Ioan Alexandru - Iov / Poezie

vineri, 11 decembrie 2015

| | |

Pierduse tot și toate îl dureau
Carnea pe trup și orice amintire
Dar ceva în el crescuse uriaș
Și-nțelegea că asta e iubire

Părăsit de prieteni și averi
Sugrumat de răni și de puroaie
Lins de flăcări și de remușcări
Sta pe rug cântând în vâlvătaie

Se-ncinsese-n suflarea lui
În adâncul neputinței sale
Ca un fel de dans mistuitor
Trâmbițând la ceruri osanale.

Înecat de milă și de dor
Copleșit de fericiri senine
Iov știa de moarte c-a scăpat
Și trăia de-acum fără de sine.