de Kirsten Andersen
Un raport recent al
Societăţii pentru Tehnologia Reproducerii Asistate din SUA arată că 1,7% dintre
copiii născuţi în SUA a fost concepuţi în laborator. Dar acesta nu reprezintă
numărul celor concepuţi, care e mult mai mare, deoarece majoritatea
covârşitoare a acestor bebeluşi nu supravieţuiesc până la naştere.
În 2012 s-a
înregistrat un număr-record (cel mai mare până acum) de 61.470 de bebeluşi
născuţi în eprubetă – din 165.172 concepuţi şi implantaţi în pântecele mamelor.
Aceste cifre nu includ embrionii congelaţi pentru utilizare ulterioară care mor
în procesul de decongelare sau sunt distruşi din motive eugenice (nu sunt
viabili).
Aproximativ 99% din
bebeluşii născuţi cu succes au fost implantaţi prin metoda fertilizării in
vitro (FIV- eng. IVF). Până la 1% au fost implantaţi prin transfer
intrafalopian de gameţi (TIFG – în eng. GIFT) sau transfer zigotic
intrafalopian. Prima procedură presupune amestecarea de ovule şi spermatozoizi
şi injectarea lor în trompele uterine, iar a doua presupune injectarea unui
ovul fecundat (trompele uterine trebuie să fie sănătoase).
Numai 37% din
bebeluşii astfel implantaţi au supravieţuit. Cei ale căror mame erau tinere au
avut şanse mai mari de a supravieţui, de aproape 50%.
Femeile sub 35 de
ani astfel fertilizate au născut copii vii numai în 40,7% dintre cazuri. La
femeile între 35 şi 37 de ani, procentul a fost de numai 31,3%. La cele de
38-40 de ani, rata de succes a fost de 22,2%, iar la cele între 41 şi 42 de ani
a fost de 11,8%. Numai 3,9% din embrionii implantaţi femeilor de peste 43 de
ani s-au născut.
Tehnologia
Reproducerii Asistate a fost prezentată ca o modalitate a cuplurilor infertile
de a evita adopţia, dând naştere propriilor copii. Dar mulţi activişti pro-life
şi cei care studiază aspecte etice deplâng dezechilibrul uriaş dintre cei
câţiva copii care reuşesc să se nască astfel şi miile – poate chiar milioanele
– de bebeluşi distruşi în urma acestor proceduri.
Karen Hemingway,
director executiv la FertilityCare, o clinică din Toronto specializată în
metode de fertilizare alternative, a declarat pentru LifeSiteNews că părinţii
nu trebuie să se gândească atât la costul în bani al procedurilor, cât la
costul în vieţi.
„Cu siguranţă pot
înţelege entuziasmul unui cuplu care apelează la fertilizare in vitro pentru a
obţine o sarcină, căci copilul este un dar şi o binecuvântare. Dar, oare,
scopul scuză mijloacele? Chiar ne putem permite aceste costuri ascunse?”
„Când îţi ţii în
braţe bebeluşul nou-născut e uşor să uiţi de costuri, şi anume că, pentru
crearea lui, au fost distruse mult mai multe vieţi. Aceasta e trista realitate
pe care oamenii încearcă să o ignore”, avertizează Karen Hemingway, care mai
adaugă că statisticile pe care le-a studiat arată că, pentru fiecare copil
născut în eprubetă, alţi şapte sunt distruşi.
Karen Hemingway
conduce o clinică de fertilizare care foloseşte o metodă alternativă,
NaProTechnology. Aceasta nu implică implantarea de embrioni articifial creaţi,
ci caută cauzele ascunse ale infertilităţii. Metoda ajută la conceperea
naturală a copiilor, cu ajutorul unei combinaţii meticuloase de grafice care
urmăresc parametrii de fertilitate ai femeii şi aplică tratamente care să
transforme corpul ei într-un mediu mai propice concepţiei.
Spre deosebire de
bebeluşii din eprubetă, bebeluşii NaPro beneficiază de mai multă siguranţă din
stadiul de concepţie şi până la naştere. Sarcina este mai sănătoasă, la fel ca
şi copiii.
„Copiii sunt
concepuţi prin relaţii maritale normale şi nu vin cu preţul altor vieţi
distruse”, subliniază Karen Hemingway.
Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Ştefana Totorcea
Căutăm
voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă,
italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa:
redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu