Ciobanul şi ursul / Povestiri cu tâlc

Un ciobam, care-şi pierduse viţelul cel mai frumos, se ruga, zicând: „Doamne Dumnezeule, arată-mi pe hoţul viţelului meu şi duminică, la biserică, îţi voi aduce jertfă o lumânare de cele mari!”.

Abia rosti această rugăciune şi, deodată, apăru „hoţul” din pădure: un urs mare şi grozav.

„Atotputernice Dumnezeule!… – se rugă ciobanul, luându-o la fugă. Depărtează de aici pe acest hoţ şi îţi voi aduce duminică zece lumânări de cele mari!”

Să cerem în rugăciunile noastre, „mai ales cele bune şi de folos sufletelor noastre”; căci altfel de cereri, dacă nu băgăm bine de seamă, pot fi spre răul nostru, împlinindu-se cuvintele Scripturii: „Nu ştiţi ce cereţi”.

(Din pildele Episcopului Grigorie)

Extras din: 600 Istorioare religioase, pr. Iosif Trifa.

Foto: Descopera.ro