Iubitorii de artă au prilejul să admire cele mai frumoase lucrări ale unuia
dintre cei mai buni pictori contemporani, maestrul Constantin Flondor, reunite
în expoziţia cu titlul „Din grădina cu flori dalbe“, găzduită de ASE Bucureşti,
până la data de 20 februarie.
Privind lucrările, vernisate anul trecut, în ajunul sfintei sărbători a
Crăciunului, transpar tot mai evident notaţiile de jurnal, din anul 1984, ale
autorului - „pictura îmi redevine magma primordială“, „totdeauna funcţionează
în mine o geometrie“ -, concluzionate, astăzi, la modul declarativ: „Dacă sunt
semne bune în această expoziţie, nu sunt semnele mele, ci sunt semnele venite
de undeva de sus, o treia mână care ne ajută“.
Drum prin culoarea poeziei, ca o plimbare prin Veneţia
Prezent la deschiderea oficială a expoziţiei, pictorul Mihai Sârbulescu a
spus: „Cariera publică a lui Tinu se desfăşoară între doi poli: pictorul şi
pedagogul. Tinu excelează şi în una, şi în cealaltă. Nu intru în detalii. Remarc
doar că atât cariera pictorului, cât şi cea a pedagogului sunt la fel de
spectaculoase. Totul în creaţia lui este adânc poetic“.
Valenţele poetice ale pictorului se regăsesc în mod evident şi clar în
lucrarea intitulată „Aer“, încadrată la propriu de două strofe din „Cu mâine
zilele-ţi adaogi...“, de Mihai Eminescu: „Cu mâine zilele-ţi adaogi, / Cu ieri
viaţa ta o scazi / Şi ai cu toate astea-n faţă / De-a pururi ziua cea de azi. (…)
Naintea nopţii noastre umblă / Crăiasa dulcii dimineţi; / Chiar moartea însăşi
e-o părere / Şi un vistiernic de vieţi.“
O altă lucrare, în ton cu sezonul hibernal în care ne aflăm, este aceea a
fulgilor de nea surprinşi într-o geometrie subtilă. „Crucea bizantină este ca
un fulg de nea, mic reprezentant al universului“, citim în dreptul lucrării
prinse în catalogul expoziţiei.
Altă dată, florile sunt mâna Maicii Domnului; ele vestesc în miezul verii
Crăciunul. O floare rară este oraşul Cernăuţi, unde s-a
născut Constantin Flondor. De altfel, memoria
Cernăuţiului l-a însoţit întotdeauna pe pictor.
„Tinu este şi un poet al materialelor de lucru, trece cu desăvârşită
naturaleţe de la pictură la fotografie, film, de la pensule moi la pensule
aspre, de la trăsături fine la tuşe largi, de la geometrie la sensibilitate. A
traversa o expoziţie de Tinu Flondor este, cum spunea odată Paul Gherasim,
asemenea unei plimbări prin Veneţia. Oriunde răsuceşti privirea apare ceva nou,
neaşteptat, poetic“, a adăugat pictorul Sârbulescu.
„Are o nobleţe, o generozitate, o căldură, atât ca om, cât şi ca pictură“
În accepţiunea lui Costion Nicolescu, doctor în teologie şi etnolog,
Constantin Flondor este cel mai mare pictor în viaţă. De asemenea, artistul
„are o nobleţe, cu tot ce impune ea, o generozitate, o căldură, atât ca om, cât
şi ca pictură. Îmi place că reflectează asupra picturii, asupra a ceea ce e de
făcut, cum trebuie de făcut, şi te pune şi pe tine într-o relaţie nu numai de
privit, dar şi de gândit cu pictura lui. Are o fascinaţie, o taină, care mie
îmi sunt apropiate, nu ştiu altora, şi atunci am un respect pentru el şi o
dragoste, mă simt bine cu el oriunde aş fi“.
Creaţia efervescentă a lui Constantin Flondor rămâne un subiect de analiză
şi reflecţie pentru criticul de artă Dan Hăulică, preşedinte de onoare al
Asociaţiei internaţionale a criticilor de artă: „«Cerul din cer» - cum îşi
suspină el însuşi aspiraţia - îl leagă, desigur, de climatul spiritual pe care
îl afirmă gruparea «Prolog» - Flondor i-a fost printre ctitori de la început,
de la întâia expoziţie din 1985. Ca o sfielnică întrebare ce nu forţează
numaidecât răspunsuri, ca o sacră uimire care-l scoate pe artist din suficienţa
eului, pictura de acest duh îşi voieşte astăzi, oricât de savantă, o prospeţime
supremă, vecină cu inocenţa: aceea simplu şi definitiv invocată de Luchian,
când ochiul său adânc răsfrângea «umbra unui nor cum trece peste o livadă, un
bob de rouă cum tremură într-un fir de iarbă!». Arghezi a spus-o răscolitor, la
moartea lui, el însuşi, pictorul impalpabilului, era astfel - «cinstit ca firul
de iarb㻓.
Pictorul cu descendenţă nobiliară
Constantin Flondor s-a născut la data de 16 decembrie 1936, la Cernăuţi,
Bucovina. A studiat pictura la Institutul „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti.
Din 1964 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A predat la
Liceul de Arte Plastice din Timişoara (1962-1991), la Facultatea de Artă a
„Universităţii de Vest“ Timişoara (1991
- 2002), al cărei decan a fost timp de trei ani. Din 2002, este profesor
consultant al facultăţii. Este cofondator al grupurilor „1Â1Â1“ (1966), „Sigma“ (1969) şi „Prolog“
(1985). Începând cu anul 1967, a expus atât în ţară, cât şi în străinătate, la
Nürnberg, Oslo, Bologna, Berlin, Düsseldorf, Bethonvilliers, Maastricht,
Eindhoven, Budapesta, Szeged, Odessa, Vatican, Bruxelles. Deţine un palmares impresionant de premii şi distincţii.
Cât priveşte descendenţa pictorului Constantin Flondor, care locuieşte şi
lucrează în oraşul de pe Bega, acesta îşi trage rădăcinile din una dintre cele
mai însemnate familii boiereşti din Bucovina, familia Flondor. Ioan Flondor
(1710-1784), vornic de Câmpulung Rusesc, este considerat strămoşul tuturor
Flondorenilor din Bucovina. Fiii lui Ioan - Gheorghe, Constantin, Dimitrie şi Vasile - au primit de la
împăratul Francisc al II-lea titlul nobiliar austriac de „cavaler de Flondor“
prin diploma din aprilie 1796. De asemenea, este bine cunoscută figura lui
Iancu cavaler de Flondor (1865-1924), om politic, care a condus Congresul
General al Bucovinei la 28 noiembrie 1918 în Sala Mitropolitană Cernăuţi, unde
se hotărăşte Unirea Bucovinei cu România.
Sursă: Ziarul Lumina
0 comments:
Trimiteți un comentariu