de Matt Walsh
Câţiva cititori mi-au trimis acest videoclip. Este un exemplu de propagandă
virală realizată de către un grup pentru drepturile homosexualilor.
Puteți să-l vizionaţi singuri
sau pot să vi-l rezum:
Mai mulți copii cu vârste cuprinse între 5 şi13 ani sunt rugaţi să se uite la nişte
imagini cu o serie de propuneri de nuntă gay . Videoclipul „emoţionant” arată
reacțiile acestor copii, între uimire și amuzament adorabil. După
vizualizarea filmului cu propunerile gay, copiii oferă propriile reflecții cu privire la
problema căsătoriei homosexuale, întrebându-se cu voce tare de ce răii aceia de
dreapta ar încerca să-i oprească pe oameni să se iubească.
Videoclipul de pe YouTube este menit să arate modul în care mințile tinere nevinovate
văd în mod natural adevărul și cât de bune sunt căsătoriile între homosexuali
până când republicanii și creștinii poluează sufletele lor mici cu minciuna răutăcioasă despre căsătorie
cum că este o instituție concepută special pentru uniunea unică procreativă între un bărbat și o femeie .
După cum realizatorii acestui videoclip notează: „Opiniile copiilor cu
privire la aceste probleme pot oferi o perspectivă incredibil de valoroasă.”
Am citit și
nu m-am putut abţine să nu mă întreb: „aceste probleme” ? Ce sunt aceste „probleme” ? Ce alt buton fierbinte de controverse sociale
ar putea fi luminat și iluminat de onestitatea inocentă a copiilor? Știm că progresiștii preferă să se
folosească de copii pentru a-şi demonstra ideile. Președintele Obama chiar a
mers atât de departe în pledoaria sa la dezbaterea asupra controlului armelor,
încât a citit scrisori scrise în creion de către elevi naivi de clasa a doua.
Personal, aceste lucruri mi se par manipulante, absurde, lipsite de etică,
inutile şi având scopul de a distrage atenția. Acestea sunt
discuţii morale și intelectuale, care sunt complexe și nuanțate. Iubesc copiii,
dar nu sunt sigur că posedă maturitatea mentală și înțelepciunea pentru a
contribui cu ceva de valoare la o conversație. Da, cei mici pot
avea păreri interesante în felul lor, dar ei probabil că nu au examinat aceste
controverse cu gravitatea și concentrarea pe care aceste probleme le necesită și merită.
Progresiști, ascultaţi, noi nu trăim într-o După-amiază Specială la Nickelodeon.
Aceasta este lumea reală și acestea sunt chestiuni importante, care necesită
contribuţia unor adulţi competenţi! Aruncaţi jocurile Lego, puneţi-vă pantalonii
de băieţi mari și hai să deliberăm ca bărbați și femei în toată firea!
Sau nu. Dacă nu vă place această propunere, ce ziceţi de asta: să folosim
strategia dumneavoastră cu „opiniile copiilor pot oferi o perspectivă deosebit
de valoroasă” în mod egal la fiecare problemă. Pentru toate subiectele pe care
le aduc progresiștii să se aducă un cârd de minori gălăgioşi. Ar fi unul care provoacă
extremei stânga o grabă de a fugi cât mai departe posibil de problemă: avortul
.
Președintele Obama nu citeşte scrisori de la copii, atunci când ţine discursuri
colectorilor de fonduri ai Planned Parenthood. Politicienii democrați nu ne îndeamnă „fă-o
pentru copii!”, atunci când încearcă să adopte legi pentru a proteja industria
avortului. Șocant, nimeni nu se va înconjura pe scenă cu elevi de şcoală elementară de
diverse culturi atunci când va face remarci înfiorătoare cu privire la frumusețea pruncuciderii la
cerere.
Ce s-a întâmplat? Am crezut că opiniile copiilor pot oferi perspective
valoroase? Ce credeţi că va simți un copil de șapte ani cu privire la
practica de strivire a craniului unui copil nenăscut și aruncarea cadavrului
într-un container de deșeuri periculoase în spate ?
Staţi, nu aţi vrea să-i spuneţi despre asta?
De ce?
De ce vă e rușine?
Credeam că la vârsta de 8 ani sunt suficient de maturi pentru educația sexuală?
Avortul ţine doar de libertatea sexuală, nu-i așa?
Unde e videoclipul „Copiii reacţionează la avort?” Când va produce un grup
de stânga unul? Sunteţi ezitanţi deoarece credeţi că ar putea dăuna cauzei
voastre să arătaţi copii țipând de groază văzând că un bebeluş este mutilat și sacrificat în numele
„drepturilor reproductive” ? Credeţi că s-ar putea să nu ajute cauzei
dumneavoastră să oferiţi imagini de copii mici și drăguți, cu sufletele
zdrobite de imaginile chinuitoare ale morții și violenței pe care o aprobaţi și sărbătoriţi?
Da, aveţi dreptate.
Dar hai să fim concreţi!
