Să revenim puţin la tema conflictelor dintre părinţi şi copii. Copiii parcă
vor altfel, trag spre altele, nu spre biserică, părinţii i-ar vrea în biserică.
Cum să-şi conducă copiii spre Dumnezeu fără să fie conflicte? Că părinţii se
mântuiesc prin copii buni.
Da, şi copiii se mântuiesc prin părinţii buni... Să nu ne îndepărtăm de
învăţăturile Bisericii sub nici un motiv.
În Epistola către Efeseni, Sfântul Apostol Pavel zice: „Voi, părinţilor, să
nu-i întărâtaţi pe copiii voştri”. Că unii ajung la certuri cu copiii lor.
Trebuie să-i sfătuieşti cu blândeţe, că atunci nu se întărâtă; dar dacă tu
eşti sever, şi încerci să-l forţezi, se întărâtă, se tulbură, se
îndărătniceşte. Să-l înveţi cu blândeţe, că dacă-l înveţi cu blândeţe copilul
te ascultă; dar dacă vrei să-i ordoni, nu te mai ascultă. Dar dacă-l înveţi cu
blândeţe, de-acum se pleacă inima lui, că acolo e harul Sfântului Duh. Blândeţea
e dar dumnezeiesc. Tu uneori vezi că ar trebui să-l ocărăşti, după adevăr, dar
tu îţi calci patima aceea şi îl îndrumi cu blândeţe... Blândeţea e un har
dumnezeiesc. Şi atunci îl câştigi.
Să îl laşi pe copil să ajungă el singur la concluzia pe care vrei să o
tragă, adică să îl laşi puţin liber, să nu-i impui... Altă problemă este cu
părinţii care sunt departe de Biserică, exact invers, pentru că au trăit pe
vremea comuniştilor. Dar copiii încep să se apropie de Biserică. Şi au
conflicte cu părinţii lor. Sunt oameni care se supără că le pleacă copiii la
mănăstire. Alţii se supără că nu sunt lumeşti copiii. Copiii cum ar putea să îi
tragă pe părinţi spre Biserică?
Să le vorbească, să le spună că a fost o lege contra lui Dumnezeu
comunismul, şi să-i convingă pe părinţi că aceşti comunişti au fost oastea lui
antihrist. Trebuie să-i sfătuiască. Deci sunt copii care-s mai creştini că
părinţii?
Cum să nu! La noi în tară şi-n alte ţări unde a fost comunismul, au ajuns
copiii să-şi ducă părinţii la biserică.
Vezi, bunătatea lui Dumnezeu... nu-i lasă, cu toate că au fost nevrednici,
iar copiii aceia - că e sângele părinţilor, nu? - vezi, că-i luminează acum
Dumnezeu pe copii, ca să vadă adevărul.
Dar copiii aceia cum să procedeze? Pentru că e mult mai delicat, că se
zice: „copiii să asculte de părinţi”. Şi unii se supără când copiii lor duc o
viaţă evlavioasă, sau când se fac preoţi, sau când se duc la mănăstire, şi zic
că nici nu mai vor să-i vadă în ochi.
Aceia se duc înainte, în prăpastie, şi n-ai ce le face.
Dar cum să îi atragă? Să stea pe lângă ei mai mult cu zăhărelul, cum se
zice: „vorbă dulce mult aduce”?
Da, aşa da.
Profesorii de religie ar putea să-i convingă pe părinţi să vină la
biserică? Se discută lucruri frumoase la ora de religie, câte-n lună şi în
stele...
Noi trebuie să fim cei mai buni din neam, că ne-am născut deodată creştini
ortodocşi, noi trebuie să reflectăm cu sfinţenie naţiunea şi credinţa. Dacă ne
despărţim de credinţă, ne-am prăpădit şi sufleteşte, şi trupeşte.
Dar pentru tineri ideea aceasta nu are rezonantă, adică asta nu îi convinge
pe ei să meargă la biserică, pentru că ei zic aşa: „Ne plictisim la slujbă, nu
înţelegem, e mai frumos la discotecă”.
De acelea se bucură satana, de patimile care sunt în tineri. Ei, aici
trebuie tot cu poveţe, cu blândeţe, ca să intre în mintea lor că acesta-i
adevărul. Uite, hai să ne socotim, că omul nu trăieşte veşnic în lumea asta, o
să murim, şi apoi pentru tot ce facem, o să dăm seamă înaintea lui Dumnezeu. Îngerul
lui Dumnezeu stă şi scrie tot ce-i bun, ca să ne ajute. Dar satana, în
apropiere, scrie tot ce-am făcut rău. Şi când ajungem la vămile văzduhului, ...
Trebuie să le vorbim despre Judecata de apoi, dar şi despre rugăciune.
(Extras din : Ne vorbesc părinţi athoniţi - de Danion
Vasile si Marian Maricaru)
Sursă: Sfaturi ortodoxe
0 comments:
Trimiteți un comentariu