Naşterea Domnului

APOSTOLUL

GALTENI 4, 4-7

Fraţilor, când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel, dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.

EVANGHELIA

MATEI 2, 1-12

Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: unde este împăratul iudeilor, Cel care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind împăratul Irod, s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el; şi adunând pe toate căpeteniile preoţilor şi cărturarii poporului, i-a întrebat: unde trebuie să se nască Hristos? Iar ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, căci aşa este scris prin proorocul: şi tu, Betleeme, din pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Povăţuitorul, care va paşte poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a zis: mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă-L veţi afla, să mă vestiţi şi pe mine, ca să vin şi eu să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe împărat, au plecat şi iată steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă şi văzând pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat Lui; apoi, deschizându-şi vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. Dar, primind înştiinţare prin vis să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.

Părintele Constantin Galeriu:

Prăznuim, toţi creştinii, coborîrea lui Dumnezeu la noi, în Lumina Iubirii. Sf. Grigorie Teologul, “cîntăreţul iubirii întru Treime”, proclamă: “Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întîmpinaţi-L! Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă!”. Dumnezeu coboară la noi pentru ca noi să ne înălţăm. Cum? Prin iubirea şi smerenia peşterii Betleemului. Iisus Hristos ne spune: “Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine” (Ioan 14, 6). Urcăm la Tatăl, din lumea stricăciunii şi a morţii în lumea mîntuitoare a Iubirii, prin Fiul Iubirii Părinteşti, avînd în conştiinţele noastre Chipul Pruncului din ieslea Betleemului, chipul fiecărui copil al Iubirii Lui şi a noastre. “Mulţumim cu bucurie Tatălui – rosteşte dumnezeiescul Pavel – că ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale” (Coloseni 1, 12-13).

În adîncul conştiinţei şi inimii noastre, să ne ridicăm din spaimele căderii în care ne aflăm, să ne înnoim în Lumina Iubirii! Hristos se naşte! Iubirea se naşte! Să simţim cum se naşte Iubirea, prin puterea harului, şi în noi – Iubirea lui Dumnezeu şi iubirea semenului, a fratelui de lîngă mine, în care Îl văd pururea pe Iisus Hristos! Citeşte mai mult...

*

Părintele Iachint Unciuleac – Stareţ al Putnei în perioada 1973 – 1998:

Astăzi a venit plinirea vremurilor. Astăzi bucuriile îngerilor cu ale oamenilor s-au amestecat, cerul cu pământul s-a împăcat, Dumnezeu pe pământ S-a deşertat şi oamenilor aievea S-a arătat. Astăzi Vechiul şi Noul Testament în Betleem s-au întâlnit. Astăzi proorocii se veselesc, văzând că se împlinesc cele mai înainte arătate de ei. Astăzi Adam şi Eva cu bucurie vin să se închine Noului Adam.

Să mergem, fraţilor, la peştera cea din Betleem, călăuziţi de steaua credinţei, ca să vedem minunea ce s-a săvârşit. Vom întâlni o peşteră mică, vom vedea înlăuntru o Fecioară neîntinată, vom vedea alături chipul bătrân şi cucernic al dreptului Iosif, vom vedea o iesle cu fân şi inaluntrul ei…. o, minune!… dumnezeiescul Prunc înfăşat în scutece. Vom auzi acolo pe îngeri cântând, vom vedea pe păstori lăudând, iar pe magi închinându-se.

Veniţi deci toate seminţiile pământului să întâmpinăm pe Mirele Bisericii, care S-a îmbrăcat în haina noastră, pentru a ne îndumnezei pe noi, oamenii. Veniţi astăzi toate popoarele să ne înfrăţim, să ne împăcăm şi unindu-ne glasurile să întâmpinăm pe Mesia Cel mult aşteptat. Veniţi, fecioarelor, să vedeţi o Fecioară cum naşte fără de prihană. Veniţi, maicilor, să vedeţi pe Maica Domnului cum nu se ruşinează de naşterea de prunci. Veniţi, credincioşi, să vedem cum o Fecioară tine în braţe pe Cel ce a spânzurat pământul pe ape. Veniţi să vedem cum două de mâini de mama leagănă pe Cel ce se atinge de munţi şi fumegă (Ps. 103, 32). Veniţi să vedem înfăşat în scutece pe Cel ce îmbrăca cerul cu nori şi pământul cu iarbă. Veniţi să vedem cum Se hrăneşte cu lapte Cel ce hrăneşte lumea cu pâine şi adapa pământul cu ploaie timpurie şi târzie.