Cel puțin, progresiștilor, ați explicat poziția dumneavoastră faţă de avort propriilor copii? Asta este o întrebare
serioasă. Cum v-aţi putea explica poziția „pro-avort” propriilor copii?
Cât de mult efort și timp este necesar să-i scoateţi din opinia lor rațională și instinctivă că orice
copil în burtica mamei lui ar trebui să fie protejat legal de crimă ?
Am ezitat să spun toate astea pentru că nu aș vrea să vă încurajez
să vă transformaţi copiii în „avorţionişti”. Îmi dau lacrimile când mă gândesc
la ceea ce faceţi voi, oameni buni copiilor dvs. atunci când le infectaţi
mintea cu întunericul canibal nebun din propria ideologie atroce, plină de ură
şi fără Dumnezeu. Mă înfurii gândindu-mă că te holbezi la fiul sau la fiica ta și gândeşti , „copile,
aş fi putut să te arunc la un moment dat în existența ta”. Sau te opreşte
lașitatea să conectezi aceste puncte? Crezi că orice alt copil este o bucată
de gunoi în timp ce e încă în uter, dar al tău a fost o aberație magică, o persoană
reală din primul moment al existenței? Nu sunt sigur ce e mai rău.
În orice caz, eu vă încurajez să luaţi în considerare cum ar fi dacă aţi
încerca să explicaţi poziția dumneavoastră în privinţa „drepturilor de
reproducere”, copilului dvs. pur, frumos şi nevinovat de 5 ani. Dacă ar fi să
fiţi sincer cu el și să luaţi în considerare „informațiile valoroase”, ca în filmuleţul
pentru drepturile homosexualilor, îmi imaginez o conversaţie în acest fel:
Fiul: Mami, uite, femeia aceea are un cucui în burtică. Are un copil!
Dumneavoastră: Oh, nu, fiule. Nu are un copil acolo. Este doar o grămadă de
țesut și celule. L-ar putea păstra, arunca, distruge - depinde în totalitate de
alegerea ei.
Fiul: Deci, ai fi putut să mă arunci atunci când am fost în burtica ta?
Dumneavoastră: Desigur, scumpule! De fapt nu ai fost o persoană reală până
când nu ai fost din punct de vedere fizic în afara corpului meu. Până atunci
te-aş fi putut duce la medic pentru a-ţi scoate creierul din craniu! Oh, nu plânge! Ce s-a întâmplat? Nu, e în regulă! Nu am făcut-o! Am ales să
nu te extirp. Dar aş fi putut, asta tot încearcă mama să spună. Nu erai valoros atunci când ai fost în mine. Asta e tot. Ai fost nimic. Ai
fost lipsit de sens. Dar acum eşti minunat, fiule! Să mergem la un picnic şi să
uităm de asta!
Fiul: Dar... dar... de ce sunt eu valoros acum şi nu am fost atunci?
Dumneavoastră: Ei bine, pentru că ai fost doar un fetus.
Fiul: Ce este un fetus?
Dumneavoastră: Un făt este un copil în timp ce este încă în interiorul
mamei sale. De fapt, din punct de vedere tehnic,
fetus înseamnă „urmaş”.
Fiul: Deci, un fetus este totuşi un copil?
Dumneavoastră: Ei bine, nu... Adică...da, dar nu chiar. Este ca un copil,
în sensul că aparţine, desigur, speciei umane și există, și este ceva dar, de
asemenea, nu este un copil deoarece nu s-a născut.
Fiul: Deci, de ce nu este valoros și important?
Dumneavoastră: Pentru că depinde cu totul de mama sa.
Fiul: Deci putem arunca lucrurile dacă acestea depind de noi?
Dumneavoastră: Da! Ai înțeles acum!
Fiul: Eu depind de tine. Poți să mă arunci?
Dumneavoastră: Ei bine, nu, dar asta-i altceva. Adică, da, aş putea, la un
moment dat. E complicat. Cel mai important lucru este să înțelegi că a existat un
timp în existența ta când nu ai fost nimic altceva decât un parazit lipsit de valoare.
Toate mămicile gravide sunt infectate cu paraziţi lipsiţi de valoare. Și vor deveni
non-paraziți doar atunci când se vor fi născut sau la 20 de săptămâni sau la 24 sau la
32 sau ori când decide mama. De ce plângi din nou? Nu, fiule, de ce nu înțelegi că nu ar trebui
să plângem pentru milioanele de fetuşi distruşi în fiecare an? Acest lucru este
necesar ca şi consecinţă a sexului liber! Ce? Da, un milion. Plângi şi mai
tare? Haide, fiule, nu fi aşa republican! Știi ce? Mâine facem o
excursie la clinica de avorturi și îţi iau niște pamflete și broșuri de citit !
OK. Mai bine să nu le explicaţi.
Dar amintiți-vă că vă e rușine și frică să-i spuneți copilului dumneavoastră ce simțiți despre avort. Mie nu mi-e rușine sau frică să-mi
explic poziția faţă de ceva oricui, mai ales copiilor mei. De ce oare?
Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Dana Stavovei
Traducere: Dana Stavovei
Căutăm
voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă,
italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa:
redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu