foto: Stefan Ristic (Orthphoto) |
Oamenii n-au înţeles sensul cel mai adânc al vieţii. Nu cred în cealaltă
viaţă. Tot chinul de aici porneşte. "Sunt nedreptăţit - îţi spune;
ceilalţi se bucură, eu nu mă bucur". Nu sunt mulţumiţi cu ceea ce au,
intră şi egoismul şi se chinuiesc. Dumnezeu iubeşte întreaga lume. Fiecăruia
i-a dat ceea ce îi este de folos; fie înfăţişarea exterioară, fie agerimea, fie
frumuseţea etc., care îl va ajuta să se mântuiască dacă le va pune în valoare. Dar
lumea se chinuieşte. "De ce eu să fiu aşa, şi celălalt altfel?" Dar
tu ai acestea, celălalt altele.
Un român nebun pentru Hristos ce pustnicea în Sfântul Munte a spus unuia
care avea astfel de gânduri: "O broască a văzut un bivol şi a spus: Vreau
să fiu şi eu bivol. S-a umflat broasca, s-a umflat şi în
cele din urmă a crăpat. Dumnezeu pe asta a făcut-o broască, pe celălalt bivol. A vrut broasca să se facă bivol şi a crăpat!" Fiecare să se bucure de
felul în care l-a făcut Creatorul.
Când omul este ajutat să creadă în Dumnezeu şi în viaţa viitoare, în cea
veşnică, adică prinde sensul cel mai adânc al vieţii şi se pocăieşte, îşi
schimbă viaţa, vine îndată mângâierea dumnezeiască prin harul lui Dumnezeu care
îl schimbă, alungându-i toate metehnele moştenite.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Editura Evanghelimos,
p. 343-344)
0 comments:
Trimiteți un comentariu