Infracţiuni motivate de ură care nu îngrijorează Parlamentul European

Arhiepiscopul Madridului agresat de un grup de femei dezbrăcate

de J.C. von Krempach, doctor în ştiinţe juridice

În timp ce „Raportul Lunacek”, adoptat pe 4 februarie, îndeamnă statele-membre UE „să înregistreze şi să investigheze infracţiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI (lesbiene, gay, bisexuale, trans-sexuale şi inter-sexuale) şi să adopte o legislaţie penală care să interzică incitarea la ură pe motive de orientare sexuală şi identitate de  gen”, Parlamentul European pare mult mai puţin preocupat de infracţiunile motivate de ură care au loc în realitate în Europa.

Iată doar două exemple recente:

În seara zilei de 2 februarie, Arhiepiscopul Madridului, Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela, a fost agresat fizic de un grup de femei dezbrăcate până la brâu care strigau: „Avortul este sacru!”.

Este doar ultimul dintr-o serie de atacuri similare, toate implicând violenţă fizică împotriva unor înalţi prelaţi ai Bisericii Catolice. 

Violenţele activiştilor pentru drepturile homosexualilor, ale promotorilor dreptului la avort şi ale feministelor împotriva creştinilor paşnici par să devină normalitate în Europa, dar Parlamentul European nu se arată îngrijorat. Unica sa preocupare este aşa-zisa „homofobie”…

Violenţa feministelor nu se rezumă doar la tema avortului. Uneori, este îndreptată pur şi simplu către preoţii vârstnici…

Un alt incident a avut loc pe 24 ianuarie 2014, când centrul Vienei, capitala Austriei, a fost vandalizat de un grup de extremă stângă.  

Violenţele au avut loc sub pretextul unui protest „politic” împotriva... unui eveniment paşnic de dans! De câţiva ani, radicalii neocomunişti au început să atace şi să molesteze participanţii la Balul Operei din Viena, renumit în întreaga lume, luându-i în vizor ca personificări ale „frumoşilor bogaţi” împotriva cărora vor să lanseze un nou tip de „luptă de clasă”. De curând, aceiaşi activişti politici şi-au îndreptat atenţia şi asupra altui eveniment de acest gen, Akademikerball, sub pretextul că participanţii ar fi „nazişti” (cuvântul respectiv desemnând în respectivul context orice persoană care nu este comunistă.) Anul acesta este pentru a treia oară când Balul Operei din Viena devine ţinta agresiunilor. 

Guvernul a desfăşurat peste 2.000 de poliţişti, care au reuşit să contracareze tentativele huliganilor de a intra cu forţa în Palatul Imperial Hofburg, unde avea loc evenimentul, dar nu i-au putut opri să creeze un dezastru în alte părţi ale oraşului. Au fost sparte vitrine de magazine (printre care şi cea a unui magazin de bijuterii deţinut de o familie de evrei, ceea ce duce cu gândul la o asociere de idei profund nefericită…) şi s-a dat foc la maşini, în timp ce grupurile urlau pe străzi sloganuri de genul: „Unseren Hass könnt Ihr haben” („Vă servim ura noastră”). E un exemplu rar în care o infracţiune motivată de ură este în mod deschis descrisă astfel de cei care o comit. Au fost rănite 22 de persoane, iar pagubele sunt estimate la 1 milion de euro.

De ce relatez despre acestea? Pentru că huliganii au primit sprijin logistic şi politic de la organizaţia de tineret a partidului austriac „Alternativa Verde” – exact partidul pe care dna Lunacek, autoarea raportului cu acelaşi nume, îl reprezintă în Parlamentul European. Aceeaşi doamnă Lunacek, care deplânge (posibilele) infracţiuni împotriva persoanelor gay şi lesbiene, nu a avut nici măcar un cuvânt de regret pentru violenţa foarte concretă şi reală la care a instigat mişcarea de tineret a propriului ei partid. Şi nu le-a oferit scuze victimelor, multe dintre ele fiind persoane care doar au avut ghinionul să deţină magazinele şi maşinile care se găseau pe traseul de marş al trupei de comunişti „verzi”.

Acestea şi multe alte incidente similare aruncă o lumină deosebit de stranie asupra deciziei nefericite a Parlamentului European de a respinge un proiect de lege care îndeamnă UE şi statele membre să asigure exercitarea deplină şi egală a drepturilor omului pentru toţi cetăţenii. În schimb, Parlamentul European a preferat să adopte un text care afirmă şi promovează doar drepturile persoanelor cu comportament sexual neobişnuit. Desigur, ar fi trebuit să ne obişnuim deja cu ideea că Verzii din PE au o abordare destul de selectivă a drepturilor omului. Este semnificativ modul în care comuniştii din Parlamentul European (unii fiind urmaşii direcţi ai fostelor partide-stat din blocul sovietic!) au votat în masă în favoarea raportului Lunacek: acesta reprezintă, într-adevăr, o versiune a „drepturilor omului” perfect compatibilă cu fascismul roşu pe care aceste grupări îl reprezintă.

Ceea ce e mai greu de înţeles e felul în care reprezentanţii aşa-ziselor „mari” partide au marşat cu această concepţie distorsionată până la absurd a drepturilor omului şi s-au arătat încredinţaţi că fac  un lucru bun.

Adoptarea „Raportului Lunacek” transmite un mesaj clar: unele infracţiuni bazate pe ură pot fi tolerate, altele nu.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com