O, minune! Hristos Se naşte şi Irod se mânie, Iisus om Se face pentru iubirea de oameni şi fiii oamenilor sabia din teaca îşi scot. Împăratul cerului sluga Se face şi împăraţii pământului se grăbesc să-I ia viaţa. Fiul lui Dumnezeu vine să ne mântuiască şi noi uşa inimii Îi închidem. Dar taina se săvârşeşte. Hristos vine. Peştera Îl primeşte. Îngeri Îl slăvesc. Păstorii Îl caută. Magii I se închină. Neamurile cred. Biserica se zideşte. Testamentul dragostei se scrie. Mântuirea se arată.

Nu în Betleemul Iudeii, ci la Biserica lui Hristos să ne adunăm astăzi, fraţilor, ca să lăudăm Naşterea Domnului. Aici este peştera mântuirii, aici este ieslea cea dumnezeiască. Aici sunt magii neamurilor, aici păstorii noului Israel. Aici este steaua, aici lumină, aici darurile Duhului. Şi mai presus de toate, aici este pruncul Iisus – Mirele Bisericii. Citeşte mai mult...

*

Arhim. Melchisedec Velnic:

Naşterea Domnului din Fecioară este bucurie şi nădejde pentru fiecare dintre noi. Nimeni nu trebuie să se descurajeze ci să nădăjduiască, pentru că nouă ni s-a născut astăzi Mântuitor şi izbăvitor de păcatele şi greşelile noastre. Fiecare dintre noi trebuie să luăm aminte la viaţa noastră, cum ne-o petrecem, căci iată sunt atâtea primejdii şi încercări, necazuri, ispite, tulburări apoi păcatul care întunecă minţile şi răpeşte voinţa omului. Fără Taina Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii nu ne putem înnoi pe noi înşine. Ascultă mai mult...

*

Sf. Nicolae Velimirovici:

Dumnezeu ar fi putut îngrădi pomul din Rai cu foc de o asemenea tărie, încât Adam şi Eva să nu se poată apropia. Dar atunci unde ar fi fost libertatea acestei fiinţe minunate zidite de Dumnezeu, a omului ca un mic Dumnezeu? Unde ar fi fost deosebirea dintre el şi toate celelalte zidiri, cărora nu le fusese dată această libertare?

Dumnezeu L-ar fi putut naşte pe Mântuitorul în Roma, ca să se numească fiu al lui Cezar şi prin lege – prin foc şi sabie – ca şi cu Mahomed – să impună omenirii noua Credinţă. Dar unde ar fi fost libertatea acestei făpturi minunate zidite de Dumnezeu, a omului micul Dumnezeu?

Dumnezeu ar fi putut alege o cale şi mai iute. El n-ar fi avut nevoie să trimită în lume pe Unul-Născut Fiul Său, ci pur şi simplu să fi trimis jos o întreagă armată dintre sfinţii Săi îngeri ca să sufle din trâmbiţe în lungul şi în latul pământului; şi oamenii ar fi căzut în genunchi cu frică şi cu cutremur, recunoscând pe adevăratul Dumnezeu, lepădându-se de slăvirea idolilor. Dar iarăşi – unde ar fi fost frumuseţea şi libertatea omului şi frumuseţea ascultării smerite înaintea Făcătorului? Unde ar fi fost înţelegerea duhului omenesc? Unde ar fi fost dragoste şi unde calitatea de fiu?

Domnul Iisus trebuia să arate limpede ca lumina soarelui patru lucruri, că omul, căzut, şi cu o minte întunecată, aşternuse uitarea peste:

ascultarea smerită, de fiu a omului faţă de Dumnezeu;

dragostea părintească a lui Dumnezeu faţă de oameni;

libertatea pierdută, împărătească a omului şi, în sfârşit,

puterea împărătească a lui Dumnezeu.

Domnul Iisus a arătat ascultare smerită, de fiu, în hotărârea de a Se naşte ca om în trup. Pentru că trupul smerit al omului era, pentru El, o peşteră şi mai umilitoare decât aceea din Betleem. Mai mult, El Şi-a arătat ascultarea smerită născându-Se în sărăcie, fără nici una dintre nevoile vieţii: într-un popor puţin cunoscut şi dintr-o mamă cu totul necunoscută lumii. Noul Adam trebuia să-l vindece pe vechiul Adam de neascultare şi mândrie. Leacul era ascultarea şi smerenia. De aceea Domnul nu a venit în lume din mândra Romă, ci din Betleem, şi nu din casa socotită de August Dumnezeiască, ci din pocăita şi smerita casă a lui David. Citeşte mai mult...

*

Troparul Naşterii Domnului