic? Că atunci când dăruiești din tot sufletul, de fapt, tu primești însutit! Este o
stare în care ideea de întâlnire se împletește cu bucuria
sinceră. E o binecuvântare sa poţi să faci ceva pentru cineva care are nevoie.
Am aflat cum se făceau casele la sat odinioară. Oamenii se
adunau în „clacă“ şi mare parte din bărbaţii satului își asumau
responsabilitatea de a construi casa pentru o familie aflată la început de
drum. Iar femeile se ocupau de mâncare și de restul gospodăriei, iar în
felul asta lucrurile se legau, oamenii își erau alături, și formau o
comunitate. Atât de bine pusă la punct era diviziunea muncii că o casa era gata
in şapte zile … ceva de neimaginat în ziua de azi. Toate acestea înseamnă
Comuniune, comunitate şi, într-o oarecare măsură, am simţit asta în vacanţele
petrecute la bunici. Prietenii mei din copilărie se ajutau între ei la
treburile gospodăreşti şi asta îi apropia foarte mult. Asta e motivaţia mea …
vreau să retrăiesc bucuria unităţii, bucuria comuniunii. Bucuria de a oferi.
Spuneai de copiii de la Oaşa, care erau îmbrăcaţi în port
tradiţional. Ştiu că nici tu nu eziţi să te îmbraci în costum naţional, deşi
eşti solist de operă. Cum te simţi în portul nostru popular? Ce reprezintă
pentru tine? Este un simbol al “României tale”?
Costumul Naţional nu este un simbol. Pe el se regăsesc
simboluri …. cum ar fi “coarnele berbecului” , “vârtelniţa” sau “colţii
lupului” …. etc, iar fiecare simbol, fiecare semn, are o semnificaţie și e pus acolo cu
un rost. Iar costumul naţional, adunând laolaltă mai multe simboluri și semnificații, capătă viaţă,
e viu! Îți dai seama ce sentiment te încearcă atunci când te îmbraci
cu … viață?
De câte ori mă îmbrac aşa, mă simt întreg. Ştiu de unde vin şi stiu unde mă duc. Pentru că nu e o
simplă îmbrăcăminte, pentru că are o funcționalitate aparte, iar valoarea lui
depășește cu mult produsele din industria textilă modernă. Văd în
el iscusinţa femeilor generaţiilor trecute, dragostea lor, un deosebit simţ
estetic, și o suită întreagă de povești păstrată
special pentru noi.
Modernizarea societăților a adus multe foloase, dar a şi
distrus foarte mult! A distrus o atitudine, un spirit aparte ce se traducea
prin meştesug, tradiţie, lucrul făcut cu mâna ta. Astăzi, lucrurile astea sunt
mai rare .. dar și când le găsești …!. Totusi, am nădejde că va veni o zi în care ne vom
trezi şi vom cerne răul de bine, valoarea de nonvaloare, sensul de haos … și cred că această
zi nu e așa de departe. Simt asta.
Tocmai ai făcut o declaraţie de credinţă în viitorul
acestei ţări, în care alţii se plâng non-stop, deşi au tot ce-şi pot dori….Cum
defineşti “România ta”, faţă de “România” care îi oboseşte pe unii, pentru că
le ocupă tot timpul?
România e prost condusă şi atunci, în mentalul colectiv,
s-a înfipt o idee: ca în România nimic nu e cum trebuie, şi, mai rău, că noi,
românii, nu suntem în stare de nimic bun.
Trebuie cumva să scăpăm de acest complex păcătos de
inferioritate față de Occident, împletit cu cel de superioritate față de conaționalii noștri. Iar primul
pas este să ne aducem aminte că toată elita noastră a fost eliminată în pușcăriile comuniste
sau la Canal, de la țărani de seamă la preoți, de la mari
oameni de cultură la oameni politici, de la militari la simple persoane cu
demnitate și spirit de rezistență. Este lesne de înțeles că ne revenim
greu, dacă toate valorile care trebuiau să ne ghideze în istorie au dispărut
subit!
În plus, faptul că ţara e prost condusă ni se datorează şi
nouă, că acest abandon pe care îl resimțim cu toții a dus la o
stare de inerție, de amorțeală care anulează responsabilitatea sau asumarea unui spațiu ce îl depășește pe pe cel
strict personal. Da, suntem distraşi. Da, suntem manipulaţi. Da, suntem minţiţi
… da , da, da! Dar dacă înţelegem asta, cred că nu mai e mult până să şi dibuim
cu discernământ informația reală de cea prefabricată. De multe ori aud că nu avem
alternative. Dar nici nu o să avem până nu ne implicăm fiecare mai mult. România
Mea poate. Trebuie să vrea mai mult!
Apropo de România noastră, şi de implicare, anul trecut ai
fost la marşul pentru Unirea cu Basarabia … Ai fost printre puţinele
personalităţi prezente … De ce crezi că nu se alătură mai multe figuri publice
acestui demers?
Am participat la acest mars pentru că iubesc Pământul Sfânt
al Basarabiei. Cunosc şi am lucrat cu români din Basarabia. Am prieteni buni
acolo sau de acolo care, acum, sunt în granițele României de
azi sau peste hotare. Sunt oameni frumoşi. Sunt oameni muncitori. Sunt oameni
foarte talentaţi. Și când te gândești prin câte au trecut de-a lungul timpului și cum s-au încăpățânat să fie … buni
români. Parcă te cuprinde o tensiune aparte.
Nu ştiu de ce nu se alatură si alţii acestui demers. Ar trebui s-o facă, nu? Probabil ar trebui să înțelegem cu toții că statutul
social trebuie să fie strâns legat de îndatoririle față de „cetate” și de ideea de
responsabilitate. Altfel,
vizibilitatea și faima nu sunt meritate cu adevărat și rămân la stadiul
de pretenții.
Vorbeai înainte de Occident şi de complexele noastre de
inferioritate. Tu călătoreşti mult prin străinătate, ai văzut multe, cum vezi
România prin ochii celui de-afară? Cum e ea reprezentată în afară?
Eu sunt subiectiv, pentru că iubesc ţara asta, așa cum o iubesc pe
mama. Am fost în multe ţări şi am vazut
locuri foarte frumoase. Dar
România, pentru mine, e cea mai frumoasă. Nu e firesc? Dumnezeu a rânduit să
avem de toate în ţara asta: avem munţi, păduri, râuri, mare, fluviu, delta,
resurse, Mănăstiri în patrimoniul Unesco, tradiţii deosebite, o istorie
cutremurătoare, personalităţi de prim rang în toate domeniile. Adevărul e că nu
se vad toate acestea prea bine în afară, cel puțin nu la nivel
colectiv.
Pe de altă parte, sunt frecvente situațiile în care cei ce
ne reprezintă în străinătate nu îşi iubesc ţara,
ba mai mult, vor să devină faimoși și să-și legitimeze poziția prin atacarea României. Eu, unul, îi suspectez de chestia asta. Sună deja un pic
desuet ….”să-ţi iubesti Ţara” – pare ceva din evul mediu pentru unii …. Ceva
învechit, în conflict cu (post)modernitatea. Dar nu este, până la urmă, și un privilegiu să
fii mândru de spațiul și cultura din care provii? Toți ceilalți din Europa se
ghidează după principiul național, fie că se discută despre economie, fie că e vorba de
cultură. De ce ne-ar fi nouă așa de greu să arătăm frumosul, binele și valoarea ce ne
caracterizează?
Citeşte restul articolului pe ActiveNews
0 comments:
Trimiteți un comentariu