Ce loc acordaţi prieteniei tinerilor cu fetele? Îi sfătuiţi să investească
foarte mult în această problematică sau să fie mai distanţi?
Şi să te implici e de discutat, şi să te ţii la distanţă, iarăşi e de
discutat. Întâi de toate, o dată cu vârsta cresc şi sentimentele. Există un
obicei - mai mult a devenit tradiţie - să ai un iubit. Acum nu i se mai spune
iubit, i se spune prieten. E un paravan acesta; nu există prietenie între băiat
şi fată, decât iubire. Se merge cu mintea foarte adânc, pe intimităţi, iar
prietenia e cu totul altceva - fară nici cel mai mic interes. Deci nu e bine
spus prietenie. Fata are un instinct de conservare mai dezvoltat şi o creştere
a puterii raţionale mai din vreme decât băiatul. Ea poate să fie mamă şi la 13
ani - citeam acum într-un ziar că o fată a născut la 11 ani chiar, pe când un
băiat nu poate să fie tată la vârsta asta. Începe să se meargă pe linia unor
interese de viitor. Având un mai mare instinct de conservare, vrea să pună mâna
chiar pe Alexandru Macedon, adică pe un mare erou. Şi dacă tu eşti erou într-un
fel, te-a ochit. Cunosc un băiat foarte deştept, student. Era şi băiat serios,
nu-şi pierdea vremea - toate la vremea lor. Şi o fată, mediocră, din punct de
vedere intelectual, nu s-a lăsat cu nici un chip - îi scria scrisori, stătea în
calea lui... Şi a întrebat-o o colegă: „Ţie nu ţi-e ruşine?“ Ea i-a răspuns:
„Vreau să văd cum reacţionează un om deştept la astfel de propuneri“. Dacă acel
băiat era mai puţin stăpân pe el, punea mâna pe el; ei îi convenea această
luptă şi într-un sens şi în altul. Dacă este deştept, este deştept peste tot,
şi atunci lasă lucrurile la vremea lor. Zice Solomon: „Este vreme pentru toate,
dar fiecare la vremea lor“.
Mai este şi altceva, o problemă mai intimă: sunt convins că cei mai mulţi
tineri se gândesc la o căsătorie pentru plăceri mai întâi, ceea ce este o mare
greşeală. Aceste lucruri ţi le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie să te mai
preocupe. Nu naşterea de copii e scopul suprem al căsătoriei, ci stimularea
reciprocă pentru mântuire. Naşterea de copii e o consecinţă. Sigur că ai să te
bucuri şi de aceste lucruri, dar să nu fie o lună de miere şi o viaţă de amar. O
căsnicie trebuie să fie dintru început solidă. Cum se zice, dacă trăieşti
prezentul, repari trecutul şi câştigi şi viitorul. Aşadar, este o greşeală să
construieşti o relaţie pe nişte motive imediate. Trebuie gândit dacă ea rezistă
la toate greutăţile binecuvântate ale căsniciei.
Vă mai spun ceva: mama naşte, mama renaşte; ea se ocupă de copii. Şi,
desigur, foloseşte cea mai frumoasă metodă, din instinct, din iubire: îl
îngăduie pe copil, orice ar face acesta. Dacă băiatul e năvalnic, viteaz, i-a
intrat în cap să cucerească lumea, de ce să nu? Dar, în întâlnirea cu
prietenii, el începe să se vadă inferior, pentru că la primul contact cu lumea
n-a biruit, şi se întoarce plângând la mama sa. Aceasta îi spune: „Nu, puiul
mamei, tu eşti împărat, tu ai să cucereşti lumea!“. Astfel, mama îi dă continuu
sentimentul de erou. Ea nu face lucrul acesta pentru că a învăţat undeva, ci
pentru că-l iubeşte şi pentru că nu vrea să-l vadă un prost. Eu sunt foarte
bucuros că Dumnezeu mi-a dat ocazia în copilărie să întâlnesc o carte scrisă de
regina Elisabeta - Carmen-Silva, soţia regelui Carol I. Acolo am găsit
următoarea poezie: „De veţi auzi de un erou care a cucerit războaie şi în urma
lui a făcut dreptate, să ştiţi că a avut o mamă bună;/ De veţi auzi de un erou
care a viersuit, şi versul lui a schimbat sensuri de viaţă şi frumuseţi şi
înflăcărări de inimă, să ştiţi că a avut o mamă bună“ - şi tot aşa, cam vreo
şapte eroi de felul acesta. Ei, mi-a plăcut enorm! Aceasta este fata pe care
trebuie să o avem, să o pregătim! Dacă este inevitabilă o întâlnire între un
băiat şi o fată, acesta trebuie să o cultive, să-i semene calitatea de a fi
productivă din punct de vedere sufletesc - pentru că trupeşte, cum am spus, nu
e o problemă. Trebuie să fie pregătită să ducă toate aceste lucruri, iar tu
trebuie să o întreţii cu orice chip, să o stimulezi continuu. Ea nu se bagă în
problemele tale, nici nu are cum; dacă eşti o personalitate - dacă încearcă, dă
greş. Ea rămâne pe poziţia ei de mamă şi de soţie. Am cununat odată pe cineva şi
când am ajuns la rugăciunea aceea unde preotul spune: „Iar femeia să asculte de
bărbat“, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa şi-a plecat capul. Mie nu
mi-a convenit acest moment care a stăpânit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a
fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei. Dar am tăcut până mi-a venit
vremea la cuvânt şi am spus: „Am constatat că lumea n-a fost atentă la
cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească
nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să
nu-l asculţi!“. Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e
numai o jucărie de pat sau una de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem
plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început -
când poţi să judeci, pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci - nişte
lucruri pentru viitor, până la sfârşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui
care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva
superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi
dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, când a creat omul, şi pe femeie
deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?!
Femeia, ţineţi seama, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e
bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai
bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor. (pr. Arsenie
PAPACIOC, Dialog cu tinerii)
Sursă: Ziarul Lumina
foto: wikipedia
0 comments:
Trimiteți un comentariu