Biserica
este împărtăşirea darurilor Sfântului Duh, iar noi intrăm în
împărtăşirea acestor daruri aducând mulţumire lui Dumnezeu.
Tradiţia Bisericii noastre ne învaţă să mulţumim lui Dumnezeu
în miezul Sfintei Liturghii. Nu trebuie să uităm că Liturghia,
înainte de toate, este o mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru toţi
sfinţii Săi şi îndeosebi pentru Maica Domnului. Atunci când
mulţumim lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dat devenim părtaşi
Bisericii.
Oricine aduce mulţumire pentru toate binefacerile
revărsate asupra lui sau întregului trup al Bisericii devine
vrednic de mântuire.
Învăţându-ne să aducem încontinuu
mulţumire lui Dumnezeu, ne învrednicim de o continuă şi adevărată
pocăinţă care nu are sfârşit pe pământ. Aducând mulţumire
lui Dumnezeu continuu, nu facem decât să ne păstrăm un duh
smerit. Acest duh smerit atrage în noi şi mai mult darurile lui
Dumnezeu. Cu cât mulţumim lui Dumnezeu mai mult, cu atât El ne
deschide ochii inimii ca să vedem şi mai bine binefacerile şi
darurile Lui.
Vine clipa când nu mai suntem în stare să-I mulţumim
lui Dumnezeu aşa cum am dori şi ne pocăim, pentru că El e vrednic
de mai mult decât suntem noi în stare să-I oferim. Aceasta este
adevărata pocăinţă care nu are sfârşit pe pământ.
Dacă
aducem mulţumire lui Dumnezeu, înseamnă că suntem oameni care ne
învrednicim de mântuire.
Sursa:
Ziarul Lumina
0 comments:
Trimiteți un comentariu